ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4205/2010

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 81/P/2010 din 9 septembrie 2010 a Curții de Apel Oradea s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul L.A.F. împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea din 16 februarie 2010 și 24 martie 2010. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea la 6 noiembrie 2009, petentul L.A.F. a solicitat cercetarea făptuitorilor G.V.G., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și P.M.L., pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de denunțare calomnioasă prevăzută și pedepsită de art. 25 C. pen.

raportat la art. 259 C. pen., iar pentru G.V.G. și săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei și tentativă la favorizarea infractorului (art. 246 C. pen. raportat la art. 248 1 C. pen. și art. 20 - art. 264 C. pen.). În motivarea plângerii sale petentul arată că, profitând de calitatea sa de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, făptuitorul G.V.G. s-a deplasat, în ziua de 26 octombrie 2009, împreună cu făptuitorul P.M.L., la Penitenciarul Oradea. Făptuitorul G. a solicitat să i se pună la dispoziție deținutul G.l. zis „B.S.", persoană față de care s-a dispus de către D.N.A.S.T.

Oradea, la începutul acestui an, trimiterea în judecată în stare de arest preventiv pentru pretinsa săvârșire a unor infracțiuni cu caracter economic în perioada anilor 2003 - 2004. Față de acest demers, în care făptuitorul G. s-a folosit de calitatea lui oficială de prim-procuror, lucrătorii penitenciarului Oradea s-au conformat cererii sale, permițându-le ambilor făptuitori să aibă o discuție cu deținutul G.l., fără să se mai preocupe însă și de existența sau inexistența unei justificări oficiale pentru prezența infractorului P. într-o asemenea locație cu regim special și nici dacă i-a fost autorizată acestuia contactarea unei persoane aflate în regim de detenție, acorduri „prezumate" însă de împrejurarea că-l însoțea pe procurorul G. De menționat, însă că angajații Penitenciarului Oradea și-au îndeplinit sarcina de serviciu de a înregistra prezența ambilor făptuitori în evidențele penitenciarului precum și scoaterea deținutului G. din secție.

În cursul discuției, purtată timp de circa o oră în incinta Penitenciarului Oradea, făptuitorii au încercat să-l convingă pe deținutul G.l. să-l denunțe, sugerându-i să dea declarație scrisă împotriva sa din care să rezultă că i-ar fi pretins și i-ar fi dat bani și alte foloase materiale. Petentul precizează că l-a cunoscut pe G.l. abia în cursul anului 2006 în perioada în care - fiind suspendat din magistratură, colabora cu contract civil de cesiune a drepturilor de autor, la săptămânalul G.O. G. a fost trimis la el de către conducerea publicației pentru a documenta o anchetă jurnalistică despre modul în care poliția și parchetele din Bihor desfășurau tendențios și abuziv cercetările penale în dosarele ce aveau ca obiect infracțiuni legate de comercializarea nelegală a combustibililor.

G. îi cunoștea foarte bine pe mulți dintre cei care au fost implicați în aceste activități frauduloase, inclusiv pe funcționarii, polițiștii și magistrații care îi favorizau. Petentul arată că a aflat despre acest demers abuziv al unui procuror ajutat de un infractor din relatările unor angajați ai Penitenciarului Oradea, oripilați de mizeria în care se complace un magistrat cu pretenții de șef peste un județ și i-a rugat să nu se adreseze presei ci să urmeze calea unei sesizări oficiale către organele competente să cerceteze astfel de fapte. Întrucât această deplasare și întâlnire sunt consemnate în registrele penitenciarului, este foarte la îndemână probarea lor în momentul în care se va declanșa urmărirea penală în cauză, pentru a se lua măsurile legale corespunzătoare în vederea curmării unor astfel de practici, la care G. s-a dedat și cu alte ocazii.

Prin Rezoluția din 16 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi făptuitori. În motivarea rezoluției sale Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea arată că, s-a solicitat Penitenciarului Oradea la data de 11 noiembrie 2009 să se comunice dacă în data de 26 octombrie 2009 prim-procurorul G.V.G. este înregistrat că a intrat în penitenciar împreună cu numitul P.M.L. și în ce scop. De asemenea, s-a solicitat să se comunice dacă la data sus-menționată ori în altă zi prim-procurorului G. i-a fost prezentat arestatul preventiv G.l. La data de 18 noiembrie 2009, Penitenciarul Oradea a comunicat faptul că la data de 26 octombrie 2009, prim-procurorul G.V.G.

nu a intrat în penitenciar și că de la încarcerarea în Penitenciarul Oradea, la data de 11 iunie 2009 și până la data comunicării deținutul G.l. nu a fost audiat de către prim-procurorul G.V.G. La data de 22 decembrie 2009, petentul L. a depus o precizare la plângerea penală arătând că deținutul G.l. a fost dus în locul numit „filtru" pentru a se întâlni cu prim-procurorul G. și numitul P. în data de 29 octombrie 2009, mențiuni făcute în registrul secției de către agentul S.F., iar deținutul a fost însoțit de către agentul A.M. La data de 4 februarie 2010 a fost audiat numitul A.M.A., care a arătat că în toamna anului trecut, la dispoziția dispeceratului, I-a însoțit pe deținutul G. în camera de „filtru nr. 1" și a rămas în spatele ușii de sticlă și nu a auzit ce se vorbea.

Nu-și amintește cine a avut întrevederea cu deținutul, dar crede că era o femeie. A arătat că nu-și amintește detalii, dar că atâta timp cât el I-a însoțit pe deținut la camera respectivă de filtru, el este cel care a semnat în registru și a scris unde însoțește deținutul, aceasta fiind regula internă în penitenciar, cel care preia deținutul, face mențiunea corespunzătoare. În raport de această declarație, nu s-a mai impus audierea agentului S.F., dar la data de 4 februarie 2010, s-a solicitat Penitenciarului Oradea să se comunice dacă în data de 29 octombrie 2009 deținutul G. a fost însoțit în camera „filtru nr. 1" pentru a avea vorbitor și cine sunt persoanele care au avut întrevederea cu deținutul, la data și locul menționate.

Penitenciarul Oradea a comunicat faptul că la data de 29 octombrie 2009 deținutul G. a avut o întrevedere cu membrii personalului aparținând Biroului pentru prevenirea criminalității în mediul penitenciar, angajați ai Penitenciarului Oradea. În raport de aceste comunicări primite de la penitenciar nu s-a mai impus audierea deținutului G., atâta timp cât întrevederea indicată în plângere nu a existat. A reieșit astfel că faptele pentru care s-a depus plângerea penală nu există în materialitatea lor. Împotriva acestei rezoluții, în termenul prevăzut de lege a formulat petentul o plângere adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea. Prin Rezoluția din 24 martie 2010 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului L.A.F.

Împotriva acestor rezoluții, în termenul prevăzut de lege, petentul L.A.F. a formulat plângere adresată Curții de Apel Oradea solicitând admiterea acesteia și desființarea rezoluțiilor atacate ca fiind nelegale și netemeinice și a se trimite cauza procurorului pentru reluarea cercetărilor și începerea urmăririi penale față de făptuitorii G.V.G. și P.M.L., urmând să se administreze în cauză o probațiune completă și într-un termen rezonabil pentru tragerea lor la răspundere penală. Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele: În ședința publică din 9 septembrie 2010, instanța a solicitat petentului să depună la dosar înscrisuri noi dacă le deține. A fost depusă o scrisoare în copie xerox și un „bon de primire" eliberat de Penitenciarul Oradea, pe numele deținutului G.l.

Deși petentul a afirmat în aceeași ședință publică că se află în posesia altor înscrisuri ce pot dovedi susținerile sale, nu a înțeles să se folosească de ele și nu Ie-a depus la dosarul cauzei. Așa fiind, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 278 13 alin. (7) C. proc. pen., a verificat rezoluțiile parchetului, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a înscrisurilor noi prezentate de către petent, iar în conformitate cu dispozițiile art. 278 13 alin. (8) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea menținând întrutotul rezoluțiile atacate. Parchetul a depus toate diligențele necesare soluționării plângerii, a solicitat adrese de la Penitenciarul Oradea, a audiat martori când a considerat că se impune, pentru a verifica toate susținerile petentului din plângerea sa.

Nici înscrisurile noi depuse în instanță nu au menirea de a aduce clarificări susținerilor petentului. Actele premergătoare la care s-a făcut referire au fost efectuate de către parchet cu respectarea dispozițiilor legale și din întreg acest material probator rezultă cu claritate că rezoluțiile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea sunt legale și temeinice. Împotriva Sentinței penale nr. 81/P/2010 din 9 septembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, în termen legal, a declarat recurs petiționarul L.A.F., solicitând casarea acesteia, desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimați. În motivarea recursului se arată de către petiționar că organele de urmărire penală au verificat superficial și punctual plângerea sa, nu s-au cercetat toate aspectele reclamate, nu s-au solicitat relații de la Penitenciarul Oradea pentru a se comunica în ce context și pentru ce motiv i s-a permis intimatului P.M.

să ia legătura cu deținutul G.l., nu a fost audiat acesta, precum și avocații M.M. și Ș.P., nu s-au lămurit contradicțiile între declarațiile agentului de pază A.M. și răspunsul Penitenciarului Oradea, nu au fost identificați și audiați alți deținuți cu care G. a fost coleg de celulă și cunosc despre cele reclamate, depunând în acest sens o declarație notarială a numitului S.T.F. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: La data de 6 noiembrie 2009 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea plângerea penală formulată de persoana vătămată L.A.F.

împotriva făptuitorilor G.V.G. - prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor și P.M.L., solicitând tragerea la răspundere penală a acestora sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 259 C. pen. și-n plus numai față de făptuitorul G. - a infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. raportat la art. 248 1 C. pen. și art. 20 C. pen. raportat la art. 264 C. pen. În fapt, persoana vătămată a arătat că la data de 26 octombrie 2009, cei doi făptuitori s-au deplasat la Penitenciarul Oradea, unde făptuitorul G. a solicitat să i se pună la dispoziție deținutul G.l., persoană față de care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv pentru infracțiuni cu caracter economic.

În cursul discuției purtată timp de o oră în incinta penitenciarului, făptuitorii au încercat să îl convingă pe deținutul G.l. să îl denunțe, sugerându-i să dea o declarație scrisă împotriva sa din care să rezulte că i-ar fi pretins și că i-ar fi dat bani și alte foloase materiale. Ulterior, la 22 decembrie 2009, persoana vătămată revine cu o precizare și arată că deținutul G.l. a fost dus pentru a se întâlni cu făptuitorii la data de 29 octombrie 2009 între orele 9,25 - 11,30. În raport cu actele premergătoare efectuate în cauză în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați întrucât faptele reclamate nu există, fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., astfel că rezoluția atacată este temeinică și legală.

Așa cum rezultă din adresa nr. A2/37508 din 13 noiembrie 2009 a Penitenciarului Oradea la data de 26 octombrie 2009 intimatul G.G. nu a intrat în Penitenciarul Oradea, la data de 29 octombrie 2009 acesta a avut o întrevedere cu membrii personalului aparținând Biroului pentru prevenirea criminalității în mediul penitenciar, angajați ai Penitenciarului Oradea, fapt comunicat la 8 februarie 2010 de penitenciar. Numitul A.M.A. - agent în cadrul Penitenciarului Oradea a arătat că în toamna anului 2009, din dispoziția dispeceratului, l-a însoțit pe deținutul G.l. în camera de „filtru nr. 1". Agentul a rămas în spatele ușii de sticlă, nu a auzit ce se vorbea, nu își amintește cu cine a avut întrevederea deținutul, dar crede că era o femeie.

Din declarația numitului S.T.F., depusă de către petiționar cu prilejul soluționării recursului, reiese că acesta a fost coleg de celulă cu G.l. în arestul I.P.J. Bihor în perioada 13 mai 2009 - 11 iunie 2009, deci anterior datei când se reclamă presupusele fapte, iar susținerile acestuia în sensul că a aflat de la G.l. că intimații l-au vizitat la penitenciar și au făcut presiuni asupra lui pentru a face declarații împotriva recurentului nu se coroborează cu aspectele rezultate din cele două adrese ale Penitenciarului Oradea și cu declarația agentului A.M.A. Față de considerentele arătate, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționar.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul L.A.F. împotriva Sentinței penale nr. 81/P din 9 septembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 noiembrie 2010.