ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1330/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 18 din 7

februarie 2008 pronunțată de Curtea

de Apel lași, secția penală, a fost respinsă plângerea penală formulată

de

petenta N.M. împotriva rezoluției nr. 435/P/2007 din 6

decembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași, pe care a menținut-o.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că petenta

a sesizat organele de urmărire penală, solicitând să se efectueze cercetări

față de numiții notari L.N. și M.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 alin. (1) C. pen., constând în aceea

că în cadrul dezbaterii notariale a succesiunii defunctului P.V.V. (tatăl

petentei), decedat la data de 26 decembrie 1989, cei doi notari au întocmit o

declarație în numele petentei, prin care consemnau nereal, că, aceasta a

renunțat la succesiune.

În urma efectuării actelor premergătoare începerii urmăririi penale,

s-a reținut că cele două acte întocmite de notari, pretins a fi fost

falsificate sunt: declarația numitei N.M. redactată și autentificată de

notarul L.N. în cadrul Notariatului de Stat Local

Bârlad, județul Vaslui,

prin încheierea de autentificare nr. 1320 la

data de 12 aprilie 1989, încheiere înregistrată la acest notariat sub nr. 3658

la data de 12 aprilie 1989 și certificatul de moștenitor nr. 429/1989 emis de

notarul M.C. din cadrul aceluiași notariat, la data de 28 iunie 1989, în care

s-a consemnat că petenta este străină de moștenire.

Prin rezoluția nr. 435/P/2007 din 6

decembrie 2007 dată de Parchetul

de pe lângă Curtea de

Apel lași s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. g) C.

proc. pen., neînceperea urmăririi penale, față de cei doi notari sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se că în raport de data

comiterii presupuselor fapte, anul 1989, și de pedepsele prevăzute de lege

pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals

în înscrisuri oficiale, a intervenit un cazul de împiedicare a punerii în

mișcare a acțiunii penale,

prevăzut de art.

10 lit. g) C. proc. pen., respectiv prescripția care s-

a împlinit în

anul 1994.

Plângerea formulată de petenta împotriva acestei rezoluții în temeiul art.

278 C. proc. pen., a fost respinsă prin rezoluția nr. 1225/11/2/2007.

Soluționând plângerea formulată de petenta

în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.

, instanța de fond a constatat că rezoluția de

neînceperea

urmăririi penale este legală, astfel că a

respins plângerea acesteia ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta

N.M. solicitând casarea sentinței, admiterea plângerii, desființarea rezoluției

procurorului și trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale.

Petenta a depus la dosarul de recurs două înscrisuri intitulate

„Plângere penală „ la datele de 27 martie 2008 și 3 aprilie 2008, în care își

arată nemulțumirea de modul cum procurorul i-a soluționat plângerea penală.

Cele susținute de petentă în aceste înscrisuri vor fi analizate ca motive de

recurs.

Recursul este nefondat.

Trimiterea cauzei la procuror nu mai este posibilă întrucât pentru

faptele reclamate ca fiind comise de intimatul L.N. în anul 1989 a intervenit

prescripția răspunderii penale potrivit art. 122 lit. d) C. pen.

Potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire

penală, începe urmărirea penală dacă din

cuprinsul actului de sesizare sau

din actele premergătoare efectuate, nu

rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii

penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., care împiedică și începerea

urmăririi penale.

Cum, termenul de prescripție pentru infracțiunile prevăzute de art. 246

C. pen. și art. 289 C. pen., s-a împlinit în anul 1994, iar prescripția este

unul din cazurile care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale și

respectiv începerea urmăririi penale, în mod corect procurorul a dispus

neînceperea urmăririi penale, iar prima instanță a constatat că rezoluția

procurorului este temeinică și legală.

Mai mult, cu privire la făptuitorul M.C. s-a reținut că acesta a

decedat în anul 2005.

Sentința primei instanțe este temeinică și legală întrucât, a constatat

că în cauză chiar dacă s-ar putea reține vinovăția celor doi notari cu privire

la întocmirea în fals a acelor două acte, încălcându-și cu intenție atribuțiile

de serviciu, împotriva lor nu mai poate fi începută urmărirea penală deoarece

prin trecerea timpului s-a împlinit termenul de prescripție prevăzut de art. 122

lit. d) C. pen., ceea ce face inoperantă acțiunea

penală. Cu alte cuvinte, făptuitorii nu mai răspund pentru faptele lor

penale,

atunci când împotriva acestora nu s-a exercitat în timp util

acțiunea penală, având ca efect stingerea dreptului statului de a le aplica o

pedeapsă și a obligației corelative a făptuitorilor de a suporta aplicarea unei

sancțiuni penale.

Chiar dacă, prescripția răspunderii penale, nu influențează

soluționarea laturii civile a cauzei, în cazul de fată trimiterea cauzei la

procuror nu este posibilă întrucât această soluție nu este prevăzută de art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen.

Față de numitul M.C. începerea urmăririi

penale, este

imposibilă și ca urmare a decesului acestuia.

Fată de aceste considerente, Înalta Curte constată că sentința recurată

este temeinică și legală, urmând ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., să respingă recursul petentei N.M., ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va

fi obligată la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara N.M. împotriva

sentinței penale nr. 18 din 7 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel lași,

secția penală.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 9 aprilie 2008.