ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1550/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1550/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin

rezoluția procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași din 27 mai

2009 dată în Dosarul nr. 540/P/2008, în baza disp. art. 10 lit. a) și d) C. proc.

pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții: L.R.U., notar

public, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.,

întrucât fapta nu există; I.M., notar public sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) C. pen.; art.

291 C. pen. întrucât faptele nu există respectiv art. 25 raportat la art. 292 C.

pen. întrucât din punct de vedere al laturii obiective nu este întrunit

conținutul constitutiv al acestei infracțiuni; I.V., cercetat sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prev. de art. 291 C. pen., fapta nu există, și Ș.A. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. întrucât

fapta nu există și art. 292 C. pen. întrucât nu este întrunit conținutul

constitutiv al acestei infracțiuni. Prin soluția adoptată procurorul a reținut

următoarele:

La data de 05 mai 2008 numiții I.P. și S.E., din

satul Mitești,comuna Miroslovești, județul Iași au depus la Poliția Mun.

Pașcani o plângere penale, formulată împotriva numiților I.V. și I.M., cu care

persoanele vătămate sunt frați, prin plângere sesizându-se faptul că cei doi

făptuitori, s-au prezentat la Biroului Notarului Public P. din comuna

Ruginoasa, județul Iași în cursul anului2008 (fără a se preciza data), unde,

folosindu-se de înscrisuri false (contracte de donație încheiate în anul 2004

la Biroul Notarial U.R.L.), au procedat la partajarea terenurilor dobândite pe

cale succesorală de la părinți, deținute inițial în indiviziune, apoi au

înstrăinat suprafețele de teren astfel partajate, cu încălcarea drepturilor pe

care persoanele vătămate le aveau asupra acestor terenuri. S-a menționat în

plângere și faptul că numitul I.M. a dobândit astfel, în mod ilicit, o

suprafață de 3300 mp teren, situată în intravilanul satului Mitești, comuna

Miroslovești, care nu făcea parte din masa succesorală, ci aparținea în

realitate persoanei vătămate I.P., fiind bun propriu.

În plângere s-a mai arătat și faptul că numiții I.M. și

I.V. s-au folosit la partajarea terenurilor de declarația numitului Ș.A.,

respectiv acesta ar fi declarat aspecte nereale pentru a facilita partajul

ilicit.

Lucrătorii de poliție din cadrul B.P.R. Pașcani au

efectuat verificări pentru identificarea biroului notarial despre care se face

vorbire în plângere, stabilind că acesta nu există în realitate, singurul birou

notarial care funcționează în localitatea Ruginoasa fiind cel care aparține

notarului public T.A.M. (fila 19).

Întrucât numitul I.M. este notar public, prin

ordonanța nr. 2673/P/2008 din 02 decembrie 2008 Parchetul de pe lângă

Judecătoria Pașcani a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Din actele de cercetare prealabilă efectuate în cauză

a rezultat că în anul 1996 a decedat numitul I.A., tatăl părților din prezenta

cauză, iar în anul 1997 a decedat și mama acestora, I.F., iar masa succesorală

rămasă celor 6 descendenți - I.P., I.M., I.V., I.N., I.G. și S.E. după decesul

părinților a fost compusă din 8.5160 m.p. teren situat în intravilanul și

extravilanul satului Mitești, comuna Miroslovești și o casă de locuit.

Moștenitorii au deținut în indiviziune bunurile

moștenite, partajând prin bună-învoială doar folosința terenurilor, până în

anul 2004 când, la data de 20 septembrie, I.V., I.G., I.N. și I.M. și-au donat

între ei cotele indivize de 3/6 din mai multe suprafețe de teren. Contractele

de donație au fost autentificate la data de 20 septembrie 2004, prin

încheierile nr. 395, 396, 397 și 398 la Biroul Notarului Public L.R.U. Dat

fiind faptul că în plângere se invocă faptul că aceste contracte ar fi false,

din oficiu s-au efectuat verificări în ceea ce privește condițiile în care

acestea au fost încheiate.

Din analiza documentației care a stat la baza

autentificării acestor contracte (anexă la dosar la filele 56-68) rezultă că

s-au respectat întru totul procedura întocmirii actelor notariale, în sensul că

notarul public L.R.U. a verificat actele care dovedeau drepturile părților

asupra terenurilor care au constituit obiectul contractelor de donație, acestea

fiind certificate de moștenitor în care sunt consemnate cotele indivize ce la

reveneau succesorilor, adeverința din 18 august 2004 emisă de Primăria

Mirolovești prin care se atestă că succesorii dețin în extravilanul localității

terenurile pe care urmau să le doneze, cât și titlurile de proprietate emise pe

numele defunctului I.A.

Cei patru moștenitori au urmărit prin acesta să își

întregească loturi pe care le aveau deja în stăpânire, iar în cele patru

contracte de donație se stipulează expres că nu se înstrăinează cotele-indivize

aparținând numiților I.P. și S.E.

Întrucât fiecare copărtaș are un drept exclusiv

asupra cotei părți ideale din dreptul asupra comunității de bunuri, legea îi

recunoaște dreptul de a dispune liber și neîngrădit de cota sa ideală de drept,

astfel că notarul public L.R.U. nu avea nici un temei legal pentru a refuza

autentificarea contractelor de donație, el neputând cenzura voința părților sub

acest aspect. împrejurarea că donatorii au dispus de cotele-părți ce le

reveneau cu referire la anumite suprafețe de teren individualizate, înainte de

a fi avut loc ieșirea din indiviziune este o cauză pentru care persoanele

interesate (respectiv succesorii care nu au participat la donații) puteau

solicita anularea contractelor, în termenul de prescripție de 3 ani.

Notarul public nu avea obligația de a cita toți

comoștenitorii la autentificarea contractelor de donație, o astfel de obligație

existând doar la dezbaterea succesiunii.

La autentificarea contractelor de donație nu a fost

folosită nici o declarație aparținând numitului Ș.A. și nici altei persoane.

Din actele premergătoare efectuate de organele de poliție din cadrul Poliției

Mun. Pașcani a rezultat că Ș.A. a dat într-adevăr o declarație la Biroul

Notarului Public T.A.M. din Ruginoasa, autentificată prin încheierea nr. 64 din

29 ianuarie 2008, în cadrul căreia preciza date în legătură cu stăpânirea unei

suprafețe de 3.600 m.p. de către I.M. în perioada 1937-1987 (fila 24 din

dosar). Din conținutul declarației se poate observa că a fost făcută în

favoarea numitului I.M., care are neînțelegeri cu fratele său I.P. în ceea ce

privește dreptul asupra unui teren în suprafață de 3.300 m.p.

Persoanele vătămate nu au putut preciza însă unde a

fost folosită această declarație notarială, susținând generic că a fost

folosită în litigiile civile de pe rolul instanțelor de judecată.

În baza declarației persoanei vătămate S.E., audiată

la data de 07 mai 2009 (fila 26) s-a stabilit faptul că este în curs de

derulare acțiunea civilă pentru ieșirea din indiviziune promovată de I.V., I.G.,

I.N., I.T. în anul 2006, înregistrată sub nr. 1406/866/2006 la Judecătoria

Pașcani, procesul fiind în faza recursului, la Curtea de Apel Iași, S-a

verificat dosarul cauzei (fond, apel, recurs), constatându-se faptul că

declarația notarială aparținând numitului Ș.A. autentificată prin încheierea nr.

54 din 29 ianuarie 2008 nu a fost folosită în cadrul acestui proces civil,

nefiind depusă la dosar.

Această declarație datând din anul 2008, nu putea fi

folosită în cadrul procesului civil având ca obiect acțiunea privind anularea

parțială a titlului de proprietate, promovată de I.P., litigiul fiind

soluționat în mod irevocabil, în favoarea susnumitului, prin Decizia civilă nr.

1990 din 16 noiembrie 2001 (filele 167-170).

Numitul Ș.A. a fost audiat în calitate de martor la

Judecătoria Pașcani, în Dosarul nr. 1406/866/2006, la data de 19 ianuarie 2007,

la propunerea reclamanților (filele 83, 84) martorul nu a făcut precizări cu

privire la terenul în suprafață de 3.300 m.p. de la care comoștenitorii I.P. și

I.M. au neînțelegeri, ci a precizat că nu cunoaște în ce modalitate și-au

împărțit frații terenul dobândit de Ia părinți. Nu există așadar nici un

indiciu cu privire la comiterea infracțiunii de „mărturie mincinoasă"

prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

Pe de altă parte, declarația notarială autentificată

în anul 2008 nu poate fi folosită pentru introducerea unor consecințe juridice,

pentru că nu există un act normativ care să atribuie valoare probatorie unei

astfel de declarații, organele judiciare fiind obligate de normele de procedură

să audieze nemijlocit persoanele care au calitatea de martori. Neavând valoare

probatorie proprie, declararea unor aspecte neconforme cu realitatea în fața

unui notar public nu poate constitui un temei pentru angajarea răspunderii penale

a persoanei care face o astfel de declarație, nefiind întrunit conținutul

constitutiv al infracțiunii de „fals în declarații” prev. de art. 292 C. pen.

sub aspectul laturi obiective. Pe cale de consecință nu poate fi angajată nici

răspunderea penală a persoanei care ar determina pe altul să se prezinte în

fața notarului public și să declare aspecte ireale.

De precizat faptul că la data audierii numita S.E. a

declarat că I.M. și ceilalți reclamanți în Dosarul nr. 1406/866/2006 solicită

plata unor cheltuieli de judecată.

Petiționarul s-a adresat cu plângere Curții de Apel

Iași cauza fiind înregistrată sub nr. 498/45/2009.

Petiționarul I.P. a susținut prin plângerea formulată

că rezoluțiile adoptate sunt netemeinice, nelegale și nejustificate. Acest

aspect nu are însă relevanță penală, instanța urmând a admite cheltuielile

solicitate în măsura în care se face dovada efectuări acestora.

Prin rezoluția nr. 505/11/2/2009 din 24 iunie 2009

procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași a

respins ca neîntemeiată plângerea formulată de I.P.

Petiționarul s-a adresat cu plângere Curții de Apel

Iași cauza fiind înregistrată sub nr. 498/45/2009.

Petiționarul I.P. a susținut prin plângerea sa că

rezoluțiile adoptate sunt netemeinice și nelegale.

Numitul Ș.A. s-a deplasat la notarul public la

sugestia notarului I.M. și a declarat în fals că suprafața de 3300 mp situată

în sat Mitești, comuna Miroslovești aparține notarului în condițiile în care

terenul în discuție a fost reconstituit petiționarului fiind primit ca zestre

de la părinții săi în anul 1962.

Examinând actele și lucrările dosarului în raport de

conținutul plângerii, Curtea de Apel Iași a constatat că aceasta este

nefondată.

Potrivit Deciziei civile nr. 1990 din 16 noiembrie

2001 a Curții de Apel Iași prin admiterea recursului declarat de I.P. s-a

dispus, printre altele, „completarea titlului de proprietate din 06 iunie 1995

titular I.A.P., cu suprafața de 3300 m.p. teren situat intravilan comuna

Miroslovești sat Mitești, județul Iași (tarlaua 4, parcela 169)".

Prin hotărârea Comisiei Județene Iași de aplicare a

Legii nr. 18/1991, nr. 1128 din 13 mai 2006 a fost validată propunerea comisiei

locale Miroslovești în sensul celor dispuse prin hotărârea judecătorească

irevocabilă.

Susținerea petiționarului potrivit căreia respectiva

suprafață de teren ar fi reținută de o altă persoană nu are relevanță cauzei de

față întrucât o asemenea situație ar constitui posibilitatea exercitării unei

acțiuni civile în justiție.

De asemenea, rezultă din actele dosarului că numitul

Ș.A. a dat declarație în fața notarului public T.A.M., autentificată sub nr. 64/2008

în care s-au făcut precizări privind deținerea suprafeței de 3600 m.p. în

perioada 1937-1987, dar această declarație nu rezultă că ar fi fost utilizată

în litigiile civile aflate pe rolul instanțelor de judecată.

Într-un alt context, s-a constatat că această

declarație datată 29 ianuarie 2008 nu putea fi folosită în procesul civil având

ca obiect anularea parțială a titlului de proprietate, mai sus arătat, întrucât

decizia irevocabilă a fost pronunțată la 16 noiembrie 2001.

Prin urmare, s-a constatat de către instanța de fond

că soluția adoptată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Iași nr. 540/P/2008 din 27 mai 2009, este temeinică și legală, plângerea

formulată de petiționar față fiind nefondată și urmând a fi respinsă conform

dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

petiționarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

petiționarul I.P., recurs pe care nu l-a motivat așa cum prevăd dispozițiile art.

385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Examinând cauza sub toate aspectele conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat,

pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În mod corect Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Iași a constatat că nu se poate reține, în sarcina făptuitorului L.R.U. infracțiunea

prev. de art. 246 C. pen.; făptuitorului I.M. săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 260 alin. (1), art. 291, art. 25 C. pen. rap. la art. 291 C.

pen.; făptuitorului I.V. săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 C. pen. și a

făptuitorului Ș.A. a săvârșirii infracțiunii prev. de art. 260 alin. (1) și art.

292 C. pen.

Din actele premergătoare în cauză ce au format

obiectul Dosarului penal nr. 540/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Iași nu s-au identificat fapte sau împrejurări care să contureze existența

elementelor constitutive ale infracțiunilor sesizate de către petiționarul I.P.

pretins săvârșite de către intimații U.L.R., I.M., I.V. și Ș.A., astfel că

soluția de neîncepere a urmăriri penale dispusă în temeiul art. 10 lit. a) și lit.

d) C. proc. pen., este temeinică și legală.

Înalta Curte constată că, în considerentele

rezoluției dispuse în cauză, cât și în considerentele sentinței instanței de

fond, au fost analizate în mod detaliat toate aspectele invocate de recurentul

petiționar, cu privire la faptele pentru care a solicitat cercetarea penală a

intimaților, reținându-se în mod corect că nu se constată încălcări ale

textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor procesuale ale

petiționarului.

Pe de altă parte, împrejurarea că intimații I.V., I.M.

s-au prezentat în fața notarului public U.R.L. și au încheiat între ei și între

I.G. și I.N. contracte de donație autentificate la data de 20 septembrie 2004,

prin încheierile nr. 395, 396, 397, și 398 donând între ei cote indivize de 3/6

din mai multe suprafețe de teren situate în extravilanul satului Mitești, com.

Miroslovești, procedând la partajarea terenurilor dobândite pe cale succesorală

de la părinți, deținute inițial în indiviziune, în cele patru contracte de

donație stipulându-se expres că nu se înstrăinează cotele indivize aparținând

numiților I.P. și S.E., în mod corect a reținut procurorul că fiecare copărtaș

are un drept propriu exclusiv asupra cotei ideale din dreptul asupra

comunității de bunuri.

Cu privire la învinuirea în ceea ce-l privește pe

intimatul Ș.A. cu privire la falsul în declarații vizând declarația

autentificată prin încheierea nr. 64 din data de 29 ianuarie 2008, în mod

corect s-a constatat că nu a putut influența procesul civil întrucât s-a

soluționat irevocabil prin Decizia civilă nr. 1990 din 16 noiembrie 2001

pronunțată de Curtea de Apel Iași. Iar în ceea ce privește declarația dată de

acesta în fața Judecătoriei Pașcani în Dosarul nr. 1406/866/2006 martorul a

declarat că nu cunoaște cotele părți ale terenurilor moștenite de către

moștenitorii defunctului I.A.

Toate aceste împrejurări nu pot conduce la concluzia

că săvârșirea pretinselor fapte de către intimați pot determina săvârșirea unor

fapte penale, care să antreneze răspunderea acestora.

Pe de altă parte petiționarul având posibilitatea, ca

în măsura în care nu este mulțumit de soluțiile pronunțate în rezoluțiile sau

ordonanțele procurorilor în cauzele în care acesta are calitate procesuală, să

se poată adresa instanțelor de control judiciar prin exercitarea căilor de

atac, în condițiile legii, acesta procedând deja la inițierea acestor căi de

atac, cauza soluționându-se pe rolul instanțelor civile prin Decizia irevocabilă

civilă nr. 1990 din 16 noiembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Iași.

În consecință, respingând plângerea petiționarului I.P.

și menținând rezoluția atacată, prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică

și legală.

În baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) C.

proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de petiționarul I.P. împotriva

sentinței penale nr. 118 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform

dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul I.P. împotriva sentinței penale nr. 118 din 19 noiembrie 2009 a

Curții de Apel Iași, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la 160 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 aprilie 2010.