ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 549/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 180, pronunțată la 22 septembrie 2003 de Tribunalul Bistrița-Năsăud s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei de înșelăciune comisă de inculpatul L.O. din înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de înșelăciune calificată prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a dispus condamnarea inculpatului L.O. pentru comiterea infracțiunilor: - de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. c) C. pen.

și art. 13 C. pen., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare; - de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare. S-a constatat că cele două infracțiuni au fost comise în modalitatea concursului real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., între ele precum și în infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1748 din 23 decembrie 1999 a Judecătoriei Cluj-Napoca, la pedepsele de un an închisoare cu suspendarea condiționată a executării și 3 luni închisoare pedeapsă grațiată prin Legea nr. 137/1997 și în consecință s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, iar în temeiul art. 34 lit. b) și art. 36 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicându-se inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.

Potrivit art. 86 1 și art. 86 2 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, pe o durată de 4 ani și 6 luni, ce constituie termen de încercare. Conform art. 86 3 C. pen., condamnatul a fost obligat să se supună pe durata termenului de încercare următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte o dată pe trimestru S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice orice schimbare a locului de muncă. S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86 4 C. pen., s-a constatat că acesta a fost arestat în perioada 12 februarie – 19 martie 2002 și s-a dispus anularea centralizatoarelor cu facturi fictive.

Tribunalul a admis în parte acțiunea civilă exercitată de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, în temeiul art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., obligând inculpatul la plata sumei de 725.420.500 lei despăgubiri civile, respingându-se pretențiile privind comisionul bancar și penalitățile cu menținerea măsurii asigurătorii a sechestrului instituit asupra bunurilor inculpatului prin ordonanța din 25 martie 2002. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele: Prin O.G. nr. 9 din 29 ianuarie 1998, aprobată prin Legea nr. 175 din 2 octombrie 1998 și O.G. nr. 32/1999 a fost instituit sistemul de plată, pe bază de cupoane acordate gratuit agricultorilor, în vederea procurării de materiale și servicii necesare lucrărilor agricole.

Prin Legea nr. 175/1998 și H.G. nr. 103/1999 s-au stabilit bunurile și serviciile care puteau fi achitate pe baza cupoanelor pentru agricultori, respectiv: semințe certificate, inclusiv cartofi, material de plantat pomicol și viticol certificat, îngrășăminte chimic, pesticide, motorină, furaje combinate, medicamente pentru combaterea bolilor parazite și de reproducție la animale, lucrări mecanice de arat, grăpat, discuit, semănat, de întreținere a culturilor și de recoltat, inclusiv a celor efectuate pe pășuni și fânețe. Sumele necesare pentru plata pe bază de cupoane, a bunurilor și serviciilor, au fost prevăzute distinct în bugetul Ministerului Agriculturii și Alimentației, înainte de distribuirea cupoanelor.

În vederea decontării către furnizori, a cupoanelor acordate gratuit agricultorilor, între Ministerul Agriculturii și Alimentației și B.A. SA s-a încheiat o convenție, care a reglementat obligațiile reciproce ale celor două instituții. Prin această convenție s-a stabilit că decontarea cupoanelor către furnizori se va face de către băncile comerciale pe baza unui comision calculat asupra valorii unui cupon. Prin note de negociere s-a stabilit valoarea nominală a cupoanelor, la sumele de 150.000 lei, 75.000 lei și 83.800 lei, în funcție de perioada campaniilor agricole (primăvară, vară, toamnă) în anul 1998, 175.000 lei pentru anul 1999 și respectiv 100.000 lei în anul 2000. În baza acestei convenții și a instrucțiunilor trimise de B.A.

SA, la sucursalele județene, furnizorii care primeau cupoane pentru bunurile livrate și serviciile prestate, trebuiau să le depună la unitățile teritoriale ale băncii, însoțite de un centralizator al facturilor emise și a cupoanelor primite. La primirea cupoanelor spre decontare, banca avea, potrivit acelorași instrucțiuni, obligația de a verifica autenticitatea fiecărui cupon și dacă bunurile cumpărate și serviciile prestate se încadrează în categoriile celor stabilite a se achita pe bază de cupoane, de a plăti furnizorilor contravaloarea facturilor și de a solicita, în ziua de luni a fiecărei săptămâni, Ministerului Agriculturii și Alimentației contravaloarea cupoanelor primite în săptămâna precedentă.

Folosirea în practică a acestui sistem de cupoane pentru agricultori, a scos în evidență faptul că țăranii, beneficiari ai cupoanelor au preferat în majoritate, să vândă imediat, pe piață liberă, cupoanele primite gratuit, sub valoarea lor nominală, pentru a-și procura direct, cu banii obținuți, bunurile și serviciile necesare lucrărilor agricole. De acest lucru a profitat inculpatul L.O., care în calitate de administrator de societăți comerciale, ce puteau, conform obiectului de activitate, să primească cupoane pentru bunurile livrate și serviciile prestate, în scopul obținerii de foloase materiale, a achiziționat cupoane agricole, de pe piața liberă, fie direct de la beneficiari, fie de la diverși intermediari, la prețuri inferioare valorii nominale și apoi, pentru a obține decontarea cupoanelor la valoarea nominală, le-au depus la bănci, însoțite de centralizatoare de facturi fictive de livrare de bunuri (îngrășăminte chimice, pesticide ș.a.).

Cupoanele agricole au fost achiziționate la început, din banii firmei, iar apoi, din creditele obținute de la bănci, în baza contractelor de cesionare, cu titlu de gaj, în favoarea băncii, a sumelor de încasat pentru cupoanele depuse. Activitățile materiale realizate de inculpatul L.O., au constat în următoarele: Începând din data de 28 august 1997, inculpatul a devenit asociat unic și administrator al SC G. SRL Baia Sprie, iar din data de 4 mai 1999 a dobândit aceleași calități și în cadrul SC P. SRL Bistrița. În cursul anului 1998, inculpatul a achiziționat de pe piața liberă, de la diverși intermediari, un număr de 58.409 cupoane agricole, la prețuri inferioare valorilor nominale de 150.000 lei și 83.800 lei.

În scopul obținerii unui profit constând în diferența dintre valoarea de achiziționare și valoarea nominală a cupoanelor, inculpatul a întocmit în perioada iunie – decembrie 1998, un număr de 48 centralizatoare, în care a înscris numere și serii de facturi fictive, produsele livrate și valoarea acestora, din care rezultă că ar fi livrat producătorilor agricoli cantitatea de 1.376.054 kg îngrășăminte chimice, deși în realitate nu a livrat nici o cantitate. Cele 58.409 cupoane, împreună cu centralizatoarele de facturi fictive, au fost depuse de inculpat la filiala Năsăud a B.A. După primirea și verificarea documentelor depuse, sub aspectul autenticității cupoanelor și a încadrării în Legea nr. 175/1998, a bunurilor livrate conform facturilor, banca a întocmit situații ale cupoanelor depuse spre decontare pe care le-a înaintat, prin intermediul băncii centrale, la Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, solicitând sumele necesare.

Prezentând drept garanție cupoanele agricole, firma inculpatului a beneficiat de credite în valoare totală de 6.376.495.000 lei. Pe baza centralizatoarelor cu facturi fictive de livrare, B.A. SA a alimentat contul de disponibil al firmei inculpatului, cu suma de 6.376.495.000 lei, reprezentând valoarea nominală a celor 58.409 cupoane agricole. Inculpatul nu a înregistrat, în contabilitatea proprie, operațiunile economice privind achiziționarea și decontarea cupoanelor agricole, precum și veniturile și cheltuielile rezultate din aceste operațiuni, nedepunând la organele fiscale declarațiile privind impozitele și taxele datorate bugetului de stat.

În anul 1999, prin aceeași societate (SC G. SRL Baia Sprie) și același procedeu, inculpatul a solicitat și obținut decontarea a 39.931 cupoane agricole, în valoare de 6.987.925.000 lei (achiziționate la prețuri inferioare valorii nominale) din care 17.062 cupoane în valoare de 2.985.850.000 lei, prin filiala Năsăud a B.A., iar 22.869 cupoane, în valoare de 4.002.075.000 lei, prin filiala Năsăud a B.C.R. Pentru a reuși decontarea acestor cupoane, inculpatul a întocmit și depus la filialele Năsăud ale B.A. și B.C.R., un număr de 12 și respectiv 34 centralizatoare de facturi fictive de livrare de îngrășăminte chimice. În baza situațiilor cupoanelor agricole depuse spre decontare și înaintate băncilor centrale, acestea au alimentat contul de disponibil al firmei inculpatului, cu suma de 6.987.925.000 lei, reprezentând valoarea nominală a celor 39.931 cupoane agricole.

Prezentând drept garanție cupoanele agricole, firma inculpatului a beneficiat de credite bancare în valoare totală de 5.827.432.500 lei. Operațiunile privind achiziționarea și decontarea cupoanelor precum și cele privind veniturile obținute și cheltuielile ocazionate de aceste operațiuni, nu au fost înregistrate în contabilitatea proprie. Tot în anul 1999, dar de data aceasta prin SC P. SRL Bistrița, folosind aceleași procedee, inculpatul a solicitat și obținut decontarea a 28.690 cupoane agricole, la valoarea nominală de 5.020.750.000 lei, pe care le-a achiziționat, de asemenea la prețuri inferioare valorii nominale. Din acestea, un număr de 22.432 cupoane în valoare de 3.925.600.000 lei însoțite de 32 centralizatoare de facturi fictive de livrare le-a depus la filiala B.C.R.

Năsăud, iar 4 centralizatoare de facturi fictive de livrare, le-a depus la filiala Năsăud a B.A. În baza situațiilor cupoanelor agricole înaintate băncilor centrale, acestea au alimentat contul de disponibil al firmei inculpatului, cu suma de 5.020.750.000 lei, reprezentând valoarea nominală a celor 28.690 cupoane agricole. Prezentând drept garanție cupoanele agricole, firma inculpatului a beneficiat de credite bancare în sumă totală de 4.327.877.500 lei. Inculpatul nu a înregistrat în contabilitatea SC P. SRL Bistrița operațiunile economice cu privire la achiziționarea și decontarea cupoanelor agricole precum și cele referitoare la veniturile obținute și cheltuielile ocazionate de aceste operațiuni.

Din examinarea situației de fapt prezentate rezultă că prin activitățile materiale desfășurate, inculpatul a indus în eroare băncile, prin prezentarea ca adevărată a împrejurării că ar fi livrat bunuri producătorilor agricoli în schimbul cupoanelor și întocmirea în fals de centralizatoare cu facturi fictive, determinând plata de către bănci a contravalorii cupoanelor. La rândul lor, băncile au indus în eroare Ministerul Agriculturii și Alimentației care, pe baza deconturilor justificative transmise de bănci, a virat sumele reprezentând valoarea nominală a cupoanelor. A concluzionat instanța că, subiectul pasiv al acțiunii de inducere în eroare este Ministerul Agriculturii și Alimentației, deoarece acesta a luat o dispoziție păgubitoare pentru patrimoniul său, prin virarea din bugetul distinct, a sumelor reprezentând valoarea nominală a cupoanelor.

Inculpatul a desfășurat activități speculative, urmărind obținerea unui profit. În acest scop a investit sume de bani în achiziționarea de cupoane agricole, la prețuri inferioare valorii nominale și apoi, prin fraudă, a obținut decontarea cupoanelor la valoarea nominală. Tribunalul a apreciat că sumele care pot fi reținute cu titlu de pagube și de care inculpatul trebuie făcut răspunzător, sunt cele reprezentând profitul brut (comisionul total), ce constă în diferența dintre sumele investite în achiziționarea cupoanelor și cele obținute prin decontarea lor. Din cuprinsul raportului de expertiză contabilă efectuată în cursul judecății, rezultă că, inculpatul L.O.

a investit în achiziționarea cupoanelor sumele de 6.011.412.500 lei în anul 1998 și 11.631.259.500 lei, în anul 1999 și a obținut, prin decontarea lor, sumele de 6.376.495.000 lei în anul 1998 și 12.008.675.000 lei în anul 1999. Profitul brut (comisionul total) obținut prin diferența dintre sumele investite și cele obținute prin decontarea cupoanelor este de 725.420.500 lei, sumă ce reprezintă prejudiciul cauzat de inculpat.

A concluzionat instanța că, fapta inculpatului L.O., de a fi indus în eroare, prin folosirea unor acte false, Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, determinând virarea în contul firmei sale, a sumelor reprezentând valoarea nominală a cupoanelor agricole decontate și cauzând astfel un prejudiciu de 725.420.500 lei, constând în profitul brut (comisionul total) obținut prin diferența dintre sumele investite în achiziționarea cupoanelor și cele obținute prin decontarea lor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune calificată, în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În considerarea acestei încadrări juridice, tribunalul a schimbat încadrarea juridică dată prin rechizitor faptei de înșelăciune, întrucât consecințele faptei nu pot fi calificate ca deosebit de grave, în sensul art. 146 C. pen., având în vedere O.U.G.

nr. 207/2000. Pentru fapta inculpatului L.O., de a întocmi centralizatoarele cu facturi fictive de livrare de bunuri, în schimbul cupoanelor și de a folosi aceste acte în scopul obținerii decontării lor, s-a reținut infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, inculpatul și partea civilă Ministerul Agriculturii, Alimentației, Pădurilor și Apelor. În apelul parchetului s-a solicitat desființarea sentinței atacate și judecând cauza să se dispună condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă privativă de libertate cu deducerea perioadei executate.

Apoi, cu prilejul contopirii pedepselor, această operațiune trebuie să vizeze doar pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1748/1999 a Judecătoriei Cluj-Napoca. Pe de altă parte, dispunând executarea pedepsei rezultante cu suspendare sub supraveghere, în mod eronat tribunalul nu a dispus ca inculpatul să se supună și măsurii de supraveghere, prevăzută de art. 86 3 alin. (1) lit. d) C. pen. În motivarea apelului parchetului a arătat că încadrarea juridică corectă este cea din rechizitoriu, deoarece prejudiciul cauzat este de 18.385.170.000 lei, reprezentând contravaloarea cupoanelor agricole sumă de care a beneficiat inculpatul și pe care a obținut-o nelegal, deoarece nu avea calitatea de furnizor de materiale și servicii.

Raportat la natura faptelor comise și prejudiciul cauzat care nu a fost recuperat, la faptul că inculpatul a mai comis și alte fapte se impune condamnarea acestuia la o pedeapsă privativă de libertate. Inculpatul L.O. a solicitat desființarea sentinței atacate și printr-o nouă judecată să se dispună achitarea sa cu privire la infracțiunea de înșelăciune, exonerarea de la plata despăgubirilor civile, contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de fals și înscrisuri sub semnătură privată cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1748/1999 a Judecătoriei Cluj-Napoca și suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante sau suspendarea sub supraveghere a acesteia. Inculpatul a mai solicitat ridicarea sechestrului penal instituit prin ordonanța din 25 martie 2002, cu privire la imobilele casă și anexe gospodărești întrucât printr-o hotărâre definitivă s-a dispus în acest sens.

În motivarea apelului inculpatului s-a arătat că acesta nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de înșelăciune, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. În apelul părții civile Ministerul Agriculturii și Alimentației s-a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 65.804.212.000 lei, reprezentând contravaloarea cupoanelor agricole, comisioane bancare de decontare și penalități calculate până la 31 martie 2003 și în continuare de la această dată până la achitarea integrală a debitului. În motivarea apelului partea civilă a arătat că prejudicierea de către inculpat a bugetului de stat s-a făcut în detrimentul Ministerului Agriculturii și Alimentației în al cărui buget au fost incluse sumele necesare instituirii sistemului de cupoane pentru agricultori.

Curtea de Apel Cluj prin decizia penală nr. 123 din 13 aprilie 2004 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud și inculpatul L.O., dispunând desființarea sentinței atacate cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 86 3 C. pen. și a măsurii asigurătorii a sechestrului. A obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună și măsurii de supraveghere prevăzută de art. 86 3 alin. (1) lit. d) C. pen. S-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituit asupra bunurilor inculpatului prin ordonanța din 25 martie 2002 a I.P.J. Bistrița Năsăud cu privire la imobilele, casă și anexe gospodărești, înscrise în C.F. nr. 533 B cu nr. top 232 și 233. S-a menținut sechestru asigurător asupra autoturismului.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului. A motivat instanța de apel că în baza probelor administrate în cauză s-a stabilit o corectă stare de fapt dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu. Potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză valoarea totală a cupoanelor agricole a fost de 18.385.170.000 lei, inculpatul achitând pentru achiziționarea acestora suma de 17.642.672.000 lei. Din comisionul brut în valoare de 725.420.500 lei, inculpatul a plătit comisioane și dobânzi bancare în valoare de 637.220.500 lei, obținând un profit net de 88.200.000 lei.

În aceste condiții în sarcina inculpatului se poate reține cel mult un prejudiciu de 725.420.500 lei egal cu valoarea comisionului brut obținut. Solicitarea parchetului de menținere a încadrării juridice din rechizitoriu pe motiv că prejudiciul cauzat este de 18.385.170.000 lei, reprezentând contravaloarea cupoanelor agricole, nu poate fi primită deoarece inculpatul desfășurând activități speculative, a urmărit obținerea unui profit. În acest scop a investit sume de bani achiziționând cupoane pentru agricultori sub valoarea lor nominală pe care apoi le-a decontat fraudulos la valoarea lor nominală. Ori, în orice activitate speculativă, ceea ce speculează este ținut să restituie beneficiul realizat, nu și sumele investite.

Mai mult, conform art. 215 C. pen., inducerea în eroare trebuie făcută cu scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust cu condiția producerii unei pagube. În aceste condiții nu se poate susține că folosul material injust urmărit de inculpat a fost valoarea cupoanelor agricole, ci diferența dintre aceasta și valoarea de achiziție. Pe de altă parte, așa cum rezultă și din declarațiile martorilor audiați în cauză, scopul urmărit de guvern prin sistemul de atribuire a cupoanelor a fost atins în final, banii rezultați din vânzarea acestora fiind folosite de beneficiarii cupoanelor, pentru procurarea directă a bunurilor și serviciilor necesare lucrărilor agricole. În plus, vânzarea cupoanelor de către beneficiarii acestora a fost determinată de sistemul greoi și birocratic de decontare și mai ales de perioada scurtă de valabilitate a acestora cauzată de emiterea și distribuirea cu întârziere.

A reține în sarcina inculpatului drept prejudiciu întreaga sumă decontată, ar însemna ca acesta să facă o plată dublă a fiecărui cupon achiziționat și decontat, respectiv, o dată beneficiarului acestuia și a doua oară părții civile. Dacă s-ar accepta punctul de vedere al parchetului și părții civile, s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză a statului. Pedeapsa aplicată inculpatului a fost în mod corect individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea acestuia fiind pe deplin justificată. Tribunalul a apreciat în mod just, că scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia, făcând aplicarea art. 86 1 și următoarele C. pen.

Astfel, inculpatul a avut o atitudine sinceră și de regret pe parcursul procesului penal și nu are antecedente penale. Pe de altă parte, chiar dacă prejudiciul reținut este relativ mare, este de remarcat că urmare a plății comisioanelor și dobânzilor bancare în valoare de 637.220.500 lei profitul net rămas inculpatului a fost de numai 88.200.000 lei. Mai mult, vânzarea-cumpărarea cupoanelor agricole în perioada arătată (piețe, târguri, locuri publice) ca un fenomen generalizat a creat impresia unei activități legale sau aproape de limita legalității, motiv pentru care pericolul social concret al faptelor reținute în sarcina inculpatului nu impune executarea pedepsei în regim de detenție.

Susținerea parchetului în sensul că tribunalul a contopit și pedeapsa de 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1748/1999 a Judecătoriei Cluj-Napoca este neîntemeiată câtă vreme în considerentele și dispozitivul hotărârii se face mențiunea grațierii ei, conform Legii nr. 137/1997 și anulării suspendării pentru pedeapsa de un an închisoare aplicată prin aceiași sentință. Apelul parchetului este fondat în ce privește neluarea măsurii de supraveghere, prevăzută de art. 86 3 alin. (1) lit. d) C. pen., respectiv obligarea inculpatului de a comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență, întrucât aceste dispoziții sunt imperative prin folosirea sintagmei „condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere”.

Solicitarea inculpatului de a fi achitat pentru infracțiunea de înșelăciune pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, respectiv nu există inducerea în eroare și prejudiciu, este nefondată, întrucât pe de o parte inducerea în eroare nu se localizează la nivelul băncilor, ci la nivelul întregii operațiuni prin care Ministerul Agriculturii și Alimentației a fost indus în eroare prin întocmirea documentațiilor false, iar pe de altă parte existentă și cuantumul prejudiciului a fost constatată inclusiv, prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză. Apelul inculpatului este fondat în ce privește ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituit asupra bunurilor inculpatului prin ordonanța I.P.J.

Bistrița-Năsăud din 25 martie 2002, cu privire la imobilele casă și anexe, sentința penală nr. 84/2002 a Tribunalului Bistrița-Năsăud rămasă definitivă s-a anulat în parte procesul-verbal de aplicare a măsurii asigurătorii constatându-se că bunurile amintite nu sunt proprietatea inculpatului. Latura civilă a cauzei a fost în mod legal și temeinic soluționată prin obligarea inculpatului la plata sumei de 725.420.500 lei, tribunalul a apreciat în mod corect că inculpatul nu poate fi obligat la plata sumei reprezentând contravaloarea cupoanelor decontate, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, acesta a investit sume de bani pentru achiziționarea acestora, iar banii plătiți beneficiarilor de cupoane au fost folosiți de către aceștia tocmai pentru procurarea de bunuri și servicii necesare lucrărilor agricole, neexistând temei legal pentru ca inculpatul să fie obligat să-i achite încă o dată statului.

Mai mult, acceptarea unei asemenea cereri ar conduce la o îmbogățire fără justă cauză a statului, ceea ce este de neconceput. Acordarea comisionului bancar de decontare și a penalităților este nejustificată întrucât, pe de o parte, comisionul a fost prevăzut în convențiile încheiate de partea civilă cu băncile pentru derularea activității de decontare, anterior distribuirii cupoanelor, nefiind determinate de activitatea infracțională a inculpatului, iar pe de altă parte, dispozițiile legale invocate pentru plata penalităților nu pot constitui temei legal pentru obligarea inculpatului întrucât ele se referă la cota majorărilor de întârziere datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, reprezentând impozite și taxe reprezentând resurse financiare publice.

Ori, domeniul de aplicare ala cestor majorări de întârziere nu poate fi extins și la pagubele cauzate prin infracțiuni. De altfel, toate actele normative invocate sunt în prezent abrogate. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. Parchetul a criticat hotărârile pronunțate pentru nelegalitate în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat și netemeinicie sub aspectul pedepsei aplicate acestuia. S-a solicitat să se rețină la infracțiunea de înșelăciune și alin. (5) întrucât prejudiciul cauzat părții civile a fost de 18.384.171.000 lei și nu 725.420.500 lei cât au reținut instanțele.

S-a mai solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute și dispoziția de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, urmând a stabili ca inculpatul să execute pedeapsa în detenție. Partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 65.804.212.000 lei, care reprezintă paguba reală cauzată statului, plus penalitățile de întârziere începând cu 31 martie 2003 la zi până la achitarea integrală a debitului. Examinând recursurile declarate în raport de criticile formulate se constată că nu sunt fondate. În cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului care au fost complet și just apreciate, paguba cauzată părții civile Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în sumă de 725.420.500 lei a fost corect stabilită, iar încadrările juridice date faptelor sunt legale.

Așa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză valoarea totală a cupoanelor agricole a fost de 18.385.170.000 lei, iar inculpatul a plătit pentru achiziționarea acestora suma de 17.642.672.000 lei. Pentru achiziționarea cupoanelor agricole, inculpatul a investit sume de bani, cumpărându-le sub valoarea lor nominală, pe care apoi le-a decontat fraudulos la valoarea lor nominală. Corect nu au fost acceptate punctele de vedere ale parchetului și părții civile de a se lua în calcul la stabilirea prejudiciului și sumele investite de inculpat. Folosul injust urmărit de inculpat a fost diferența dintre valoarea nominală a cupoanelor agricole și valoarea de achiziție a acestora.

În raport de cele reținute recursul declarat de partea civilă nu este fondat. De asemenea nici motivul de recurs al parchetului cu privire la încadrarea juridică a faptei de înșelăciune cu reținerea unui prejudiciu de 18.384.171.000 lei, nu este întemeiat. Referitor la individualizarea pedepselor, au fost respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., cu stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptelor, ținându-se seama de modul și mijloacele de săvârșire a acestora, de scopul urmărit de inculpat, de urmările produse, precum și de persoana și conduita inculpatului. Atât reținerea de circumstanțe atenuante cât și modalitatea de executare a pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., corespund unor individualizări proporționale, fiind de natură să asigure atât finalitatea preventivă cât și cea educativă și nu se justifică modificarea acestora.

În conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale împotriva deciziei penale nr. 123 din 13 aprilie 2004 a Curții de Apel Cluj, privind pe inculpatul L.O. Obligă recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2005.