ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4084/2009

Asupra contestației în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Pitești, prin Sentința nr. 109F din 4 noiembrie 2008 a condamnat pe inculpatul C.A.M. la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. și la 6 luni închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 și a art. 34 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen., executarea pedepsei fiind suspendată sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 5 ani.

În baza dispozițiilor art. 86

3

C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, C.A.M. să se supună măsurilor de supraveghere individualizate ca atare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

Pe latură civilă, în baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen., s-a admis acțiunea civilă formulată de O.I., inculpatul fiind obligat să-i plătească 116.000 RON despăgubiri materiale, sumă ce se va actualiza la data plății efective.

Inculpatul a mai fost obligat să-i plătească aceleiași părții civile, suma de 2500 RON onorariu avocațial.

Ca situație de fapt, s-a reținut că la 7 iulie 2004, inculpatul a primit de la O.I. suma de 116.666.000 ROL, prin inducerea în eroare în sensul că banii sunt destinați obținerii, prin licitație, a unui apartament, iar pentru a o menține în eroare, a folosit mijloace frauduloase.

Totodată, inculpatul a întocmit în fals două cereri către executorul judecătoresc, precum și contract de asistență juridică, acte despre care partea vătămată nu a avut cunoștință.

Împotriva sentinței, inculpatul a declarat recurs, motivat atât pe latura penală cât și civilă.

După înregistrarea cauzei la instanța supremă, respectiv la data de 28 ianuarie 2009, C.A.M.N., soția inculpatului, și C.A.S., fiul inculpatului, au încunoștințat că recurentul a decedat la data de 27 noiembrie 2008. Respectiva încunoștințare, pe lângă cererea celor doi de amânare a judecării pentru angajarea unui avocat, a fost însoțită de fotocopia certificatului de deces și de copia cărții de identitate a soției inculpatului.

Ca atare, la termenul de judecată din 29 ianuarie 2009, instanța supremă, instanță de recurs, a apreciat ca întemeiată cererea de amânare formulată de cei doi, a acordat termen la 26 februarie 2009 și a prorogat discutarea introducerii în cauză a moștenitorilor recurentului, sens în care a dispus efectuarea unei adrese necesare individualizării situației succesiunii inculpatului recurent.

La dosar, la 9 februarie 2009, s-a promit o comunicare oficială prin care s-a atestat că moștenitori ai inculpatului sunt C.A.M.N. și C.A.S.

Întrucât în cauză nu s-au formulat cereri, cauza fiind în stare de judecată, pentru apărarea inculpatului prezentându-se avocat desemnat apărător din oficiu, prin Decizia penală nr. 680 din 26 februarie 2009, s-a admis recursul, s-a casat sentința primei instanțe și în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului, în cauză intervenind decesul acestuia.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

S-a reținut că decesul inculpatului constituie impediment natural ce conduce la stingerea acțiunii penale.

Privind latura civilă a cauzei, instanța a constatat, pe de-o parte, că dispozițiile art. 346 C. proc. pen. referitoare la rezolvarea acțiunii civile reglementează, expres, soluționarea acesteia neexistând însă o dispoziție concretă cu privire la soluție pentru cazul prevăzut de art. 10 lit. g) C. proc. pen., iar, pe de altă parte, deschiderea procedurii succesorale, nu a făcut dovada limitelor în care succesiunea a fost acceptată, cei doi succesibili manifestând lipsă de diligență privind întinderea moștenirii, ceea ce a constituit golirea de conținut a calității lor în cadrul procesului penal.

Ulterior, la data de 20 martie 2009 C.A.M.N. și C.S., prin avocat S.M., au formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale pronunțată în recurs, cazul susținut a fi fost incident fiind dispozițiile art. 386 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv că procedura de citare pentru termenul 26 februarie 2009, nu a fost îndeplinită conform legii.

În dezvoltarea cazului amintit, contestării au învederat că au acceptat succesiunea sub beneficia de inventar, sens în care au anexat copie de pe certificatul de moștenitor nr. 5 din 06 februarie 2009.

Contestația în anulare nu este fondată.

Este de amintit că potrivit dispozițiilor art. 391 C. proc. pen., examinându-se admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, fără citare, s-a constatat că a fost făcută în termenul prevăzut de lege, motivul era dintre cele prevăzute în art. 386 și, astfel, prin încheierea din 5 mai 2009 s-a admis în principiu, fixându-se termen de judecată la 16 iunie 2009 cu citare.

Contestatorii și partea civilă O.I. au fost citați, procedura fiind îndeplinită.

La termenul de judecată 17 noiembrie 2009, nu s-au prezentat contestatorii și nici avocatul lor ales cu împuternicire avocațială depusă în dosar.

Nu s-au formulat cereri și nici nu s-a comunicat cauzei un temei în sprijinul căii extraordinare de atac.

Potrivit dispozițiilor art. 387 C. proc. pen., contestația în anulare poate fi făcută de oricare dintre părți.

În accepțiunea Codului de procedură penală, sunt părți în procesul penal inculpatul, partea vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente (art. 23 - 24 C. proc. pen.).

Art. 21 din același Cod prevede că acțiunea civilă rămâne în competența instanței penale în caz de deces al uneia din părți, introducându-se în cauză moștenitorii acesteia.

Din verificarea lucrărilor dosarului în recurs, se reține că soția și fiul inculpatului, la 28 ianuarie 2009 au cerut acordarea unui termen de judecată pentru angajarea unui avocat au depus copia certificatului de deces, copia cărții de identitate C.A.M.N.

Instanța de recurs, având rol activ, a acordat termen și în vederea introducerii în cauză a moștenitorilor, a prorogat discutarea, la 26 februarie 2009.

La termenul din 26 februarie 2009, constatându-se că soția și fiul inculpatului decedat nu au întreprins diligențe nici pentru angajarea unui avocat, nici pentru a-și dovedi calitatea sau întinderea succesiunii, pe latură penală, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, menținând, în ce privește latura civilă, soluția instanței fondului.

Cum, în cauză, acțiunea civilă nu se exercită din oficiu, iar din culpa lor, succesorii inculpatului nu au depus diligențe pentru a-și dovedi calitatea și întinderea moștenirii, în calea extraordinară de atac ei nu au calitatea procesuală de parte, astfel că nu sunt îndreptățiți să o exercite.

Pentru considerentele expuse, contestația în anulare nefiind fondată, va fi respinsă.

Conform dispozițiilor art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen. contestatorii vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii C.A.M.N. și C.S. împotriva Deciziei penale nr. 680 din 26 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 86/46/2008.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 8 decembrie 2009.

Procesat de GGC - NN