ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2245/2008

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată

la Curtea de Apel Oradea la data de 21 decembrie 2007 sub nr. 1588/35/P/2007

petiționarul G.V. a solicitat în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., desființarea rezoluției din 9 octombrie 2007 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Oradea, emisă în dosarul nr. 268/P/2007, menținută prin

rezoluția din 12 noiembrie 2007 dată de procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Oradea.

În cuprinsul plângerii

petiționarul a solicitat tragerea la răspundere penală a intimaților T.D. și M.F.I.,

arătând că nu i-au fost respectate de către aceștia drepturile garantate de

Constituție și că i-au fost comunicate cu întârziere minutele hotărârilor,

astfel fiind în imposibilitate de a formula căile de atac în termenele legale,

încălcându-se astfel dreptul la apărare.

Curtea de Apel Oradea, prin

sentința penală nr. 2/ P din 9 ianuarie 2008, a admis plângerea petiționarului

G.V. împotriva rezoluției din 12 noiembrie 2007 dată de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. 427/VIII.1/2007,

pe care a desființat-o și a trimis cauza la procuror în vederea începerii

urmăririi penale față de făptuitorii T.D. și M.F.I. cu privire la săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 195 C. pen.

Prin aceeași hotărâre a

desființat rezoluția din 9 octombrie 2007 emisă în dosarul nr. 268/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Pentru a dispune astfel,

prima instanță a reținut că prin rezoluția dată în dosarul nr. 268/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de făptuitorii T.D. și M.F.I. pentru infracțiunile prevăzute și

pedepsite de art. 195 și 246 C. pen., apreciindu-se că nu sunt întrunite

elementele constitutive ale acestor infracțiuni.

Procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin rezoluția din 12 noiembrie

2007, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției

nr. 268/P/2007.

Prima instanță analizând

rezoluția nr. 268/P/2007 a constatat că procurorul s-a limitat doar a solicita

relații la Penitenciarul Oradea pronunțând soluția doar pe baza răspunsului

primit, fără a mai face verificări și a-l asculta pe petent care ar fi avut

posibilitatea să propună probe în susținerea plângerii. Cu privire la comiterea

infracțiunii de violare a corespondenței nu s-a administrat nicio probă, iar

prin rezoluția atacată nu s-a pronunțat și cu privire la această faptă.

Instanța de fond a conchis

apreciind că în cauză se impune în baza art. 278

1

alin. (8) lit. b) C.

proc. pen., admiterea plângerii și trimiterea cauzei la procuror pentru

efectuarea de cercetări față de numiții T.D. și M.F.I., lucrători ai

Penitenciarului Oradea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 195 C.

pen.

Împotriva sentinței penale

menționată, în termen legal intimații T.D. și M.F.I. au declarat recurs,

arătând că față de exigențele textului art. 278

1

alin. (8) lit. b) C.

proc. pen., instanța admițând plângerea petiționarului a pronunțat o soluție

nelegală și netemeinică.

Examinând recursurile

declarate de intimații T.D. și M.F.I. sub toate aspectele conform art. 385

6

alin. (3) coroborat cu art. 385

14

C. proc. pen., Înalta Curte

apreciază că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Legiuitorul a prevăzut

posibilitatea ca orice persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în

timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora ca o garanție a

respectării legalității procesului penal.

În cauza supusă analizei,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de fond în baza

ansamblului materialului probator administrat, a admis în mod justificat

plângerea formulată de petentul G.V. împotriva rezoluției nr. 268/P/2007

constatând corect că în cauză se impune trimiterea dosarului la procuror pentru

efectuarea de cercetări față de numiții T.D. și M.F.I. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 195 C. pen.

Astfel, prima instanță în

mod corect a constatat, analizând rezoluția de neînceperea urmăririi penale, că

procurorul nu a efectuat acte premergătoare față de intimați și nici nu a

administrat probe, cu privire la faptele reclamate de petiționar, astfel că

aceasta este incompletă.

În consecință, Înalta Curte

de Casație și Justiție, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de intimații T.D.

și M.F.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de recurenții intimați M.F. și T.D. împotriva sentinței

penale nr. 2 P din 9 ianuarie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții la plata

sumelor de câte 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 iunie 2008.