ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2139/2008

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 52 din 9 aprilie

2008, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie

a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul R.O. împotriva

referatului din 5 iulie 2 2006 din dosarul nr. 1219/VIII/1/2006 al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Prin plângerea formulată de petiționar, s-a

solicitat soluționarea unui conflict de competență ivit între Parchetul de pe

lângă Judecătoria Sibiu și Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu - Sărat.

Prin referatul din 5 iulie 2006, a fost

respinsă plângerea petiționarului, ca neîntemeiată, întrucât în cauză nu există

niciun conflict de competență ivit între cele două unități de parchet.

Instanța a reținut, în esență, că, din

interpretarea textului art. 278

1

C. proc. pen., rezultă că numai

împotriva rezoluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror se poate

face plângere la instanța de judecată competentă, iar nu și împotriva altor

soluții decât cele enumerate de textul de lege, în același sens pronunțându-se

și instanța supremă, prin decizia în interesul legii nr. LVII/2007.

Împotriva sentinței petiționarul a declarat

recurs.

Recursul declarat de petiționar este

nefondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, Înalta

Curte constată că, în mod corect, instanța de fond, a respins, ca inadmisibilă,

plângerea petiționarului.

Potrivit dispozițiilor art. 287

1

alin.

(l) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a

ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire

penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată,

precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face

plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii,

competența să judece cauza în primă instanță.

Or, în cauză, referatul împotriva căruia a

formulat plângere petiționarul nu este dintre cele expres și limitativ

prevăzute de textul de lege susmenționat.

În raport de considerentele expuse, urmează

să fie respins, ca nefondat, recursul petiționarului, cu obligarea acestuia la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul R.O. împotriva sentinței  penale nr. 52 din 9 aprilie 2008 a

Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei

de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie

2008.