ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2242/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 151 din 21 mai 2002 a Tribunalului Argeș inculpatul P.D. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea unei participații improprii la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea unei participații improprii la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare sporită cu o lună, în total 3 ani și 7 luni închisoare în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 67.063.000 lei. S-a constatat că prejudiciul cauzat celor patru părți civile: S.C. T. 2000 S.A., S.C. A.C. 2000 S.A., S.C. S. 2000 S.A. și S.C. P. 2000 S.A. Pitești a fost acoperit. S-a dispus respingerea acțiunii civile promovate de părțile civile persoane fizice. În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desființarea totală a înscrisurilor reținute ca false (bilete de odihnă și chitanțe). În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În anul 1999, în conformitate cu prevederile contractului de muncă, salariații R.A.R.

Pitești și membrii familiilor acestora beneficiau de o reducere de 50% din contravaloarea biletului de odihnă sau tratament, fără să fi fost însă încheiate deja contracte cu agențiile de turism pentru procurarea biletelor ce urma să fie distribuite solicitanților. Profitând de această lacună, martorii R.G., P.S., U.G., B.G., H.C. și R.R. (cu excepția ultimei, toți angajați ai R.A.R. Pitești) au racolat mai mulți salariați ai unității, potențiali beneficiari ai clauzei contractuale, dar care nu doreau să o și valorifice faptic, în ideea obținerii sumelor de bani suportate de instituție în cuantum de 50% din valoarea costului biletelor de odihnă. În aceste împrejurări, solicitanții, deși nu achitau costul integral al biletului, primeau totuși jumătate din suma pretins plătită, banii fiind împărțiți cu intermediarul și agentul de turism, în speță inculpatul P.D.

Acesta a remis celor interesați formulare de bilete de odihnă și tratament și chitanțe pentru a fi completate, determinându-l pe funcționarul R.A.R. Pitești, compartimentul caserie, să întocmească în fals înscrisuri sub semnătură privată, iar pe solicitanți să le folosească. Prejudiciul astfel cauzat R.A.R. Pitești a fost în sumă de 390.483.362 lei și a constat în folosul material injust obținut pentru sine și pentru alții prin inducerea în eroare a părții civile căreia i s-a prezentat o situație mincinoasă ca fiind reală. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost reținute pe baza materialului de urmărire penală administrat în cauză: proces-verbal de sesizare din oficiu, declarațiile părților civile și ale martorilor, înscrisuri sub semnătură privată, raport de expertiză contabilă, declarațiile inculpatului P.D.

care a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa. Curtea de Apel Pitești, prin decizia penală nr. 270 din 22 octombrie 2002, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința instanței de fond și, făcând aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a redus pedepsele aplicate de la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea, prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 2 ani închisoare și de la 6 luni închisoare, pentru infracțiunea, prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 2 luni închisoare. Pedepsele aplicate au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, pe care inculpatul urmează să o execute în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen.

Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, în cauză, nu s-au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și că, în raport de vârsta inculpatului (60 ani) și starea precară a sănătății sale, conduita corespunzătoare a acestuia în societate, lipsa antecedentelor penale și sinceritatea de care a dat dovadă pe parcursul procesului penal, ca și stăruința în acoperirea prejudiciului, se impune reținerea circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., cu consecința reducerii pedepselor aplicate sub limita minimului special.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul P.D., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și, în principal schimbarea încadrării juridice reținute în sarcina sa în infracțiunea, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă pentru care să fie achitat în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. În subsidiar, s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate, prin acordarea unei eficiențe sporite dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen.

Totodată, s-a solicitat să se constate că pedeapsa dispusă pentru infracțiunea, prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., este grațiată potrivit Legii nr. 543 din 1 octombrie 2002, iar măsura de siguranță a confiscării speciale s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor legale, întrucât cuantumul sumei de bani dobândită din săvârșirea infracțiunii este de numai 38,5 milioane lei, și aceasta a revenit altor persoane decât inculpatul. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 12, 14, 16, 17 și 17 1 C. proc. pen. Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Instanțele de judecată au reținut în mod corect situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptelor săvârșite de acesta. Analiza materialului probator conduce în mod indiscutabil la concluzia că în cursul anului 1999, inculpatul P.D. a determinat, în baza unei rezoluții infracționale unice, mai multe persoane să inducă în eroare partea civilă R.A.R. S.A. Pitești în scopul obținerii unui folos material injust, cauzând acestei instituții un prejudiciu de 390.483.362 lei. De asemenea, și infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., este pe deplin dovedită, la dosarul cauzei existând toate documentele sub semnătură privată falsificate, circuitul acestora și modul de falsificare fiind stabilite cu ajutorul declarațiilor martorilor și ale inculpatului însuși care, recunoscând săvârșirea infracțiunilor, a descris, în mod amănunțit, modul în care a acționat.

Activitatea desfășurată de inculpat a fost determinantă pentru realizarea scopului urmărit de persoanele implicate în activitatea infracțională și nu s-a circumscris doar unor acțiuni de înlesnire sau ajutorare. Mai mult, aceste persoane au fost induse în eroare de inculpat cu privire la mijloacele frauduloase folosite, astfel că în mod corect s-a reținut de către instanța de judecată că faptele acestuia de a le determina la săvârșirea fără vinovăție a unor acțiuni ilicite constituie participații improprii la comiterea acelor infracțiuni. Rolul inculpatului de agent de turism, formularele de bilete de tratament și chitanțele puse la dispoziție de acesta au constituit pilonul în jurul căruia s-a putut constitui și desfășura activitatea infracțională.

Ambele infracțiuni săvârșite de inculpat sunt exceptate de la beneficiul grațierii prevăzute de Legea nr. 543/2002, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (2) ale acestui act normativ. Sumele de bani obținute de inculpat din această activitate au fost corect stabilite și, întrucât nu servesc la despăgubirea părții vătămate, în mod temeinic și legal s-a dispus confiscarea lor în temeiul art. 118 lit. d) C. pen. Așa fiind, Curtea constată că motivele de recurs formulate în temeiul dispozițiilor art. 385 9 pct. 12, 16, 17 și 17 1 C. proc. pen., sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare. Cât privește motivul de recurs invocat privind reindividualizarea pedepsei, Curtea constată că și acesta este neîntemeiat.

Instanța de apel a reținut în favoarea inculpatului P.D. toate împrejurările personale favorabile acestuia, în legătură cu vârsta acestuia, starea precară a sănătății sale, interesul manifestat pentru acoperirea prejudiciului cauzat. Consecința reținerii prevederilor art. 74 și art. 76 C. pen., a fost reducerea pedepsei rezultante de la 3 ani și 6 luni închisoare, la 2 ani închisoare. Curtea constată că reducerea cuantumului pedepsei sub limita arătată mai sus nu este întru nimic justificată și ar contraveni celorlalte criterii generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., legate de pericolul social concret al infracțiunilor săvârșite, de modalitatea de acționare și consecințele faptelor comise de inculpat.

Pedeapsa aplicată corespunde și cerințelor art. 52 C. pen., constituind prin cuantumul său și modalitatea de executare un mijloc de reeducare a inculpatului. Pentru aceste motive, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.D. Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva deciziei penale nr. 270 din 22 octombrie 2002 a Curții de Apel Pitești. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2003.