ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1667/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 12 din 10 februarie 2009, Curtea de Apel Iași, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul M.D.V. împotriva rezoluției nr. 92/P/2008 din 13 octombrie 2008 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Iași și a rezoluției nr. 361/11/2/2008 din 7 noiembrie 2008 a procurorului șef al aceluiași organ judiciar, pe care le-a menținut. Î n baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat să achite suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului. Petentul M.V. a formulat plângere penală la D.N.A. - Serviciul Teritorial Iași, la data de 29 septembrie 2009, împotriva numitelor C.V., P.C., C.A.M.

și S.C. solicitând efectuarea de cercetări pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 2 cu referire la art. 17 lit. b), c), d) din Legea nr. 78/2000. Petentul a susținut că persoanele reclamate, în calitate de judecători la Judecătoria Pașcani și Tribunalul Iași, cu bună știință au soluționat cauza civilă nr. 4896/866/2006 a Judecătoriei Pașcani, la fond și în recurs, în mod nelegal și cu scopul de a favoriza interesele părții adverse, respectiv Parohia Romano Catolică Pașcani, în vederea dobândirii pe nedrept a imobilului situat în str. Grădiniței nr. 9 Pașcani, județul Iași. În cauză au fost efectuate actele premergătoare de către procuror și, prin rezoluția nr. 92/P/2008 din 13 octombrie 2008 a D.N.A.

- Serviciul Teritorial Iași, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.V., judecător la Judecătoria Pașcani, P.C., C.A.M. și S.C., judecători la Tribunalul Iași, sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 13 2 cu referire la art. 17 lit. b), c), d) din Legea nr. 78/2000, întrucât în cauză nu a rezultat niciun indiciu de săvârșire a vreunei fapte penale de către persoanele reclamate de petent, reținându-se că faptele nu există, conform art. 10 lit. a) C. proc. pen. Parchetul a verificat hotărârile pronunțate de judecătorii arătați mai sus prin prisma susținerilor făcute de petiționar și a constatat că magistrații și-au îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, potrivit dispozițiilor legale în materie și în conformitate cu probele existente în flecare dosar în parte.

Petiționarul și-a exercitat și căile legale de atac în urma soluționării cărora hotărârile criticate au fost verificate și menținute de instanța superioară de control judiciar. Actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat nici susținerea petiționarului potrivit căreia magistrații ar fi săvârșit infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale. Plângerea petiționarului împotriva măsurii dispuse de procuror, potrivit dispozițiilor art. 275 - 278 C. proc. pen., a fost respinsă prin rezoluția nr. 361/11/2/2008 din 7 noiembrie 2008 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași. Investită cu plângerea formulată de petiționar în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen., instanța de fond a constatat că rezoluția atacată este legală și temeinică, menținând-o ca atare. Din actele premergătoare efectuate de procuror nu au rezultat indiciile săvârșirii vreunei fapte penale de către magistrați, nemulțumirea petiționarului în legătură cu modul de soluționare a pricinilor civile în care a avut calitatea de parte neputând constitui - în lipsa oricăror dovezi - temei al angajării răspunderii penale a persoanelor reclamate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, petiționarul M.V., solicitând admiterea, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la procuror pentru respectarea și aplicarea corectă a legii. Verificând sentința recurată potrivit dispozițiilor C. proc.

pen. Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică pentru considerentele ce se vor arăta în continuare : Consemnarea în încheierea de ședință din data de 8 februarie 2007 a Judecătoriei Pașcani (dosar nr. 4896/866/2006) a prezenței reclamantului M.V. în sala de judecată a reprezentat o eroare materială, atâta timp cât prin dispozitivul aceleiași încheieri s-a dispus citarea acestuia pentru termenul următor, iar în citativul încheierii, în dreptul numelui reclamantului s-a făcut mențiunea „lipsă", situație confirmată și cu copia caietului grefierului de ședință. Lipsa reclamantului la termenele ulterioare de judecată din 8 februarie și 8 martie 2007 nu s-a datorat culpei instanței de judecată care a dispus citarea acestuia la domiciliul indicat, cu respectarea prevederilor legii.

În conținutul încheierii din 4 ianuarie 2007 a aceluiași dosar s-au consemnat concluziile petiționarului față de cererea de intervenție depusă de partea adversă existând deci dovada faptului că acesta a avut posibilitatea de a-și exercita dreptul de a-și susține poziția procesuală. Luând act de cererea de recuzare formulată de petent, judecătorul fondului a înaintat de îndată dosarul completului competent să o soluționeze, această împrejurare explicând și lipsa mențiunii termenului de 8 februarie 2007 din încheiere, termen ce a fost stabilit abia ulterior, la 10 ianuarie 2007, de completul care a soluționat cererea de recuzare. Susținerea petentului că nu i s-a acordat posibilitatea reală de a formula în scris și timbra cererea de recuzare a completului de judecată din data de 4 ianuarie 2007 și că, ulterior, urmare acestui fapt, nu a putut să formuleze concluzii în contradictoriu privind cererea de intervenție formulată de Parohia Romano Catolică este nereală.

Așa cum rezultă din expozitivul deciziei civile nr. 607 din 19 martie 2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul civil nr. 4896/866/2006 precum și din încheierea din 10 ianuarie 2007, s-a anulat ca netimbrată cererea de recuzare formulată de petent acordându-se termen de judecată la 8 februarie 2007 cu citarea părților, iar în încheierea de ședință din 4 ianuarie 2007 este consemnată mențiunea „instanța ia act de cererea reclamantului (de recuzare a președintelui completului) și pune în vedere acestuia să o formuleze în scris și să o timbreze cu 4 Ron + 0,3 Ron timbru judiciar". Înalta Curte constată că procurorul a dispus în mod întemeiat neînceperea urmăririi penale față de magistrați, în cauză punerea în mișcare a acțiunii penale nefîind posibilă în lipsa existenței faptelor penale sesizate.

Instanța de fond a verificat rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei lipsa oricăror indicii de săvârșire, cu știință și cu intenția de a prejudicia interesele legale ale petiționarului, a unor fapte de natură penală de către magistrații cercetați. Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu există temeiuri de casare a sentinței atacate, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul petiționarului pe care îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.D.V., împotriva sentinței penale nr. 12 din 10 februarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 06 mai 2009.