ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 549/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 549/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 180,

pronunțată la 22 septembrie 2003 de Tribunalul Bistrița-Năsăud s-a dispus

schimbarea încadrării juridice dată faptei de înșelăciune comisă de inculpatul L.O.

din înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin.

(1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în

infracțiunea de înșelăciune calificată prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a dispus condamnarea

inculpatului L.O. pentru comiterea infracțiunilor:

- de înșelăciune prevăzută

de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit.

a) și c), art. 76 lit. c) C. pen. și art. 13 C. pen., la pedeapsa de 2 ani și 6

luni închisoare;

- de fals în înscrisuri sub

semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

și art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni

închisoare.

S-a constatat că cele două

infracțiuni au fost comise în modalitatea concursului real prevăzut de art. 33 lit.

a) C. pen., între ele precum și în infracțiunile pentru care inculpatul a fost

condamnat prin sentința penală nr. 1748 din 23 decembrie 1999 a Judecătoriei

Cluj-Napoca, la pedepsele de un an închisoare cu suspendarea condiționată a

executării și 3 luni închisoare pedeapsă grațiată prin Legea nr. 137/1997 și în

consecință s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an

închisoare, iar în temeiul art. 34 lit. b) și art. 36 alin. (1) C. pen., s-au

contopit pedepsele aplicându-se inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani și

6 luni închisoare.

Potrivit art. 86

1

și art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, pe o durată de 4 ani și 6

luni, ce constituie termen de încercare.

Conform art. 86

3

C.

pen., condamnatul a fost obligat să se supună pe durata termenului de încercare

următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte o dată pe

trimestru S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud;

b) să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice orice schimbare a locului de muncă.

S-a pus în vedere

inculpatului dispozițiile art. 86

4

C. pen., s-a constatat că acesta

a fost arestat în perioada 12 februarie – 19 martie 2002 și s-a dispus anularea

centralizatoarelor cu facturi fictive.

Tribunalul a admis în parte

acțiunea civilă exercitată de Ministerul Agriculturii, Alimentației și

Pădurilor, în temeiul art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., obligând

inculpatul la plata sumei de 725.420.500 lei despăgubiri civile, respingându-se

pretențiile privind comisionul bancar și penalitățile cu menținerea măsurii

asigurătorii a sechestrului instituit asupra bunurilor inculpatului prin

ordonanța din 25 martie 2002.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin O.G. nr. 9 din 29

ianuarie 1998, aprobată prin Legea nr. 175 din 2 octombrie 1998 și O.G. nr. 32/1999

a fost instituit sistemul de plată, pe bază de cupoane acordate gratuit

agricultorilor, în vederea procurării de materiale și servicii necesare

lucrărilor agricole.

Prin Legea nr. 175/1998 și H.G.

nr. 103/1999 s-au stabilit bunurile și serviciile care puteau fi achitate pe

baza cupoanelor pentru agricultori, respectiv: semințe certificate, inclusiv

cartofi, material de plantat pomicol și viticol certificat, îngrășăminte

chimic, pesticide, motorină, furaje combinate, medicamente pentru combaterea

bolilor parazite și de reproducție la animale, lucrări mecanice de arat,

grăpat, discuit, semănat, de întreținere a culturilor și de recoltat, inclusiv

a celor efectuate pe pășuni și fânețe.

Sumele necesare pentru plata

pe bază de cupoane, a bunurilor și serviciilor, au fost prevăzute distinct în bugetul

Ministerului Agriculturii și Alimentației, înainte de distribuirea cupoanelor.

În vederea decontării către

furnizori, a cupoanelor acordate gratuit agricultorilor, între Ministerul

Agriculturii și Alimentației și B.A. SA s-a încheiat o convenție, care a

reglementat obligațiile reciproce ale celor două instituții.

Prin această convenție s-a

stabilit că decontarea cupoanelor către furnizori se va face de către băncile

comerciale pe baza unui comision calculat asupra valorii unui cupon.

Prin note de negociere s-a

stabilit valoarea nominală a cupoanelor, la sumele de 150.000 lei, 75.000 lei

și 83.800 lei, în funcție de perioada campaniilor agricole (primăvară, vară,

toamnă) în anul 1998, 175.000 lei pentru anul 1999 și respectiv 100.000 lei în

anul 2000.

În baza acestei convenții și

a instrucțiunilor trimise de B.A. SA, la sucursalele județene, furnizorii care

primeau cupoane pentru bunurile livrate și serviciile prestate, trebuiau să le

depună la unitățile teritoriale ale băncii, însoțite de un centralizator al

facturilor emise și a cupoanelor primite. La primirea cupoanelor spre

decontare, banca avea, potrivit acelorași instrucțiuni, obligația de a verifica

autenticitatea fiecărui cupon și dacă bunurile cumpărate și serviciile prestate

se încadrează în categoriile celor stabilite a se achita pe bază de cupoane, de

a plăti furnizorilor contravaloarea facturilor și de a solicita, în ziua de

luni a fiecărei săptămâni, Ministerului Agriculturii și Alimentației

contravaloarea cupoanelor primite în săptămâna precedentă.

Folosirea în practică a

acestui sistem de cupoane pentru agricultori, a scos în evidență faptul că

țăranii, beneficiari ai cupoanelor au preferat în majoritate, să vândă imediat,

pe piață liberă, cupoanele primite gratuit, sub valoarea lor nominală, pentru

a-și procura direct, cu banii obținuți, bunurile și serviciile necesare

lucrărilor agricole.

De acest lucru a profitat

inculpatul L.O., care în calitate de administrator de societăți comerciale, ce

puteau, conform obiectului de activitate, să primească cupoane pentru bunurile

livrate și serviciile prestate, în scopul obținerii de foloase materiale, a

achiziționat cupoane agricole, de pe piața liberă, fie direct de la

beneficiari, fie de la diverși intermediari, la prețuri inferioare valorii nominale

și apoi, pentru a obține decontarea cupoanelor la valoarea nominală, le-au

depus la bănci, însoțite de centralizatoare de facturi fictive de livrare de

bunuri (îngrășăminte chimice, pesticide ș.a.).

Cupoanele agricole au fost

achiziționate la început, din banii firmei, iar apoi, din creditele obținute de

la bănci, în baza contractelor de cesionare, cu titlu de gaj, în favoarea

băncii, a sumelor de încasat pentru cupoanele depuse.

Activitățile materiale

realizate de inculpatul L.O., au constat în următoarele:

Începând din data de 28

august 1997, inculpatul a devenit asociat unic și administrator al SC G. SRL

Baia Sprie, iar din data de 4 mai 1999 a dobândit aceleași calități și în

cadrul SC P. SRL Bistrița.

În cursul anului 1998,

inculpatul a achiziționat de pe piața liberă, de la diverși intermediari, un

număr de 58.409 cupoane agricole, la prețuri inferioare valorilor nominale de

150.000 lei și 83.800 lei.

În scopul obținerii unui

profit constând în diferența dintre valoarea de achiziționare și valoarea nominală

a cupoanelor, inculpatul a întocmit în perioada iunie – decembrie 1998, un

număr de 48 centralizatoare, în care a înscris numere și serii de facturi

fictive, produsele livrate și valoarea acestora, din care rezultă că ar fi

livrat producătorilor agricoli cantitatea de 1.376.054 kg îngrășăminte chimice,

deși în realitate nu a livrat nici o cantitate.

Cele 58.409 cupoane,

împreună cu centralizatoarele de facturi fictive, au fost depuse de inculpat la

filiala Năsăud a B.A.

După primirea și verificarea

documentelor depuse, sub aspectul autenticității cupoanelor și a încadrării în

Legea nr. 175/1998, a bunurilor livrate conform facturilor, banca a întocmit

situații ale cupoanelor depuse spre decontare pe care le-a înaintat, prin

intermediul băncii centrale, la Ministerul Agriculturii, Alimentației și

Pădurilor, solicitând sumele necesare.

Prezentând drept garanție

cupoanele agricole, firma inculpatului a beneficiat de credite în valoare

totală de 6.376.495.000 lei.

Pe baza centralizatoarelor

cu facturi fictive de livrare, B.A. SA a alimentat contul de disponibil al

firmei inculpatului, cu suma de 6.376.495.000 lei, reprezentând valoarea

nominală a celor 58.409 cupoane agricole.

Inculpatul nu a înregistrat,

în contabilitatea proprie, operațiunile economice privind achiziționarea și

decontarea cupoanelor agricole, precum și veniturile și cheltuielile rezultate

din aceste operațiuni, nedepunând la organele fiscale declarațiile privind

impozitele și taxele datorate bugetului de stat.

În anul 1999, prin aceeași societate

(SC G. SRL Baia Sprie) și același procedeu, inculpatul a solicitat și obținut

decontarea a 39.931 cupoane agricole, în valoare de 6.987.925.000 lei

(achiziționate la prețuri inferioare valorii nominale) din care 17.062 cupoane

în valoare de 2.985.850.000 lei, prin filiala Năsăud a B.A., iar 22.869

cupoane, în valoare de 4.002.075.000 lei, prin filiala Năsăud a B.C.R.

Pentru a reuși decontarea

acestor cupoane, inculpatul a întocmit și depus la filialele Năsăud ale B.A. și

B.C.R., un număr de 12 și respectiv 34 centralizatoare de facturi fictive de

livrare de îngrășăminte chimice.

În baza situațiilor

cupoanelor agricole depuse spre decontare și înaintate băncilor centrale,

acestea au alimentat contul de disponibil al firmei inculpatului, cu suma de 6.987.925.000

lei, reprezentând valoarea nominală a celor 39.931 cupoane agricole.

Prezentând drept garanție

cupoanele agricole, firma inculpatului a beneficiat de credite bancare în

valoare totală de 5.827.432.500 lei.

Operațiunile privind

achiziționarea și decontarea cupoanelor precum și cele privind veniturile

obținute și cheltuielile ocazionate de aceste operațiuni, nu au fost

înregistrate în contabilitatea proprie.

Tot în anul 1999, dar de

data aceasta prin SC P. SRL Bistrița, folosind aceleași procedee, inculpatul a

solicitat și obținut decontarea a 28.690 cupoane agricole, la valoarea nominală

de 5.020.750.000 lei, pe care le-a achiziționat, de asemenea la prețuri

inferioare valorii nominale.

Din acestea, un număr de

22.432 cupoane în valoare de 3.925.600.000 lei însoțite de 32 centralizatoare

de facturi fictive de livrare le-a depus la filiala B.C.R. Năsăud, iar 4

centralizatoare de facturi fictive de livrare, le-a depus la filiala Năsăud a B.A.

În baza situațiilor

cupoanelor agricole înaintate băncilor centrale, acestea au alimentat contul de

disponibil al firmei inculpatului, cu suma de 5.020.750.000 lei, reprezentând

valoarea nominală a celor 28.690 cupoane agricole.

Prezentând drept garanție

cupoanele agricole, firma inculpatului a beneficiat de credite bancare în sumă

totală de 4.327.877.500 lei.

Inculpatul nu a înregistrat

în contabilitatea SC P. SRL Bistrița operațiunile economice cu privire la

achiziționarea și decontarea cupoanelor agricole precum și cele referitoare la

veniturile obținute și cheltuielile ocazionate de aceste operațiuni.

Din examinarea situației de

fapt prezentate rezultă că prin activitățile materiale desfășurate, inculpatul

a indus în eroare băncile, prin prezentarea ca adevărată a împrejurării că ar

fi livrat bunuri producătorilor agricoli în schimbul cupoanelor și întocmirea

în fals de centralizatoare cu facturi fictive, determinând plata de către bănci

a contravalorii cupoanelor.

La rândul lor, băncile au

indus în eroare Ministerul Agriculturii și Alimentației care, pe baza deconturilor

justificative transmise de bănci, a virat sumele reprezentând valoarea nominală

a cupoanelor.

A concluzionat instanța că,

subiectul pasiv al acțiunii de inducere în eroare este Ministerul Agriculturii

și Alimentației, deoarece acesta a luat o dispoziție păgubitoare pentru

patrimoniul său, prin virarea din bugetul distinct, a sumelor reprezentând

valoarea nominală a cupoanelor.

Inculpatul a desfășurat

activități speculative, urmărind obținerea unui profit. În acest scop a

investit sume de bani în achiziționarea de cupoane agricole, la prețuri

inferioare valorii nominale și apoi, prin fraudă, a obținut decontarea

cupoanelor la valoarea nominală.

Tribunalul a apreciat că

sumele care pot fi reținute cu titlu de pagube și de care inculpatul trebuie făcut

răspunzător, sunt cele reprezentând profitul brut (comisionul total), ce constă

în diferența dintre sumele investite în achiziționarea cupoanelor și cele

obținute prin decontarea lor.

Din cuprinsul raportului de

expertiză contabilă efectuată în cursul judecății, rezultă că, inculpatul L.O.

a investit în achiziționarea cupoanelor sumele de 6.011.412.500 lei în anul

1998 și 11.631.259.500 lei, în anul 1999 și a obținut, prin decontarea lor,

sumele de 6.376.495.000 lei în anul 1998 și 12.008.675.000 lei în anul 1999.

Profitul brut (comisionul

total) obținut prin diferența dintre sumele investite și cele obținute prin

decontarea cupoanelor este de 725.420.500 lei, sumă ce reprezintă prejudiciul

cauzat de inculpat.

A concluzionat instanța că,

fapta inculpatului L.O., de a fi indus în eroare, prin folosirea unor acte

false, Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, determinând virarea

în contul firmei sale, a sumelor reprezentând valoarea nominală a cupoanelor

agricole decontate și cauzând astfel un prejudiciu de 725.420.500 lei, constând

în profitul brut (comisionul total) obținut prin diferența dintre sumele

investite în achiziționarea cupoanelor și cele obținute prin decontarea lor,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune calificată,

în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1) și (2) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În considerarea acestei

încadrări juridice, tribunalul a schimbat încadrarea juridică dată prin

rechizitor faptei de înșelăciune, întrucât consecințele faptei nu pot fi

calificate ca deosebit de grave, în sensul art. 146 C. pen., având în vedere

O.U.G. nr. 207/2000.

Pentru fapta inculpatului L.O.,

de a întocmi centralizatoarele cu facturi fictive de livrare de bunuri, în

schimbul cupoanelor și de a folosi aceste acte în scopul obținerii decontării

lor, s-a reținut infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată,

prevăzută și pedepsită de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, inculpatul

și partea civilă Ministerul Agriculturii, Alimentației, Pădurilor și Apelor.

În apelul parchetului s-a

solicitat desființarea sentinței atacate și judecând cauza să se dispună

condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută

de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

la o pedeapsă privativă de libertate cu deducerea perioadei executate.

Apoi, cu prilejul contopirii

pedepselor, această operațiune trebuie să vizeze doar pedepsele aplicate în

prezenta cauză cu pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr.

1748/1999 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pe de altă parte, dispunând

executarea pedepsei rezultante cu suspendare sub supraveghere, în mod eronat

tribunalul nu a dispus ca inculpatul să se supună și măsurii de supraveghere,

prevăzută de art. 86

3

alin. (1) lit. d) C. pen.

În motivarea apelului

parchetului a arătat că încadrarea juridică corectă este cea din rechizitoriu,

deoarece prejudiciul cauzat este de 18.385.170.000 lei, reprezentând

contravaloarea cupoanelor agricole sumă de care a beneficiat inculpatul și pe

care a obținut-o nelegal, deoarece nu avea calitatea de furnizor de materiale

și servicii.

Raportat la natura faptelor

comise și prejudiciul cauzat care nu a fost recuperat, la faptul că inculpatul

a mai comis și alte fapte se impune condamnarea acestuia la o pedeapsă

privativă de libertate.

Inculpatul L.O. a solicitat

desființarea sentinței atacate și printr-o nouă judecată să se dispună

achitarea sa cu privire la infracțiunea de înșelăciune, exonerarea de la plata

despăgubirilor civile, contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de fals

și înscrisuri sub semnătură privată cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.

1748/1999 a Judecătoriei Cluj-Napoca și suspendarea condiționată a executării

pedepsei rezultante sau suspendarea sub supraveghere a acesteia.

Inculpatul a mai solicitat

ridicarea sechestrului penal instituit prin ordonanța din 25 martie 2002, cu

privire la imobilele casă și anexe gospodărești întrucât printr-o hotărâre

definitivă s-a dispus în acest sens.

În motivarea apelului

inculpatului s-a arătat că acesta nu se face vinovat de comiterea infracțiunii

de înșelăciune, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei

infracțiuni.

În apelul părții civile

Ministerul Agriculturii și Alimentației s-a solicitat obligarea inculpatului la

plata sumei de 65.804.212.000 lei, reprezentând contravaloarea cupoanelor

agricole, comisioane bancare de decontare și penalități calculate până la 31

martie 2003 și în continuare de la această dată până la achitarea integrală a

debitului.

În motivarea apelului partea

civilă a arătat că prejudicierea de către inculpat a bugetului de stat s-a

făcut în detrimentul Ministerului Agriculturii și Alimentației în al cărui

buget au fost incluse sumele necesare instituirii sistemului de cupoane pentru agricultori.

Curtea de Apel Cluj prin

decizia penală nr. 123 din 13 aprilie 2004 a admis apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud și inculpatul L.O., dispunând

desființarea sentinței atacate cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 86

3

C. pen. și a măsurii asigurătorii a sechestrului.

A obligat inculpatul ca pe

durata termenului de încercare să se supună și măsurii de supraveghere

prevăzută de art. 86

3

alin. (1) lit. d) C. pen.

S-a dispus ridicarea măsurii

asigurătorii a sechestrului instituit asupra bunurilor inculpatului prin

ordonanța din 25 martie 2002 a I.P.J. Bistrița Năsăud cu privire la imobilele,

casă și anexe gospodărești, înscrise în C.F. nr. 533 B cu nr. top 232 și 233.

S-a menținut sechestru asigurător asupra autoturismului.

A fost respins, ca nefondat,

apelul declarat de partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și

Mediului.

A motivat instanța de apel

că în baza probelor administrate în cauză s-a stabilit o corectă stare de fapt

dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului

fiind stabilită în afara oricărui dubiu.

Potrivit raportului de

expertiză contabilă efectuat în cauză valoarea totală a cupoanelor agricole a

fost de 18.385.170.000 lei, inculpatul achitând pentru achiziționarea acestora

suma de 17.642.672.000 lei. Din comisionul brut în valoare de 725.420.500 lei,

inculpatul a plătit comisioane și dobânzi bancare în valoare de 637.220.500

lei, obținând un profit net de 88.200.000 lei.

În aceste condiții în

sarcina inculpatului se poate reține cel mult un prejudiciu de 725.420.500 lei

egal cu valoarea comisionului brut obținut.

Solicitarea parchetului de

menținere a încadrării juridice din rechizitoriu pe motiv că prejudiciul cauzat

este de 18.385.170.000 lei, reprezentând contravaloarea cupoanelor agricole, nu

poate fi primită deoarece inculpatul desfășurând activități speculative, a

urmărit obținerea unui profit.

În acest scop a investit

sume de bani achiziționând cupoane pentru agricultori sub valoarea lor nominală

pe care apoi le-a decontat fraudulos la valoarea lor nominală. Ori, în orice

activitate speculativă, ceea ce speculează este ținut să restituie beneficiul

realizat, nu și sumele investite.

Mai mult, conform art. 215 C.

pen., inducerea în eroare trebuie făcută cu scopul de a obține pentru sine sau

pentru altul un folos material injust cu condiția producerii unei pagube. În

aceste condiții nu se poate susține că folosul material injust urmărit de

inculpat a fost valoarea cupoanelor agricole, ci diferența dintre aceasta și

valoarea de achiziție.

Pe de altă parte, așa cum

rezultă și din declarațiile martorilor audiați în cauză, scopul urmărit de

guvern prin sistemul de atribuire a cupoanelor a fost atins în final, banii

rezultați din vânzarea acestora fiind folosite de beneficiarii cupoanelor,

pentru procurarea directă a bunurilor și serviciilor necesare lucrărilor

agricole.

În plus, vânzarea cupoanelor

de către beneficiarii acestora a fost determinată de sistemul greoi și

birocratic de decontare și mai ales de perioada scurtă de valabilitate a

acestora cauzată de emiterea și distribuirea cu întârziere.

A reține în sarcina

inculpatului drept prejudiciu întreaga sumă decontată, ar însemna ca acesta să

facă o plată dublă a fiecărui cupon achiziționat și decontat, respectiv, o dată

beneficiarului acestuia și a doua oară părții civile. Dacă s-ar accepta punctul

de vedere al parchetului și părții civile, s-ar ajunge la o îmbogățire fără

justă cauză a statului.

Pedeapsa aplicată

inculpatului a fost în mod corect individualizată, în raport de criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea

acestuia fiind pe deplin justificată.

Tribunalul a apreciat în mod

just, că scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia,

făcând aplicarea art. 86

1

și următoarele C. pen. Astfel, inculpatul

a avut o atitudine sinceră și de regret pe parcursul procesului penal și nu are

antecedente penale.

Pe de altă parte, chiar dacă

prejudiciul reținut este relativ mare, este de remarcat că urmare a plății

comisioanelor și dobânzilor bancare în valoare de 637.220.500 lei profitul net

rămas inculpatului a fost de numai 88.200.000 lei.

Mai mult,

vânzarea-cumpărarea cupoanelor agricole în perioada arătată (piețe, târguri,

locuri publice) ca un fenomen generalizat a creat impresia unei activități

legale sau aproape de limita legalității, motiv pentru care pericolul social

concret al faptelor reținute în sarcina inculpatului nu impune executarea

pedepsei în regim de detenție.

Susținerea parchetului în

sensul că tribunalul a contopit și pedeapsa de 3 luni închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 1748/1999 a Judecătoriei Cluj-Napoca este neîntemeiată câtă

vreme în considerentele și dispozitivul hotărârii se face mențiunea grațierii

ei, conform Legii nr. 137/1997 și anulării suspendării pentru pedeapsa de un an

închisoare aplicată prin aceiași sentință.

Apelul parchetului este

fondat în ce privește neluarea măsurii de supraveghere, prevăzută de art. 86

3

alin. (1) lit. d) C. pen., respectiv obligarea inculpatului de a comunica

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență,

întrucât aceste dispoziții sunt imperative prin folosirea sintagmei

„condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere”.

Solicitarea inculpatului de

a fi achitat pentru infracțiunea de înșelăciune pe motiv că nu sunt întrunite

elementele constitutive ale acestei infracțiuni, respectiv nu există inducerea

în eroare și prejudiciu, este nefondată, întrucât pe de o parte inducerea în eroare

nu se localizează la nivelul băncilor, ci la nivelul întregii operațiuni prin

care Ministerul Agriculturii și Alimentației a fost indus în eroare prin

întocmirea documentațiilor false, iar pe de altă parte existentă și cuantumul

prejudiciului a fost constatată inclusiv, prin raportul de expertiză contabilă

efectuat în cauză.

Apelul inculpatului este

fondat în ce privește ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituit

asupra bunurilor inculpatului prin ordonanța I.P.J. Bistrița-Năsăud din 25 martie

2002, cu privire la imobilele casă și anexe, sentința penală nr. 84/2002 a

Tribunalului Bistrița-Năsăud rămasă definitivă s-a anulat în parte

procesul-verbal de aplicare a măsurii asigurătorii constatându-se că bunurile

amintite nu sunt proprietatea inculpatului.

Latura civilă a cauzei a

fost în mod legal și temeinic soluționată prin obligarea inculpatului la plata

sumei de 725.420.500 lei, tribunalul a apreciat în mod corect că inculpatul nu

poate fi obligat la plata sumei reprezentând contravaloarea cupoanelor

decontate, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, acesta a investit sume de bani

pentru achiziționarea acestora, iar banii plătiți beneficiarilor de cupoane au

fost folosiți de către aceștia tocmai pentru procurarea de bunuri și servicii

necesare lucrărilor agricole, neexistând temei legal pentru ca inculpatul să

fie obligat să-i achite încă o dată statului.

Mai mult, acceptarea unei

asemenea cereri ar conduce la o îmbogățire fără justă cauză a statului, ceea ce

este de neconceput.

Acordarea comisionului

bancar de decontare și a penalităților este nejustificată întrucât, pe de o

parte, comisionul a fost prevăzut în convențiile încheiate de partea civilă cu

băncile pentru derularea activității de decontare, anterior distribuirii

cupoanelor, nefiind determinate de activitatea infracțională a inculpatului,

iar pe de altă parte, dispozițiile legale invocate pentru plata penalităților

nu pot constitui temei legal pentru obligarea inculpatului întrucât ele se

referă la cota majorărilor de întârziere datorate pentru neplata la termen a

obligațiilor bugetare, reprezentând impozite și taxe reprezentând resurse

financiare publice. Ori, domeniul de aplicare ala cestor majorări de întârziere

nu poate fi extins și la pagubele cauzate prin infracțiuni. De altfel, toate

actele normative invocate sunt în prezent abrogate.

Împotriva acestei decizii

penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și partea

civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Parchetul a criticat

hotărârile pronunțate pentru nelegalitate în ceea ce privește încadrarea

juridică dată faptelor comise de inculpat și netemeinicie sub aspectul pedepsei

aplicate acestuia.

S-a solicitat să se rețină

la infracțiunea de înșelăciune și alin. (5) întrucât prejudiciul cauzat părții

civile a fost de 18.384.171.000 lei și nu 725.420.500 lei cât au reținut

instanțele.

S-a mai solicitat

înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute și dispoziția de suspendare a

executării pedepsei sub supraveghere, urmând a stabili ca inculpatul să execute

pedeapsa în detenție.

Partea civilă Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a solicitat obligarea

inculpatului la plata sumei de 65.804.212.000 lei, care reprezintă paguba reală

cauzată statului, plus penalitățile de întârziere începând cu 31 martie 2003 la

zi până la achitarea integrală a debitului.

Examinând recursurile

declarate în raport de criticile formulate se constată că nu sunt fondate.

În cauză au fost

administrate toate probele necesare aflării adevărului care au fost complet și

just apreciate, paguba cauzată părții civile Ministerul Agriculturii, Pădurilor

și Dezvoltării Rurale în sumă de 725.420.500 lei a fost corect stabilită, iar

încadrările juridice date faptelor sunt legale.

Așa cum rezultă din raportul

de expertiză contabilă efectuat în cauză valoarea totală a cupoanelor agricole

a fost de 18.385.170.000 lei, iar inculpatul a plătit pentru achiziționarea

acestora suma de 17.642.672.000 lei.

Pentru achiziționarea

cupoanelor agricole, inculpatul a investit sume de bani, cumpărându-le sub

valoarea lor nominală, pe care apoi le-a decontat fraudulos la valoarea lor

nominală.

Corect nu au fost acceptate

punctele de vedere ale parchetului și părții civile de a se lua în calcul la

stabilirea prejudiciului și sumele investite de inculpat. Folosul injust

urmărit de inculpat a fost diferența dintre valoarea nominală a cupoanelor

agricole și valoarea de achiziție a acestora.

În raport de cele reținute

recursul declarat de partea civilă nu este fondat.

De asemenea nici motivul de

recurs al parchetului cu privire la încadrarea juridică a faptei de înșelăciune

cu reținerea unui prejudiciu de 18.384.171.000 lei, nu este întemeiat.

Referitor la

individualizarea pedepselor, au fost respectate criteriile generale prevăzute

de art. 72 C. pen., cu stabilirea în concret a gradului de pericol social al

faptelor, ținându-se seama de modul și mijloacele de săvârșire a acestora, de

scopul urmărit de inculpat, de urmările produse, precum și de persoana și

conduita inculpatului.

Atât reținerea de

circumstanțe atenuante cât și modalitatea de executare a pedepsei prin

aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen., corespund unor

individualizări proporționale, fiind de natură să asigure atât finalitatea

preventivă cât și cea educativă și nu se justifică modificarea acestora.

În conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și partea civilă

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și partea civilă

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale împotriva deciziei

penale nr. 123 din 13 aprilie 2004 a Curții de Apel Cluj, privind pe inculpatul

L.O.

Obligă recurenta parte

civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 ianuarie 2005.