ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 400/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 548/P/2006 din 09 aprilie 2008 a Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus, în baza dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale fată de L.V., V.Ș., P.G., C.V., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, B.C., în prezent procuror șef la D.N.A – S.T. Galați, N.E. și P.M., procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. Pentru a dispune această soluție, în urma efectuării actelor premergătoare, procurorul din cadrul Secției de urmărire penală și criminalistică din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat următoarele: Numitul F.M.

a solicitat tragerea la răspundere penală a mai multor procurori de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați care au soluționat lucrările nr. 4434/VIII-I/2002; nr. 809/ll/2/2002; nr. 517A/lll/2/2001; nr. 319/VIII-1/2001; nr. 1241/VIII-1/2004; nr1189A/MI-1/2004; nr. 521 A/l IN/2002 și nr. 1041/11/2/2002 întrucât ar fi atestat în mod nereal anumite situații de fapt. Efectuându-se verificări, a rezultat că lucrările menționate au fost soluționate de procurorii L.V., V.Ș., P.G., C.V. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, B.C., în prezent procuror șef la D.N.A. – S.T. Galați, N.E. și P.M., procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.

Astfel, procuror V.Ș. prin rezoluția nr. 521/VI 11/1/2002 din 26 aprilie 2002 a dispus respingerea plângerii petentului formulată împotriva materialului de urmărire penală din dosarul nr. l397/P/2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, înregistrată sub nr. 319/11/2/2001. Procurorii P.G. și C.V. au întocmit mai multe referate sub nr. 1189/VI11/1/2004 care au avut ca obiect identificarea unor plângeri depuse de petent împotriva actelor de urmărire penală din dosarul nr. 1397/P/2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați. Procurorul B.C., în calitate de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, prin ordonanța nr. 517/11/2/2001 a admis plângerea petentului împotriva soluției din dosarul nr. l397/P/2000, în sensul completării dispozitivului rechizitoriului nr. l397/P/2000 și disjungerii cauzei privind pe M.M.

și M.G. și trimiterea cauzei la Politia Galați pentru cercetări. Prin referatul nr. 319/VII1/1/2001, procurorul N.E. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, a prezentat rezultatul verificărilor urmare unei plângeri ale petentului din 23 decembrie 2003, iar prin referatul nr. 1241 A/l 11/1/2004, procuror L.V. a prezentat rezultatul verificărilor urmare solicitării petentului de identificare a unor plângeri penale. De asemenea, procuror N.E. a întocmit referatul nr. 4434/VI 11/1/2002 cu ocazia verificărilor urmare unei cereri a petentului care privea dosarul nr. l397/P/2000, iar procuror P.M. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, prin rezoluția nr. 5598/P/2000 a confirmat propunerea organelor de politie de neîncepere a urmăririi penale fată de M.M.

și M.G. Din actele premergătoare s-a constatat că în sarcina magistraților menționați nu se poate reține săvârșirea nici unei infracțiuni. Astfel, din conținutul actelor analizate a rezultat că nu au fost atestate fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului cu ocazia întocmirii, procurorii respectivi consemnând date reale. Plângerea petiționarului formulată împotriva acestei rezoluții a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 5417/3351/11/2/2008 din 28 mai 2008 a procurorului șef Secție urmărire penală și criminalistică din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În temeiul art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul s-a adresat cu o plângere la instanță.

Petiționarul a fost prezent în fața primei instanțe la termenul din 29 septembrie 2008, luând termen în cunoștință, fiind, de asemenea, prezent și la termenul din 31 octombrie 2008. La termenul din 31 octombrie 2008, având în vedere că instanța a apreciat neclar obiectul plângerii, astfel cum a fost menționat în înscrisul depus la dosar, a solicitat petiționarul să facă precizările necesare. În raport cu noile precizări ale petiționarului, instanța de fond a întreprins demersurile necesare clarificării obiectului plângerii. La noul termen acordat, din 28 noiembrie 2008, petiționarul nu s-a mai prezentat la judecarea plângerii, astfel încât Curtea de Apel Galați, urmare a răspunsurilor primite de la autoritățile judiciare, a pus în discuție obiectul plângerii, reprezentantul Ministerului Public punând concluzii în raport cu actele și lucrările dosarului, inclusiv cu cele rezultate în urma demersurilor instanței.

Prin sentința penală nr. 169/ F din 28 noiembrie 2009, Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, plângerea petiționarului. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că plângerea vizează soluțiile din dosarele nr. 418/P/2006 și nr. 548/P/2006. De asemenea, s-a reținut că dosarul nr. 548/P/2006 se află pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezoluția respectivă neputând fi atacată la Curtea de Apel Galați, ci numai la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar cauza în care s-a emis rezoluția nr. 418/P/2006 a fost declinată spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Împotriva acestei sentințe, petiționarul a declarat prezentul recurs.

Petiționarul nu s-a prezentat la judecarea recursului, în motivele scrise de recurs hotărârea fiind criticată deoarece: sentința este „vădit nelegală, netemeinică, părtinitoare, nulă, politică, cinică”; i s-a „încălcat în mod flagrant dreptul la apărare .. deși a făcut dovada imposibilității de a angaja un apărător ales”; instanța „s-a pronunțat asupra unei plângeri pe care nu avea competența legală să o soluționeze”. Recursul va fi respins, ca nefondat, pentru motivele ce se vor arăta. Critica referitoare la nedesemnarea unui apărător din oficiu este neîntemeiată pentru considerentele deja menționate în partea introductivă a prezentei decizii. Petiționarul a avut posibilitatea legală de a-și exercita personal apărarea în fața instanței de fond și a instanței de recurs, însă nu s-a prezentat la termenele când a avut loc judecarea cauzei.

Deși potrivit legii, și deciziei Înaltei Curți menționate anterior, asistența juridică nu este obligatorie, petiționarul a avut posibilitatea fie de a-și angaja un apărător, fie de a solicita Baroului, în condițiile legii, acordarea asistenței gratuite. Invocarea lipsei cunoștințelor juridice în materia plângerii contra soluțiilor de netrimitere în judecată și în materia recursului nu este întemeiată pentru motivul că petiționarul a fost în măsură să întreprindă constante demersuri juridice, astfel cum rezultă din dosarele anexate (nr. 548/P/2006, nr. 418/P/2006, dosar nr. 1228/44/2007 al Curții de Apel Galați, dosar nr. 1228/44/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, dosar nr. 803/44/2008 al Curții de Apel Galați), atât la procuror, cât și la instanțe, printre care și la Înalta Curte de Casație și Justiție (dosar nr. 1228/44/2007).

În condițiile absenței petiționarului de la dezbateri, Curtea de Apel Galați, urmare a răspunsurilor primite de la autoritățile judiciare, aceste demersuri fiind necesare pentru a stabili obiectul plângerii în raport cu noile precizări ale petiționarului, a soluționat cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, inclusiv cu noile date și informații primite. Față de cele reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul petiționarului. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul F.M. împotriva sentinței penale nr. 169/ F din 28 noiembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2009.