ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față, La 2 martie 2010, a fost înregistrată la Judecătoria Oradea, plângerea formulată în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., de petentul O.Ș., împotriva rezoluției procurorului emisă la 17 mai 2010 în dosarul nr. 400P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea plângerii a arătat că în anul 2005, lucrătorul de poliție P.G. l-a sancționat contravențional cu 4.000.000 lei ROL, iar procesul-verbal de constatare a contravenției a fost anulat prin sentința civilă nr. 4927/2701/2006 a Judecătoriei Oradea. A formulat plângere penală împotriva agentului de poliție, iar procurorii din Oradea l-au pus sub urmărire și l-au amendat cu 1.050 lei pentru denunțare calomnioasă, amendă abuzivă și nelegală.

Prin sentința penală nr. 1280 din 11 octombrie 2010 pronunțată de Judecătoria Oradea s-a dispus în baza art. 42 C. proc. pen. cu referire la art. 278 1 alin. (1) și (13) și art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., declinarea competenței de soluționare în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Pentru a hotărî astfel, instanța, investită cu soluționarea plângerii, a motivat că petentul s-a plâns împotriva rezoluției din 15 mai 2010 dată în dosarul nr. 400/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de L.A., - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor – promovat pe loc în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin ordinul nr. 1876 din 11 august 2009, și a prim procurorului V.C.P.

de la Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea. Au fost atașate dosarele nr. 400/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, acesta din urmă conținând rezoluția din 14 iunie 2010 al procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul O.Ș., în temeiul art. 278 C. proc. pen. împotriva rezoluției nr. 400/P/2010 din 17 mai 2010. Verificând rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată că plângerea este nefondată. Rezultă din actele aflate la dosar că petentul a fost amendat contravențional de agentul de poliție P.G.

și după ce plângerea contravențională a fost soluționată de Judecătoria Oradea care a admis plângerea contravențională și a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției, petentul l-a reclamat pe polițist pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzut de art. 246 C. pen. Prin rezoluția din 26 ianuarie 2006 dată în dosarul nr. 3478/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul P.G. Apreciindu-se că O.Ș. a formulat cu rea-credință plângere împotriva lucrătorului de poliție, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea a dispus arestarea acestuia pentru infracțiunea de denunțare calomnioasă prevăzută de art. 259 alin. (1) C. pen.

Procurorul L.A., prin rezoluția din 4 iunie 2007 dată în dosarul cu nr. 505/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative de 1.000 lei. Plângerea formulată de O.Ș., împotriva acestei soluția a fost admisă de prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, V.C.P. prin ordonanța 747/II/2/2007 din 3 octombrie 2007 prin care a dispus redeschiderea urmăririi penale și continuarea cercetărilor. Procurorul B.D.L. a efectuat cercetări și prin ordonanța nr. 505/P/2006 din 22 iulie 2008 a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 259 alin. (1) C. pen. Ordonanța a fost comunicată petentului, dar nu i-a putut fi înmânată pentru că se mutase de la domiciliu.

Corect s-a reținut și motivat de procuror că ordonanța nr. 505/P/2006 din 4 iunie 2007 a fost comunicată atât petentului cât și la Administrația financiară. Că, ulterior, soluția a fost infirmată prin ordonanța nr. 747/II/2/2007 din 3 octombrie 2007 de către intimatul V.C.P., prim procuror la Parchetul de la lângă Judecătoria Oradea, și s-a dispus redeschiderea urmăririi penale, iar în urma cercetărilor efectuate, prin ordonanța nr. 505/P/2006 din 22 iulie 2008 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, în temeiul art. 249 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. – lipsa intenției ca element al laturii subiective a infracțiunii de denunțare calomnioasă, nu este de natură a atrage răspunderea penală a intimaților.

Astfel, petentul O.Ș., trebuia să conteste titlul executor la Judecătoria Oradea, singurul organ abilitat să soluționeze o astfel de situație. Pe de altă parte, nu rezultă din actele dosarului că intimații procurori au săvârșit fapte care să atragă răspunderea penală. Atâta vreme cât din însăși plângerea petentului care nu conține, afară de nemulțumirea sa față de soluția procurorilor, niciun fel de date sau de săvârșire a infracțiunii, rezultă a punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. Așa fiind, Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., urmează să respingă plângerea ca nefondată. Văzând și art. 192 alin. (2) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul O.Ș. împotriva rezoluției nr. 400/P/10 din 17 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică. Obligă petiționarul să plătească suma de 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 11 ianuarie 2011.