ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.01.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 240/2003

HOTĂRÂRE
17.01.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 240/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

S-a

luat în examinare recursul declarat de condamnatul C.D.C. împotriva deciziei

penale nr.231/A din 12 septembrie 2002 a Curții de Apel Pitești.

S-a

prezentat recurentul condamnat aflat în stare de arest, asistat de avocat V.F.

apărător desemnat din oficiu.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

condamnatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, reducerea

pedepsei aplicate condamnatului, conform art.458 din Codul de procedură penală

și art.15 din Codul penal, având în vedere Legea nr.456/2001 prin care se

modifică prevederile art.146 Cod penal și astfel pentru infracțiunea comisă de

inculpat, pedeapsa poate fi redusă, prin schimbarea încadrării juridice.

Procurorul

a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului.

Condamnatul,

în ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului și în final să i se reducă

pedeapsa, fiind și bolnav.

C

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, se constată următoarele:

Prin

sentința nr.134 din 25 aprilie 2002 Tribunalul Argeș, a respins, ca nefondată,

cererea formulată de condamnatul C.D.C., privind modificarea pedepsei de 10 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr.253/1999 a Tribunalului Argeș,

modificată prin decizia penală nr.86/A/2000 a Curții de Apel Pitești și rămasă

definitivă prin decizia penală nr.3979/2000.

A

fost obligat petiționarul-condamnat la cheltuieli judiciare către stat.

S-a

reținut, că prin sentința penală nr.253 din 11 noiembrie 1999, Tribunalul Argeș

l-a condamnat pe C.D.C. la 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1-5 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;

1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.288

Cod penal; 2 ani închisoare pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni prevăzută

de art.288 alin.1 Cod penal; 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art.290 Cod penal și 2 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de furt prevăzută de art.208 alin.1 Cod penal.

În

baza art.33 și 34 din Codul penal s-au contopit pedepsele și s-a dispus

executarea celei mai grele de 12 ani închisoare.

Prin

decizia nr.86 din 13 aprilie 2000 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, s-a

desființat în parte sentința, s-au descontopit pedepsele aplicate și s-a redus

pedeapsa pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1-5 Cod

penal, de la 12 ani la 10 ani închisoare.

În

urma recontopirii pedepselor s-a dispus executarea celei mai grele de 10 ani

închisoare.

Instanța

de fond a reținut că, chiar dacă potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului

nr.207/2000 modificată și completată prin Legea nr.456 din 18 iulie 2001,

încadrarea juridică a faptei de înșelăciune comisă de petent ar fi cea

prevăzută de art.215 alin.1 și 2 Cod penal și care este sancționată cu

închisoare de la 3 la 15 ani, în speță nu sunt aplicabile prevenderile art.458

Cod procedură penală, iar cererea condamnatului poate fi valorificată pe calea

unui recurs în anulare.

Împotriva

sentinței a formulat apel condamnatul criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie întrucât nu s-a ținut seama de modificarea ulterioară a legii care

dă o altă calificare faptei săvârșite de el, pedepsită cu o pedeapsă mai

blândă.

Curtea

de Apel Pitești –Secția penală, prin decizia penală nr.231 din 12 septembrie

2002 a respins, ca nefondat apelul formulat de condamnatul C.D.C., deținut în

Penitenciarul Colibași împotriva sentinței penale nr.134 din 25 aprilie 2002 a

Tribunalului Argeș.

Nemulțumit

și de această hotărâre, în temenul legal, condamnatul a formulat recurs, cerând

ca și prin apel, să se revadă actele dosarului său și să i se reducă pedeapsa,

intervenind modificarea legii penale cu privire la înțelesul noțiunii de

„consecințe deosebit de grave” prevăzută de art.146 Cod penal –prin Legea

nr.456/2001.

Recursul

este nefondat.

Examinând

actele dosarului, în raport de critica adusă și văzând prevederile art.458 Cod

procedură penală și art.15 Cod penal, se va reține că hotărârea atacată este

temeinică și legală.

Astfel,

prin Legea nr.456 din 25 iulie 2001 este adevărat că s-au modificat

dispozițiile art.146 Cod penal în sensul că „prin consecințe deosebit de

grave”, aduse printr-o infracțiune (cum e în speță și infracțiunea de

înșelăciune comisă de inculpat), se înțelege o pagubă materială mai mare de

2.000.000.000 lei (față de legislația anterioară ce prevedea un prejudiciu mai

mare de 50.000.000 lei), dar aceasta nu înseamnă că s-au redus și limitele de

pedeapsă pentru fapta penală săvârșită de recurent și care au rămas aceleași,

iar pedeapsa maximă este în continuare mai mare decât pedeapsa aplicată

condamnatului recurent.

În

consecință, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.458 Cod procedură

penală care cer să fi intervenit, o lege, după rămânerea definitivă a hotărârii

de condamnare, care fie, nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a

pronunțat condamnarea, fie, noua lege să prevadă o pedeapsă mai ușoară decât

cea care se execută, situații în care, se pot aplica și prevederile art.15 Cod

penal.

Se

reține deci că, prevederile art.15 Cod penal, invocate de recurent, sunt

facultative de la lege și se pot aplica în situația în care, sunt îndeplinite

cerințele art.458 Cod procedură penală, mai sus enunțate.

Cum,

în speță, nu sunt îndeplinite prevederile textului analizat, în mod justificat

și legal cele două instanțe au pronunțat hotărârile atacate.

Pentru

aceste considerente, recursul declarat de condamnat va fi respins, ca nefondat,

în baza art.385

15

pct.1 lit.b Cod procedură penală.

Văzând

și prevederile art.192 Cod procedură penală.

ÎN

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.D.C. împotriva

deciziei penale nr.231/A  din 12 septembrie  2002 a Curții de Apel Pitești.

Obligă

pe recurentul condamnat la plata sumei  de 550.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 17 ianuarie  2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-02-19
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 859/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de contestatorul P.G.D. împotriva deciziei penale nr.271/A din 24 octombrie 2002 a Curții de Apel Pitești. S-a prezentat contestatorul asistat de avocat B.A., apărător din oficiu. Procedura de citare
ÎCCJ 2004-02-12
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 865/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.280 din 11 septembrie 2003, Tribunalul Argeș a respins contestația la executare formulată de condamnatul C.C., cu privire la pedeapsa de
ÎCCJ 2004-01-07
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 33/2004
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr.221/A din 9 octombrie 2003 a Curții de Apel Pitești. S-a prezentat recurentul inculpat C.M., în stare de arest, asistat de avocat M.A., apărător desemna
ÎCCJ 2003-01-07
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 23/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul A.C. împotriva deciziei penale nr.249 din 5 iunie 2002 a Curții de Apel Ploiești. S-a prezentat recurentul, arestat, asistat de avocat Z.C., apărător desemnat din oficiu. Procedura de c
ÎCCJ 2003-01-17
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 239/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul P.O.L. împotriva deciziei penale nr.119/A din 7 martie 2002 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală. S-a prezentat recurentul condamnat, aflat în stare de arest, asistat de avo
Sursă