ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1550/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin rezoluția procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași din 27 mai 2009 dată în Dosarul nr. 540/P/2008, în baza disp. art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții: L.R.U., notar public, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există; I.M., notar public sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) C. pen.; art. 291 C. pen. întrucât faptele nu există respectiv art. 25 raportat la art. 292 C. pen. întrucât din punct de vedere al laturii obiective nu este întrunit conținutul constitutiv al acestei infracțiuni; I.V., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 291 C. pen., fapta nu există, și Ș.A.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. întrucât fapta nu există și art. 292 C. pen. întrucât nu este întrunit conținutul constitutiv al acestei infracțiuni. Prin soluția adoptată procurorul a reținut următoarele: La data de 05 mai 2008 numiții I.P. și S.E., din satul Mitești,comuna Miroslovești, județul Iași au depus la Poliția Mun. Pașcani o plângere penale, formulată împotriva numiților I.V.

și I.M., cu care persoanele vătămate sunt frați, prin plângere sesizându-se faptul că cei doi făptuitori, s-au prezentat la Biroului Notarului Public P. din comuna Ruginoasa, județul Iași în cursul anului2008 (fără a se preciza data), unde, folosindu-se de înscrisuri false (contracte de donație încheiate în anul 2004 la Biroul Notarial U.R.L.), au procedat la partajarea terenurilor dobândite pe cale succesorală de la părinți, deținute inițial în indiviziune, apoi au înstrăinat suprafețele de teren astfel partajate, cu încălcarea drepturilor pe care persoanele vătămate le aveau asupra acestor terenuri. S-a menționat în plângere și faptul că numitul I.M. a dobândit astfel, în mod ilicit, o suprafață de 3300 mp teren, situată în intravilanul satului Mitești, comuna Miroslovești, care nu făcea parte din masa succesorală, ci aparținea în realitate persoanei vătămate I.P., fiind bun propriu.

În plângere s-a mai arătat și faptul că numiții I.M. și I.V. s-au folosit la partajarea terenurilor de declarația numitului Ș.A., respectiv acesta ar fi declarat aspecte nereale pentru a facilita partajul ilicit. Lucrătorii de poliție din cadrul B.P.R. Pașcani au efectuat verificări pentru identificarea biroului notarial despre care se face vorbire în plângere, stabilind că acesta nu există în realitate, singurul birou notarial care funcționează în localitatea Ruginoasa fiind cel care aparține notarului public T.A.M. (fila 19). Întrucât numitul I.M. este notar public, prin ordonanța nr. 2673/P/2008 din 02 decembrie 2008 Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Din actele de cercetare prealabilă efectuate în cauză a rezultat că în anul 1996 a decedat numitul I.A., tatăl părților din prezenta cauză, iar în anul 1997 a decedat și mama acestora, I.F., iar masa succesorală rămasă celor 6 descendenți - I.P., I.M., I.V., I.N., I.G. și S.E. după decesul părinților a fost compusă din 8.5160 m.p. teren situat în intravilanul și extravilanul satului Mitești, comuna Miroslovești și o casă de locuit. Moștenitorii au deținut în indiviziune bunurile moștenite, partajând prin bună-învoială doar folosința terenurilor, până în anul 2004 când, la data de 20 septembrie, I.V., I.G., I.N. și I.M. și-au donat între ei cotele indivize de 3/6 din mai multe suprafețe de teren.

Contractele de donație au fost autentificate la data de 20 septembrie 2004, prin încheierile nr. 395, 396, 397 și 398 la Biroul Notarului Public L.R.U. Dat fiind faptul că în plângere se invocă faptul că aceste contracte ar fi false, din oficiu s-au efectuat verificări în ceea ce privește condițiile în care acestea au fost încheiate. Din analiza documentației care a stat la baza autentificării acestor contracte (anexă la dosar la filele 56-68) rezultă că s-au respectat întru totul procedura întocmirii actelor notariale, în sensul că notarul public L.R.U.

a verificat actele care dovedeau drepturile părților asupra terenurilor care au constituit obiectul contractelor de donație, acestea fiind certificate de moștenitor în care sunt consemnate cotele indivize ce la reveneau succesorilor, adeverința din 18 august 2004 emisă de Primăria Mirolovești prin care se atestă că succesorii dețin în extravilanul localității terenurile pe care urmau să le doneze, cât și titlurile de proprietate emise pe numele defunctului I.A. Cei patru moștenitori au urmărit prin acesta să își întregească loturi pe care le aveau deja în stăpânire, iar în cele patru contracte de donație se stipulează expres că nu se înstrăinează cotele-indivize aparținând numiților I.P. și S.E.

Întrucât fiecare copărtaș are un drept exclusiv asupra cotei părți ideale din dreptul asupra comunității de bunuri, legea îi recunoaște dreptul de a dispune liber și neîngrădit de cota sa ideală de drept, astfel că notarul public L.R.U. nu avea nici un temei legal pentru a refuza autentificarea contractelor de donație, el neputând cenzura voința părților sub acest aspect. împrejurarea că donatorii au dispus de cotele-părți ce le reveneau cu referire la anumite suprafețe de teren individualizate, înainte de a fi avut loc ieșirea din indiviziune este o cauză pentru care persoanele interesate (respectiv succesorii care nu au participat la donații) puteau solicita anularea contractelor, în termenul de prescripție de 3 ani.

Notarul public nu avea obligația de a cita toți comoștenitorii la autentificarea contractelor de donație, o astfel de obligație existând doar la dezbaterea succesiunii. La autentificarea contractelor de donație nu a fost folosită nici o declarație aparținând numitului Ș.A. și nici altei persoane. Din actele premergătoare efectuate de organele de poliție din cadrul Poliției Mun. Pașcani a rezultat că Ș.A. a dat într-adevăr o declarație la Biroul Notarului Public T.A.M. din Ruginoasa, autentificată prin încheierea nr. 64 din 29 ianuarie 2008, în cadrul căreia preciza date în legătură cu stăpânirea unei suprafețe de 3.600 m.p. de către I.M. în perioada 1937-1987 (fila 24 din dosar). Din conținutul declarației se poate observa că a fost făcută în favoarea numitului I.M., care are neînțelegeri cu fratele său I.P.

în ceea ce privește dreptul asupra unui teren în suprafață de 3.300 m.p. Persoanele vătămate nu au putut preciza însă unde a fost folosită această declarație notarială, susținând generic că a fost folosită în litigiile civile de pe rolul instanțelor de judecată. În baza declarației persoanei vătămate S.E., audiată la data de 07 mai 2009 (fila 26) s-a stabilit faptul că este în curs de derulare acțiunea civilă pentru ieșirea din indiviziune promovată de I.V., I.G., I.N., I.T. în anul 2006, înregistrată sub nr. 1406/866/2006 la Judecătoria Pașcani, procesul fiind în faza recursului, la Curtea de Apel Iași, S-a verificat dosarul cauzei (fond, apel, recurs), constatându-se faptul că declarația notarială aparținând numitului Ș.A.

autentificată prin încheierea nr. 54 din 29 ianuarie 2008 nu a fost folosită în cadrul acestui proces civil, nefiind depusă la dosar. Această declarație datând din anul 2008, nu putea fi folosită în cadrul procesului civil având ca obiect acțiunea privind anularea parțială a titlului de proprietate, promovată de I.P., litigiul fiind soluționat în mod irevocabil, în favoarea susnumitului, prin Decizia civilă nr. 1990 din 16 noiembrie 2001 (filele 167-170). Numitul Ș.A. a fost audiat în calitate de martor la Judecătoria Pașcani, în Dosarul nr. 1406/866/2006, la data de 19 ianuarie 2007, la propunerea reclamanților (filele 83, 84) martorul nu a făcut precizări cu privire la terenul în suprafață de 3.300 m.p.

de la care comoștenitorii I.P. și I.M. au neînțelegeri, ci a precizat că nu cunoaște în ce modalitate și-au împărțit frații terenul dobândit de Ia părinți. Nu există așadar nici un indiciu cu privire la comiterea infracțiunii de „mărturie mincinoasă" prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. Pe de altă parte, declarația notarială autentificată în anul 2008 nu poate fi folosită pentru introducerea unor consecințe juridice, pentru că nu există un act normativ care să atribuie valoare probatorie unei astfel de declarații, organele judiciare fiind obligate de normele de procedură să audieze nemijlocit persoanele care au calitatea de martori. Neavând valoare probatorie proprie, declararea unor aspecte neconforme cu realitatea în fața unui notar public nu poate constitui un temei pentru angajarea răspunderii penale a persoanei care face o astfel de declarație, nefiind întrunit conținutul constitutiv al infracțiunii de „fals în declarații” prev. de art. 292 C. pen.

sub aspectul laturi obiective. Pe cale de consecință nu poate fi angajată nici răspunderea penală a persoanei care ar determina pe altul să se prezinte în fața notarului public și să declare aspecte ireale. De precizat faptul că la data audierii numita S.E. a declarat că I.M. și ceilalți reclamanți în Dosarul nr. 1406/866/2006 solicită plata unor cheltuieli de judecată. Petiționarul s-a adresat cu plângere Curții de Apel Iași cauza fiind înregistrată sub nr. 498/45/2009. Petiționarul I.P. a susținut prin plângerea formulată că rezoluțiile adoptate sunt netemeinice, nelegale și nejustificate. Acest aspect nu are însă relevanță penală, instanța urmând a admite cheltuielile solicitate în măsura în care se face dovada efectuări acestora.

Prin rezoluția nr. 505/11/2/2009 din 24 iunie 2009 procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de I.P. Petiționarul s-a adresat cu plângere Curții de Apel Iași cauza fiind înregistrată sub nr. 498/45/2009. Petiționarul I.P. a susținut prin plângerea sa că rezoluțiile adoptate sunt netemeinice și nelegale. Numitul Ș.A. s-a deplasat la notarul public la sugestia notarului I.M. și a declarat în fals că suprafața de 3300 mp situată în sat Mitești, comuna Miroslovești aparține notarului în condițiile în care terenul în discuție a fost reconstituit petiționarului fiind primit ca zestre de la părinții săi în anul 1962. Examinând actele și lucrările dosarului în raport de conținutul plângerii, Curtea de Apel Iași a constatat că aceasta este nefondată.

Potrivit Deciziei civile nr. 1990 din 16 noiembrie 2001 a Curții de Apel Iași prin admiterea recursului declarat de I.P. s-a dispus, printre altele, „completarea titlului de proprietate din 06 iunie 1995 titular I.A.P., cu suprafața de 3300 m.p. teren situat intravilan comuna Miroslovești sat Mitești, județul Iași (tarlaua 4, parcela 169)". Prin hotărârea Comisiei Județene Iași de aplicare a Legii nr. 18/1991, nr. 1128 din 13 mai 2006 a fost validată propunerea comisiei locale Miroslovești în sensul celor dispuse prin hotărârea judecătorească irevocabilă. Susținerea petiționarului potrivit căreia respectiva suprafață de teren ar fi reținută de o altă persoană nu are relevanță cauzei de față întrucât o asemenea situație ar constitui posibilitatea exercitării unei acțiuni civile în justiție.

De asemenea, rezultă din actele dosarului că numitul Ș.A. a dat declarație în fața notarului public T.A.M., autentificată sub nr. 64/2008 în care s-au făcut precizări privind deținerea suprafeței de 3600 m.p. în perioada 1937-1987, dar această declarație nu rezultă că ar fi fost utilizată în litigiile civile aflate pe rolul instanțelor de judecată. Într-un alt context, s-a constatat că această declarație datată 29 ianuarie 2008 nu putea fi folosită în procesul civil având ca obiect anularea parțială a titlului de proprietate, mai sus arătat, întrucât decizia irevocabilă a fost pronunțată la 16 noiembrie 2001. Prin urmare, s-a constatat de către instanța de fond că soluția adoptată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași nr. 540/P/2008 din 27 mai 2009, este temeinică și legală, plângerea formulată de petiționar față fiind nefondată și urmând a fi respinsă conform dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul I.P., recurs pe care nu l-a motivat așa cum prevăd dispozițiile art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Examinând cauza sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În mod corect Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a constatat că nu se poate reține, în sarcina făptuitorului L.R.U. infracțiunea prev. de art. 246 C. pen.; făptuitorului I.M. săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 260 alin. (1), art. 291, art. 25 C. pen.

rap. la art. 291 C. pen.; făptuitorului I.V. săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 C. pen. și a făptuitorului Ș.A. a săvârșirii infracțiunii prev. de art. 260 alin. (1) și art. 292 C. pen. Din actele premergătoare în cauză ce au format obiectul Dosarului penal nr. 540/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași nu s-au identificat fapte sau împrejurări care să contureze existența elementelor constitutive ale infracțiunilor sesizate de către petiționarul I.P. pretins săvârșite de către intimații U.L.R., I.M., I.V. și Ș.A., astfel că soluția de neîncepere a urmăriri penale dispusă în temeiul art. 10 lit. a) și lit. d) C. proc. pen., este temeinică și legală.

Înalta Curte constată că, în considerentele rezoluției dispuse în cauză, cât și în considerentele sentinței instanței de fond, au fost analizate în mod detaliat toate aspectele invocate de recurentul petiționar, cu privire la faptele pentru care a solicitat cercetarea penală a intimaților, reținându-se în mod corect că nu se constată încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor procesuale ale petiționarului. Pe de altă parte, împrejurarea că intimații I.V., I.M. s-au prezentat în fața notarului public U.R.L. și au încheiat între ei și între I.G. și I.N. contracte de donație autentificate la data de 20 septembrie 2004, prin încheierile nr. 395, 396, 397, și 398 donând între ei cote indivize de 3/6 din mai multe suprafețe de teren situate în extravilanul satului Mitești, com.

Miroslovești, procedând la partajarea terenurilor dobândite pe cale succesorală de la părinți, deținute inițial în indiviziune, în cele patru contracte de donație stipulându-se expres că nu se înstrăinează cotele indivize aparținând numiților I.P. și S.E., în mod corect a reținut procurorul că fiecare copărtaș are un drept propriu exclusiv asupra cotei ideale din dreptul asupra comunității de bunuri. Cu privire la învinuirea în ceea ce-l privește pe intimatul Ș.A. cu privire la falsul în declarații vizând declarația autentificată prin încheierea nr. 64 din data de 29 ianuarie 2008, în mod corect s-a constatat că nu a putut influența procesul civil întrucât s-a soluționat irevocabil prin Decizia civilă nr. 1990 din 16 noiembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Iași.

Iar în ceea ce privește declarația dată de acesta în fața Judecătoriei Pașcani în Dosarul nr. 1406/866/2006 martorul a declarat că nu cunoaște cotele părți ale terenurilor moștenite de către moștenitorii defunctului I.A. Toate aceste împrejurări nu pot conduce la concluzia că săvârșirea pretinselor fapte de către intimați pot determina săvârșirea unor fapte penale, care să antreneze răspunderea acestora. Pe de altă parte petiționarul având posibilitatea, ca în măsura în care nu este mulțumit de soluțiile pronunțate în rezoluțiile sau ordonanțele procurorilor în cauzele în care acesta are calitate procesuală, să se poată adresa instanțelor de control judiciar prin exercitarea căilor de atac, în condițiile legii, acesta procedând deja la inițierea acestor căi de atac, cauza soluționându-se pe rolul instanțelor civile prin Decizia irevocabilă civilă nr. 1990 din 16 noiembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Iași.

În consecință, respingând plângerea petiționarului I.P. și menținând rezoluția atacată, prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. În baza art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de petiționarul I.P. împotriva sentinței penale nr. 118 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul I.P. împotriva sentinței penale nr. 118 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală. Obligă recurentul petiționar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 aprilie 2010.