ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1385/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1385/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția penală
și pentru cauze cu minori, sub nr. 2591/35/P/2006 din 11 august 2006,
petiționara P.A. a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen., admiterea plângerii inițiale și desființarea rezoluțiilor nr. 201/P/2006
din 14 februarie 2007 și nr. 57/VII 1.1/2007 din 21 februarie 2007 adoptate de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și, pe fond, tragerea la răspundere
penală a intimatului G.I., arătând că acesta, în calitate de magistrat judecător
la Judecătoria Marghita a săvârșit infracțiunile de insultă și calomnie,
prevăzute și pedepsite de art. 205 alin. (1) C. pen. și art. 206 alin. (1) C.
pen., întrucât într-un articol publicat în săptămânalul B. din data de 12 iunie
2006, sub titlul „Nimeni nu-i perfect” a inserat în relatările sale că „doamna
P. este procesomană”, aspect pe care aceasta l-a considerat ca fiind jignitor,
fiindu-i lezată astfel imaginea. în cuprinsul aceleiași plângeri petiționara a
mai solicitat obligarea intimatului la plata daunelor morale în sumă de
500.000.000 lei și la plata cheltuielilor judiciare în favoarea sa și către
stat.
Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, prin
sentința penală nr. 80/ P din 3 octombrie 2007, în baza art. 278
1
alin.
(8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de
petiționara P.A. împotriva rezoluției dată de Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Oradea în dosarul nr. 201/P/2006 și menținută prin rezoluția nr. 57/VII
1.1/2007 din 21 februarie 2007 a procurorului general al aceleiași unități de
parchet, a menținut soluțiile conținute în rezoluții privind neînceperea
urmăririi penale față de G.I., judecător la Judecătoria Marghita, obligând-o
totodată la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către
stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță, prin sentința penală nr. 75/PI/2006
din 11 octombrie 2006 a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Oradea, față de modificările intervenite în reglementările
procedurale penale privind plângerea prealabilă formulată în condițiile art. 278
C. proc. pen., reținând următoarele:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin rezoluția nr. 201/P/2006
din 14 februarie 2007, a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul G.I.,
având în vedere faptul că prin Legea nr. 278/2006 infracțiunile de insultă și
calomnie prevăzute de art. 205 și art. 206 C. pen., au fost abrogate în mod
expres, cauza putând face doar obiectul unei acțiuni civile.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea,
prin rezoluția nr. 57/VII 1.1/2007, a respins, ca neîntemeiată, plângerea
formulată de aceeași petiționară împotriva rezoluției mai sus-menționată,
constatând că la data soluționării plângerii petiționarei împotriva soluției,
precum și raportat la data comiterii acestor infracțiuni, 12 iunie 2006, infracțiunile
de insultă și calomnie erau dezincriminate (dispozițiile art. 205 și art. 206
fiind abrogate prin art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, pentru modificarea
și completarea altor legi), iar în cauză acțiunea penală nu mai putea fi pusă
în mișcare ori exercitată.
Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a
constatat că deși plângerea a fost formulată de petiționară cu respectarea termenului
prevăzut de art. 278
1
C. proc. pen., în cauză urmărirea penală nu
mai poate fi pusă în mișcare sau exercitată, fiind aplicabile prevederile art. 10
lit. b C. proc. pen., întrucât la data comiterii faptelor, insulta și calomnia
au fost dezincriminate prin art. I pct. 56 din legea nr. 278/2006, articol care
a fost declarat neconstituțional prin decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007 a
Curții Constituționale, în cauză apreciind ca fiind incidente dispozițiile art.
13 C. pen.
Împotriva sentinței penale mai sus-menționată, în termen legal,
petiționara a formulat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate,
reiterând motivele arătate în fața primei instanțe și detaliate în memoriul
depus la dosar.
Pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a
înregistrat dosarul nr. 2591/35/2006, cauza amânându-se, de mai multe ori
urmare a constatării neîndeplirii procedurii de citare cu recurenta petiționară.
La termenul din 14 aprilie 2008 recurenta petiționară, deși legal
citată, nu s-a prezentat pentru a-și formula apărările, însă a solicitat
desemnarea unui apărător din oficiu, cerere respinsă de Înalta Curte, nefiind
obligatorie asistența juridică în cauză.
Examinând recursul declarat de petiționară, sub toate aspectele conform
art. 385
6
alin. (3) coroborat cu art. 385
14
C. proc. pen.,
Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele
considerente:
Ca o garanție a respectării legalității în procesul penal, legiuitorul
a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulțumită de actele și măsurile
dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora.
Poate face o astfel de plângere, în concepția legiuitorului, orice
persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau
printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru
judecat a unei hotărâri definitive de condamnare
În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că instanța de fond, în
baza ansamblului materialului probator administrat în cauză, a respins în mod
justificat plângerea formulată de petiționară, apreciind ca fiind legală și
temeinică rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 201/P/2006 din 14 februarie
2007, prin care s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit.
b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale împotriva intimatului-magistrat
judecător G.I. pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 205 și art. 206 C.
pen., întrucât acestea au fost abrogate în mod expres prin Legea nr. 278/2006.
De altfel, Înalta Curte constată că prin rezoluția nr. 57/VII 1.1/2007
dată la 21 februarie 2007, în dosarul nr. 201/P/2007, procurorul general al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a confirmat soluția dispusă de
procuror, față de numitul G.I., pentru infracțiunile de insultă și calomnie
prevăzute de art. 205 și art. 206 C. pen., apreciindu-se, în mod corect, că
faptele, presupuse a fi săvârșite de intimat la 12 iunie 2006, au fost
dezincriminate, prevederile legale anterior enunțate fiind abrogate prin art. I
pct. 56 din Legea nr. 278/2006, pentru modifica rea și completarea Codului
penal.
Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 385
15
alin. (1) pct.
b C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de P.A. împotriva
sentinței penale nr. 80/ P din 3 octombrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția
penală și pentru cauze cu minori, și-o va obliga pe recurentă la plata
cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara P.A. împotriva
sentinței penale nr. 80/ P din 3 octombrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția
penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei, cu titlul de
cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2008.