ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2139/2008

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 52 din 9 aprilie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul R.O. împotriva referatului din 5 iulie 2 2006 din dosarul nr. 1219/VIII/1/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea formulată de petiționar, s-a solicitat soluționarea unui conflict de competență ivit între Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu și Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu - Sărat. Prin referatul din 5 iulie 2006, a fost respinsă plângerea petiționarului, ca neîntemeiată, întrucât în cauză nu există niciun conflict de competență ivit între cele două unități de parchet.

Instanța a reținut, în esență, că, din interpretarea textului art. 278 1 C. proc. pen., rezultă că numai împotriva rezoluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror se poate face plângere la instanța de judecată competentă, iar nu și împotriva altor soluții decât cele enumerate de textul de lege, în același sens pronunțându-se și instanța supremă, prin decizia în interesul legii nr. LVII/2007. Împotriva sentinței petiționarul a declarat recurs. Recursul declarat de petiționar este nefondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond, a respins, ca inadmisibilă, plângerea petiționarului. Potrivit dispozițiilor art. 287 1 alin. (l) C. proc.

pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Or, în cauză, referatul împotriva căruia a formulat plângere petiționarul nu este dintre cele expres și limitativ prevăzute de textul de lege susmenționat. În raport de considerentele expuse, urmează să fie respins, ca nefondat, recursul petiționarului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul R.O. împotriva sentinței penale nr. 52 din 9 aprilie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2008.