ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 400/2009

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 548/P/2006 din 09 aprilie

2008 a Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus, în baza dispozițiilor

art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale fată de L.V., V.Ș.,

P.G.,

C.V., din cadrul Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Galați, B.C., în

prezent procuror șef la D.N.A – S.T. Galați, N.E. și P.M., procurori la

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, pentru infracțiunea prevăzută de art.

289 C. pen.

Pentru a dispune această soluție, în urma

efectuării actelor premergătoare, procurorul din cadrul Secției de urmărire

penală și criminalistică din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a constatat următoarele:

Numitul F.M. a solicitat tragerea la

răspundere penală a mai multor procurori de la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul

Galați și Parchetul de pe

lângă Judecătoria Galați care au soluționat

lucrările nr. 4434/VIII-I/2002; nr. 809/ll/2/2002; nr. 517A/lll/2/2001; nr.

319/VIII-1/2001; nr. 1241/VIII-1/2004; nr1189A/MI-1/2004; nr. 521 A/l IN/2002

și nr. 1041/11/2/2002 întrucât ar fi atestat în mod nereal anumite situații de

fapt.

Efectuându-se

verificări, a rezultat că lucrările menționate au fost

soluționate de procurorii L.V., V.Ș., P.G., C.V. de

la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, B.C., în prezent procuror șef

la D.N.A. – S.T. Galați, N.E. și P.M., procurori la Parchetul de pe lângă

Tribunalul Galați.

Astfel, procuror V.Ș. prin rezoluția nr.

521/VI 11/1/2002 din 26 aprilie 2002 a dispus respingerea plângerii petentului

formulată împotriva materialului de urmărire penală din dosarul nr. l397/P/2000

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, înregistrată sub nr.

319/11/2/2001.

Procurorii P.G. și C.V. au întocmit mai multe

referate sub nr. 1189/VI11/1/2004 care au avut ca obiect identificarea unor

plângeri depuse de petent împotriva actelor de urmărire penală din dosarul nr.

1397/P/2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.

Procurorul B.C., în calitate de prim-procuror

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, prin ordonanța

nr. 517/11/2/2001 a admis plângerea petentului

împotriva soluției din

dosarul nr. l397/P/2000, în sensul completării

dispozitivului rechizitoriului nr. l397/P/2000 și disjungerii cauzei privind pe

M.M. și M.G. și trimiterea cauzei la Politia Galați pentru cercetări.

Prin referatul nr.

319/VII1/1/2001, procurorul N.E. de

la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, a prezentat rezultatul

verificărilor urmare unei plângeri ale petentului

din 23 decembrie 2003, iar prin

referatul

nr. 1241 A/l 11/1/2004, procuror L.V. a prezentat

rezultatul

verificărilor urmare solicitării petentului de identificare a unor plângeri

penale.

De asemenea, procuror N.E. a întocmit

referatul nr. 4434/VI 11/1/2002 cu ocazia verificărilor urmare unei cereri a

petentului care privea dosarul nr. l397/P/2000, iar procuror

P.M. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Galați,

prin rezoluția nr. 5598/P/2000 a confirmat propunerea organelor

de politie de neîncepere a urmăririi penale fată de M.M. și M.G.

Din actele premergătoare s-a constatat că în

sarcina magistraților menționați nu se poate reține săvârșirea nici unei

infracțiuni. Astfel, din conținutul actelor analizate a rezultat că nu au fost

atestate fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului cu ocazia

întocmirii, procurorii respectivi consemnând date reale.

Plângerea petiționarului formulată împotriva

acestei rezoluții a

fost respinsă, ca

neîntemeiată, prin rezoluția nr. 5417/3351/11/2/2008 din

28 mai 2008 a

procurorului șef Secție urmărire penală și criminalistică din Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În temeiul art. 278

1

C. proc. pen.,

petiționarul s-a adresat cu o plângere la instanță.

Petiționarul a fost prezent în fața primei

instanțe la termenul din 29 septembrie 2008, luând termen în cunoștință, fiind,

de asemenea, prezent și la termenul din 31 octombrie 2008.

La termenul din 31 octombrie 2008, având în

vedere că instanța a apreciat neclar obiectul plângerii, astfel cum a fost

menționat în înscrisul depus la dosar, a solicitat petiționarul să facă

precizările necesare.

În raport cu noile precizări ale petiționarului,

instanța de fond a întreprins demersurile necesare clarificării obiectului

plângerii.

La noul termen acordat, din 28 noiembrie

2008, petiționarul nu s-a mai prezentat la judecarea plângerii, astfel încât

Curtea de Apel Galați, urmare a răspunsurilor primite de la autoritățile

judiciare, a pus în discuție obiectul plângerii, reprezentantul Ministerului

Public punând concluzii în raport cu actele și lucrările dosarului, inclusiv cu

cele rezultate în urma demersurilor instanței.

Prin sentința penală nr. 169/ F din 28

noiembrie 2009, Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins, ca

inadmisibilă, plângerea petiționarului.

Pentru a dispune în acest sens, prima

instanță a reținut că plângerea vizează soluțiile din dosarele nr. 418/P/2006

și

nr. 548/P/2006. De asemenea, s-a reținut

că dosarul nr. 548/P/2006 se

află pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, rezoluția respectivă neputând fi atacată la Curtea de Apel Galați, ci

numai la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar cauza în care s-a emis rezoluția

nr. 418/P/2006 a fost declinată spre competentă soluționare la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Împotriva acestei sentințe, petiționarul a

declarat prezentul recurs.

Petiționarul nu s-a

prezentat la judecarea recursului, în motivele

scrise de recurs hotărârea fiind criticată deoarece:

sentința este „vădit nelegală, netemeinică, părtinitoare, nulă, politică,

cinică”; i

s-a „încălcat în mod flagrant

dreptul la apărare .. deși a făcut dovada

imposibilității de a angaja un

apărător ales”; instanța „s-a pronunțat asupra unei plângeri pe care nu avea

competența legală să o soluționeze”.

Recursul va fi respins, ca nefondat, pentru

motivele ce se vor arăta.

Critica referitoare la

nedesemnarea unui apărător din oficiu este

neîntemeiată pentru considerentele deja menționate în

partea introductivă a prezentei decizii.

Petiționarul a avut posibilitatea legală de

a-și exercita personal apărarea în fața instanței de fond și a instanței de

recurs, însă nu s-a prezentat la termenele când a avut loc judecarea cauzei.

Deși potrivit legii, și deciziei Înaltei Curți menționate anterior, asistența

juridică nu este obligatorie, petiționarul a avut posibilitatea fie de a-și

angaja un apărător, fie de a solicita Baroului, în condițiile legii, acordarea

asistenței gratuite.

Invocarea lipsei cunoștințelor juridice în

materia plângerii contra soluțiilor de netrimitere în judecată și în materia

recursului nu este întemeiată pentru motivul că petiționarul a fost în măsură

să întreprindă constante demersuri juridice, astfel cum rezultă din dosarele

anexate (nr. 548/P/2006, nr. 418/P/2006, dosar nr. 1228/44/2007 al Curții de

Apel Galați, dosar nr. 1228/44/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție,

dosar nr. 803/44/2008 al Curții de Apel Galați), atât la procuror, cât și la

instanțe, printre care și la Înalta

Curte de

Casație și Justiție (dosar nr. 1228/44/2007).

În condițiile absenței petiționarului de la

dezbateri, Curtea de Apel Galați, urmare a răspunsurilor primite de la

autoritățile judiciare, aceste demersuri fiind necesare pentru a stabili

obiectul plângerii în raport cu noile precizări ale petiționarului, a

soluționat cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, inclusiv cu noile

date și informații primite.

Față de cele reținute, Înalta Curte, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondat, recursul petiționarului.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul F.M. împotriva sentinței penale nr. 169/ F din 28 noiembrie 2008 a

Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei

de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

februarie 2009.