ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2242/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 151 din 21

mai 2002 a Tribunalului Argeș inculpatul P.D. a fost condamnat la pedeapsa de 3

ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea unei participații improprii la

infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat

la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea unei participații improprii

la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 31

alin. (2) C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare sporită cu o lună,

în total 3 ani și 7 luni închisoare în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea sumei de 67.063.000 lei.

S-a constatat că prejudiciul cauzat

celor patru părți civile: S.C. T. 2000 S.A., S.C. A.C. 2000 S.A., S.C. S. 2000

S.A. și S.C. P. 2000 S.A. Pitești a fost acoperit.

S-a dispus respingerea acțiunii

civile promovate de părțile civile persoane fizice.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a

dispus desființarea totală a înscrisurilor reținute ca false (bilete de odihnă

și chitanțe).

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În anul 1999, în conformitate cu

prevederile contractului de muncă, salariații R.A.R. Pitești și membrii

familiilor acestora beneficiau de o reducere de 50% din contravaloarea

biletului de odihnă sau tratament, fără să fi fost însă încheiate deja

contracte cu agențiile de turism pentru procurarea biletelor ce urma să fie distribuite

solicitanților.

Profitând de această lacună,

martorii R.G., P.S., U.G., B.G., H.C. și R.R. (cu excepția ultimei, toți

angajați ai R.A.R. Pitești) au racolat mai mulți salariați ai unității,

potențiali beneficiari ai clauzei contractuale, dar care nu doreau să o și

valorifice faptic, în ideea obținerii sumelor de bani suportate de instituție

în cuantum de 50% din valoarea costului biletelor de odihnă.

În aceste împrejurări, solicitanții,

deși nu achitau costul integral al biletului, primeau totuși jumătate din suma

pretins plătită, banii fiind împărțiți cu intermediarul și agentul de turism,

în speță inculpatul P.D.

Acesta a remis celor interesați

formulare de bilete de odihnă și tratament și chitanțe pentru a fi completate,

determinându-l pe funcționarul R.A.R. Pitești, compartimentul caserie, să

întocmească în fals înscrisuri sub semnătură privată, iar pe solicitanți să le

folosească.

Prejudiciul astfel cauzat R.A.R. Pitești

a fost în sumă de 390.483.362 lei și a constat în folosul material injust

obținut pentru sine și pentru alții prin inducerea în eroare a părții civile

căreia i s-a prezentat o situație mincinoasă ca fiind reală.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost reținute pe baza materialului de urmărire penală administrat

în cauză: proces-verbal de sesizare din oficiu, declarațiile părților civile și

ale martorilor, înscrisuri sub semnătură privată, raport de expertiză

contabilă, declarațiile inculpatului P.D. care a recunoscut săvârșirea

infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia

penală nr. 270 din 22 octombrie 2002, a admis apelul declarat de inculpat, a

desființat în parte sentința instanței de fond și, făcând aplicarea art. 74 și art.

76 C. pen., a redus pedepsele aplicate de la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea, prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 215 alin. (1) și

(2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 2 ani închisoare și de

la 6 luni închisoare, pentru infracțiunea, prevăzută de art. 31 alin. (2),

raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 2 luni

închisoare.

Pedepsele aplicate au fost contopite

în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, pe care inculpatul urmează să o

execute în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen.

Celelalte dispoziții ale sentinței

au fost menținute.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că, în cauză, nu s-au avut în vedere toate criteriile generale

de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și că, în raport de vârsta inculpatului

(60 ani) și starea precară a sănătății sale, conduita corespunzătoare a

acestuia în societate, lipsa antecedentelor penale și sinceritatea de care a

dat dovadă pe parcursul procesului penal, ca și stăruința în acoperirea

prejudiciului, se impune reținerea circumstanțelor atenuante, prevăzute de art.

74 și art. 76 C. pen., cu consecința reducerii pedepselor aplicate sub limita

minimului special.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul P.D., solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârii atacate și, în principal schimbarea încadrării juridice reținute în

sarcina sa în infracțiunea, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin.

(1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă pentru care

să fie achitat în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar, s-a solicitat

reducerea cuantumului pedepsei aplicate, prin acordarea unei eficiențe sporite

dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen.

Totodată, s-a solicitat să se

constate că pedeapsa dispusă pentru infracțiunea, prevăzută de art. 31 alin.

(2), raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., este

grațiată potrivit Legii nr. 543 din 1 octombrie 2002, iar măsura de siguranță a

confiscării speciale s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor legale, întrucât cuantumul

sumei de bani dobândită din săvârșirea infracțiunii este de numai 38,5 milioane

lei, și aceasta a revenit altor persoane decât inculpatul.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 12, 14, 16, 17 și 17

1

C. proc. pen.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta nu este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Instanțele de judecată au reținut în

mod corect situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a

faptelor săvârșite de acesta.

Analiza materialului probator

conduce în mod indiscutabil la concluzia că în cursul anului 1999, inculpatul

P.D. a determinat, în baza unei rezoluții infracționale unice, mai multe

persoane să inducă în eroare partea civilă R.A.R. S.A. Pitești în scopul

obținerii unui folos material injust, cauzând acestei instituții un prejudiciu

de 390.483.362 lei.

De asemenea, și infracțiunea

prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., este pe deplin dovedită, la dosarul cauzei existând toate

documentele sub semnătură privată falsificate, circuitul acestora și modul de

falsificare fiind stabilite cu ajutorul declarațiilor martorilor și ale

inculpatului însuși care, recunoscând săvârșirea infracțiunilor, a descris, în

mod amănunțit, modul în care a acționat.

Activitatea desfășurată de inculpat

a fost determinantă pentru realizarea scopului urmărit de persoanele implicate

în activitatea infracțională și nu s-a circumscris doar unor acțiuni de înlesnire

sau ajutorare. Mai mult, aceste persoane au fost induse în eroare de inculpat

cu privire la mijloacele frauduloase folosite, astfel că în mod corect s-a

reținut de către instanța de judecată că faptele acestuia de a le determina la

săvârșirea fără vinovăție a unor acțiuni ilicite constituie participații

improprii la comiterea acelor infracțiuni.

Rolul inculpatului de agent de

turism, formularele de bilete de tratament și chitanțele puse la dispoziție de

acesta au constituit pilonul în jurul căruia s-a putut constitui și desfășura

activitatea infracțională.

Ambele infracțiuni săvârșite de

inculpat sunt exceptate de la beneficiul grațierii prevăzute de Legea nr. 543/2002,

potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (2) ale acestui act normativ. Sumele de

bani obținute de inculpat din această activitate au fost corect stabilite și,

întrucât nu servesc la despăgubirea părții vătămate, în mod temeinic și legal

s-a dispus confiscarea lor în temeiul art. 118 lit. d) C. pen.

Așa fiind, Curtea constată că

motivele de recurs formulate în temeiul dispozițiilor art. 385

9

pct.

12, 16, 17 și 17

1

C. proc. pen., sunt nefondate și urmează a fi

respinse ca atare.

Cât privește motivul de recurs

invocat privind reindividualizarea pedepsei, Curtea constată că și acesta este

neîntemeiat.

Instanța de apel a reținut în

favoarea inculpatului P.D. toate împrejurările personale favorabile acestuia,

în legătură cu vârsta acestuia, starea precară a sănătății sale, interesul

manifestat pentru acoperirea prejudiciului cauzat.

Consecința reținerii prevederilor art.

74 și art. 76 C. pen., a fost reducerea pedepsei rezultante de la 3 ani și 6

luni închisoare, la 2 ani închisoare.

Curtea constată că reducerea

cuantumului pedepsei sub limita arătată mai sus nu este întru nimic justificată

și ar contraveni celorlalte criterii generale de individualizare a pedepsei,

prevăzute de art. 72 C. pen., legate de pericolul social concret al

infracțiunilor săvârșite, de modalitatea de acționare și consecințele faptelor

comise de inculpat.

Pedeapsa aplicată corespunde și

cerințelor art. 52 C. pen., constituind prin cuantumul său și modalitatea de

executare un mijloc de reeducare a inculpatului.

Pentru aceste motive, Curtea urmează

să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.D.

Recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.D. împotriva deciziei penale nr. 270 din 22 octombrie

2002 a Curții de Apel Pitești.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 mai 2003.