ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1667/2009

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosarul cauzei,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 12 din 10

februarie 2009, Curtea de Apel Iași, în baza art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul M.D.V.

împotriva rezoluției nr. 92/P/2008 din 13 octombrie 2008 a D.N.A. - Serviciul

Teritorial Iași și a rezoluției nr. 361/11/2/2008 din 7 noiembrie 2008 a

procurorului șef al aceluiași organ judiciar, pe care le-a menținut.

Î

n baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat să

achite suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

Petentul M.V. a formulat plângere penală la D.N.A. - Serviciul

Teritorial Iași, la data de 29 septembrie 2009, împotriva numitelor C.V., P.C.,

C.A.M. și S.C. solicitând efectuarea de cercetări pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 13

2

cu referire la art. 17 lit. b), c),

d) din Legea nr. 78/2000.

Petentul a

susținut că persoanele reclamate, în calitate de judecători la Judecătoria

Pașcani și Tribunalul Iași, cu bună știință au soluționat cauza civilă nr.

4896/866/2006 a Judecătoriei Pașcani, la fond și în recurs, în mod nelegal și

cu scopul de a favoriza interesele părții adverse, respectiv Parohia Romano

Catolică Pașcani, în vederea dobândirii pe nedrept a imobilului situat în str.

Grădiniței nr. 9 Pașcani, județul Iași.

În cauză au fost

efectuate actele premergătoare de către procuror și, prin rezoluția nr.

92/P/2008 din 13 octombrie 2008 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Iași, s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de C.V., judecător la Judecătoria

Pașcani, P.C., C.A.M. și S.C., judecători la Tribunalul Iași, sub aspectul

infracțiunii prevăzute de art. 13

2

cu referire la art. 17 lit. b), c),

d) din Legea nr. 78/2000, întrucât în cauză nu a rezultat niciun indiciu de

săvârșire a vreunei fapte penale de către persoanele reclamate de petent,

reținându-se că faptele nu există, conform art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Parchetul a

verificat hotărârile pronunțate de judecătorii arătați mai sus prin prisma

susținerilor făcute de petiționar și a constatat că magistrații și-au

îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, potrivit dispozițiilor

legale în materie și în conformitate cu probele existente în flecare dosar în

parte.

Petiționarul și-a

exercitat și căile legale de atac în urma soluționării cărora hotărârile

criticate au fost verificate și menținute de instanța superioară de control

judiciar.

Actele premergătoare

efectuate în cauză nu au confirmat nici susținerea petiționarului potrivit

căreia magistrații ar fi săvârșit infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale.

Plângerea

petiționarului împotriva măsurii dispuse de procuror, potrivit dispozițiilor

art. 275 - 278 C. proc. pen., a fost respinsă prin rezoluția nr. 361/11/2/2008

din 7 noiembrie 2008 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial

Iași.

Investită cu plângerea

formulată de petiționar în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C.

proc. pen., instanța de fond a constatat că rezoluția atacată este legală și

temeinică, menținând-o ca atare.

Din actele

premergătoare efectuate de procuror nu au rezultat indiciile săvârșirii vreunei

fapte penale de către magistrați, nemulțumirea petiționarului în legătură cu

modul de soluționare a pricinilor civile în care a avut calitatea de parte

neputând constitui - în lipsa oricăror dovezi - temei al angajării răspunderii

penale a persoanelor reclamate.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs, în termen legal, petiționarul M.V., solicitând

admiterea, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la procuror pentru

respectarea și aplicarea corectă a legii.

Verificând sentința

recurată potrivit dispozițiilor C. proc. pen. Înalta Curte constată că aceasta

este legală și temeinică pentru considerentele ce se vor arăta în continuare :

Consemnarea în

încheierea de ședință din data de 8 februarie 2007 a Judecătoriei Pașcani

(dosar nr. 4896/866/2006) a prezenței reclamantului M.V. în sala de judecată a

reprezentat o eroare materială, atâta timp cât prin dispozitivul aceleiași

încheieri s-a dispus citarea acestuia pentru termenul următor, iar în citativul

încheierii, în dreptul numelui reclamantului s-a făcut mențiunea „lipsă",

situație confirmată și cu copia caietului grefierului de ședință.

Lipsa reclamantului

la termenele ulterioare de judecată din 8 februarie și 8 martie 2007 nu s-a

datorat culpei instanței de judecată care a dispus citarea acestuia la

domiciliul indicat, cu respectarea prevederilor legii.

În conținutul

încheierii din 4 ianuarie 2007 a aceluiași dosar s-au consemnat concluziile

petiționarului față de cererea de intervenție depusă de partea adversă existând

deci dovada faptului că acesta a avut posibilitatea de a-și exercita dreptul de

a-și susține poziția procesuală.

Luând act de

cererea de recuzare formulată de petent, judecătorul fondului a înaintat de

îndată dosarul completului competent să o soluționeze, această împrejurare

explicând și lipsa mențiunii termenului de 8 februarie 2007 din încheiere,

termen ce a fost stabilit abia ulterior, la 10 ianuarie 2007, de completul care

a soluționat cererea de recuzare.

Susținerea

petentului că nu i s-a acordat posibilitatea reală de a formula în scris și

timbra cererea de recuzare a completului de judecată din data de 4 ianuarie

2007 și că, ulterior, urmare acestui fapt, nu a putut să formuleze concluzii în

contradictoriu privind cererea de intervenție formulată de Parohia Romano

Catolică este nereală. Așa cum rezultă din expozitivul deciziei civile nr. 607

din 19 martie 2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul civil nr.

4896/866/2006 precum și din încheierea din 10 ianuarie 2007, s-a anulat

ca netimbrată cererea de recuzare formulată de petent acordându-se termen de

judecată la 8 februarie 2007 cu citarea părților, iar în încheierea de ședință

din 4 ianuarie 2007 este consemnată mențiunea „instanța ia act de cererea

reclamantului (de recuzare a președintelui completului) și pune în vedere

acestuia să o formuleze în scris și să o timbreze cu 4 Ron + 0,3 Ron timbru

judiciar".

Înalta Curte constată

că procurorul a dispus în mod întemeiat neînceperea urmăririi penale față de

magistrați, în cauză punerea în mișcare a acțiunii penale nefîind posibilă în

lipsa existenței faptelor penale sesizate.

Instanța de fond a

verificat rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul

cauzei lipsa oricăror indicii de

săvârșire, cu știință și cu

intenția de a prejudicia interesele legale ale petiționarului, a unor fapte de

natură penală de către magistrații cercetați.

Pentru aceste

considerente, constatând că în cauză nu există temeiuri de casare a sentinței

atacate, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul petiționarului pe care

îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul M.D.V., împotriva sentinței penale nr.

12 din 10 februarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Obligă recurentul petent la plata sumei de

100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.   Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 06 mai 2009.