ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 19 aprilie 2023

Asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 383 din 19 decembrie 2014 Curtea de Apel București, secția I Penală s-au hotărît următoarele:

În baza art. 244 alin. (1), (2) noul C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 67 alin. (1), (2) noul C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (cu referire la activitatea de avocat) noul C. pen. pe o durată de 2 ani, pedeapsă care se va executa, conform art. 68 alin. (1) lit. c) noul C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 al 1 lit. a), b), g) (cu referire la activitatea de avocat) noul C. pen. ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale conform art. 65 alin. (3) noul C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 67 alin. (1), (2) noul C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (cu referire la activitatea de avocat) noul C. pen. pe o durată de 2 ani, pedeapsă care se va executa, conform art. 68 alin. (1) lit. c) noul C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 al 1 lit. a), b), g) (cu referire la activitatea de avocat) noul C. pen. ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale conform art. 65 alin. (3) noul C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), (39) lit. 1 lit. b) noul C. pen. a aplicat pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare la care a adăugat o treime din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare (reprezentând 6 luni închisoare), în final inculpatul să execute 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) noul C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (cu referire la activitatea de avocat) noul C. pen. pe o durată de 2 ani, pedeapsă care se va executa, conform art. 68 alin. (1) lit. c) noul C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (3) noul C. pen. a aplicat pedeapsa accesorie vizând interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 al 1 lit. a), b), g) (cu referire la activitatea de avocat) noul C. pen. ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale conform art. 65 alin. (3) noul C. pen.

În baza art. 12 din Legea nr. 241/2005, a dispus ca după rămânerea definitivă a hotărârii, inculpatul nu poate fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a prezentei, se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului o copie a dispozitivului hotărârii judecătorești definitive.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 noul C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) noul C. pen. (6 acte materiale).

În baza art. 397 alin. (1) rap. la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 C. civ. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. B. S.R.L. și a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 2.186.569,1 RON actualizată cu rata inflației de la data de 27.11.2008 și până la achitarea integrală a debitului, sumă reprezentând daune materiale.

A respins acțiunea civilă formulată de partea civilă STATUL ROMÂN -prin Ministerului Finanțelor Publice - A.N.A.F. - D.G.F.P a Mun. București ca neîntemeiată.

A menținut măsurile asiguratorii luate în cursul urmăririi penale prin ordonanța din data de 11.04.2012 vizând poprirea sumelor de bani prezente și viitoare din conturile deschise la C. S.A. și D. pe numele inculpatului precum și măsura sechestrului asupra bunului imobil - apartamentul nr. x, situat în București dispusă prin ordonanța din data de 04.10.2012.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. a desființat parțial înscrisul intitulat contract de asistență juridică nr. x din data de 12.10.2007, respectiv a anulat mențiunea dar nu mai puțin de 400.000 EURO (patru sute mii) la cursul BNR efectuată plata în ziua încheierii tranzacției respectiv încheierii contractului de vânzare cumpărare aflată la art. 2 din contract. (fl. 231 vol. I dup).

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 2800 RON, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului în conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

În fapt, s-a reținut că la data de 12.10.2007 între inculpatul A. și S.C. B. S.R.L., prin reprezentant E., s-a încheiat contractul de asistență juridică nr. x având ca obiect prezentarea și negocierea în numele și pe seama clientului pentru imobilul din șos. x nr. 87-91-113, respectiv intermedierea vânzării terenului proprietatea persoanei vătămate, având natura unui contract de comision. Onorariul cuvenit a fost în cuantum de 2% din prețul pe care îl va încasa clientul din vânzare. De asemenea, termenul contractual a fost stabilit pentru două săptămâni, respectiv până la data de 30.10.2007. În perioada următoare inculpatul a purtat discuții cu un posibil cumpărător, fără însă ca până la termenul limită prevăzut să se fi îndeplinit condiția convenită, respectiv încheierea contractului de vânzare-cumpărare, situație în care părțile au stabilit prelungirea convenției inițiale până la data de 30.11.2007. Nici la această dată contractul de vânzare-cumpărare nu s-a concretizat, astfel că persoana vătămată, după o perioadă de timp în care inculpatul nu a mai prezentat alte oferte, a considerat reziliat de drept contractul încheiat cu inculpatul și s-a orientat spre alți intermediari.

Astfel, la data de 04.03.2008, între persoana vătămată și S.C. F. S.R.L. s-a încheiat promisiunea de vânzare-cumpărare autentificată de notarul public G. vizând mai multe imobile teren și construcții, prețul total al vânzării fiind stabilit la 25.098.652 euro. La data de 09.04.2008 a fost încheiat și contractul de vânzare-cumpărare între cele două societăți având ca obiect terenurile descrise în promisiunea de vânzare-cumpărare pentru prețul de 24.500.000 euro. Persoana vătămată a plătit comision aferent intermedierii acestei tranzacții către societățile S.C. H. S.R.L. și S.C. I. S.A., inculpatul neavând nicio contribuție la încheierea contractului amintit.

Cu toate acestea, începând cu luna martie 2008, inculpatul a efectuat demersuri în vederea obținerii onorariului menționat în convenția încheiată cu persoana vătămată. În prealabil, acesta a adăugat pe exemplarul contractului aflat în posesia sa o mențiune suplimentară cu privire la suma cuvenită, respectiv dar nu mai puțin de 400.000 euro la curs BNR, efectuată plata în ziua încheierii tranzacției respectiv încheierii contractului de vânzare-cumpărare după care a efectuat demersuri în vederea executării silite a contractului de asistență juridică, depunând cererea cu acest obiect la data de 19.06.2008, la BEJA "J. ȘI K.". În cuprinsul cererii depuse inculpatul a menționat în mod necorespunzător realității că între părți a intervenit prorogarea tacită a contractului de asistență juridică precum și că ar fi asistat la negocierile purtate de către S.C. F. S.R.L., intermediind vânzarea în numele și pe seama persoanei vătămate. Inculpatul a solicitat calcularea onorariului său prin raportarea la procentul de 2% din valoarea vânzării fără a se folosi de mențiunea adăugată ulterior ca urmare a faptului că mențiunea inițială îi era în mod evident mai favorabilă, onorariul său astfel calculat fiind de 583.100 euro. În baza acestei cereri executorul a pornit executarea silită și a dispus poprirea pe contul debitoarei deschis la L. care a procedat la blocarea sumei de 2.186.569,10 RON. La data de 18.11.2008 executorul a solicitat băncii virarea sumei menționate în contul Cabinetului de avocat A. deschis la M. precum și a sumei de 26.714,35 RON în contul biroului executorului, sumele fiind transferate la data de 27.11.2008.

După încasarea acestei sume de bani inculpatul a transferat la data de 28.11.2008 întreaga sumă în contul său personal deschis la aceeași bancă după care, în aceeași zi, suma a fost schimbată în euro și transferată în contul numitului N., tatăl soției inculpatului. La data de 02.12.2008 suma a fost ridicată în numerar de soția inculpatului, numita O.. Dobândirea acestei sume nu a fost declarată organelor fiscale în vederea impozitării, prin aceasta creându-se bugetului statului un prejudiciu de 345.576 RON reprezentând impozit datorat în cuantum de 16% din venitul realizat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul A., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - ANAF- Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București.

Prin decizia penală 342 din data de 07 octombrie 2015 peonunțată de Înalta Curte de Casați și Justiție, secția Penală, în dosar nr. x/2013 a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 383 din data de 19 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția I Penală.

A fost desființată în parte sentința penală apelată și, rejudecând:

A fost înlăturată aplicarea art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și pedepsele aplicate au fost repuse în individualitatea lor i pentru fiecare infracțiune.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

A fost înlăturată aplicarea art. 12 și art. 13 din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat, din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., în infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1(un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 67 alin. (1), (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (cu referire la activitatea de avocat) C. pen. pe o durată de 1 (un) an, pedeapsă care se execută, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (cu referire la activitatea de avocat) C. pen. ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București împotriva aceleiași hotărâri.

A fost obligată apelanta parte civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 276 alin. (6) C. proc. pen. apelantul inculpat A. a fost obligat la plata sumei de 4000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata parte civilă S.C. B. S.R.L..

Prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, sectia I Penala sub nr. x/2022, A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 383 din 19.12.2014 pronuntata de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală 342 din data de 07 octombrie 2015 peonunțată de Înalta Curte de Casați și Justiție, secția Penală, în dosar nr. x/2013.

În esenta, revizuentul a invocat disp. art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., sustinand ca nu au fost analizate de către instanțele care au dispus condamnarea sa următoarele:

"Executorul judecătoresc nu poate fi subiect pasiv al infracțiunii, vezi deciziile 449/2015 și 156/2018 ale ICCJ.

Contractul de asistenta juridica este titlu executoriu, instanțele condamnâdu-mă pentru o fapta eminamente civila și derivată dintr-un raport juridic civil, aceste aspect nefiind analizate de către instanța.

Au fost sustrase documente oficiale din dosarul penal și care nu se regăsesc în dosarul penal, nu au fost cunoscute de către instanțe, chiar judecata revizuirea după admisibilitate instantele nu s-au pronunțat pe acesta proba nouă, considerând ca ar fi fost invocata într-o alta cerere de revizuire.

A fost pus în executare un contract de asistenta juridica legal încheiat, fiind condamnat nelegal pentru neexecutarea culpabila a unui contract.

Nu am semnat nici o cerere de începere a executării silite, cererea fiind semnată de către avocat așa cum reiese din înscrisurile de la dosar.

Nu puteam să instig executorul judecătoresc să înceapă executarea silita deoarece acesta conform legii este obligat sa îndeplinească un act de autoritate publica iar cererea neînsoțită de titlu executoriu nu putea să producă efecte în sensul începerii actelor de executare.

Contractul de asistenta juridica deși este titlu executoriu nu a fost niciodată desființat, fiind condamnat pentru o fapta eminamente de natura civila."

A mai sustinut revizuentul ca singurele probe în baza carora a fost condamnat au fost declarațiile martorilor E. și P.. Or, martorul E. a fost audiat doar în faza de urmărire penala deoarece ulterior în anul 2012 a fost expulzat în baza legii siguranței natuonale, nu a fost audiat de instanțele naționale ceea ce înseamnă ca singura declarație care a fost temei de condamnare a fost declarația contabilei societății, martora P..

Prin sentința penală nr. 192/F din data de 04 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2022 în baza art. 459 alin. (3) si 5 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulata de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 383/19.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2013, definitivă prin definitivă prin decizia penală 342 din data de 07 octombrie 2015 peonunțată de Înalta Curte de Casați și Justiție, secția Penală, în dosar nr. x/2013.

Revizuentul A. a fost obligat pe la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.

Analizând cererea de revizuire, sub aspectul admisibilității în principiu, instanța de fond a reținut că cerere de revizuire reiterează și alte argumente, deja analizate în cadrul altor cereri de revizuire respinse definitiv, nereprezentand aspecte noi, necunoscute instanțelor care au soluționat cauza finalizată prin condamnarea revizuientului.

Curtea de Apel a arătat că a avut în vedere susținerile revizuientului privind imposibilitatea inducerii în eroare a executorului judecătoresc în condițiile în care contractul de asistență juridică era învestit cu formulă executorie (dosar nr. x/2016 al C.A.B.), existența unei convenții încheiate de revizuent la data de 15.10.2007 cu martora P. și cu alte persoane privind modul de împărțire a onorariului (dosar nr. x/2016 al C.A.B.).

Împotriva sentinței penale nr. 192/F din data de 04 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2022 A. a declarat apel, solicitând, desființarea sentinței și, pe fond, în rejudecare, admiterea în principiu a cererii de revizuire.

Ca temei de drept al cererii de revizuire au fost invocate dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. - dosarul de investire cu formulă executorie a contractului de asistență juridică nr. x/2008 al Judecătoriei Sectorului nr. 5 București.

Examinând apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 192/F din data de 04 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2022, atât prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente.

Prealabil analizării apelului formulat, Înalta Curte va nota limitele și specificul căii de atac a revizuirii, astfel cum sunt definite în cuprinsul dispozițiilor art. 452-459 din C. proc. pen., norme care statuează că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Din coroborarea dispozițiilor art. 453 (cazurile de revizuire), art. 455 (persoanele care pot cere revizuire), art. 459 (admiterea în principiu) din C. proc. pen. rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac ce privește exclusiv hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei,

Aplicând aceste considerații teoretice la speța dedusă judecății, Înalta Curte constată că revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței penale nr. 383 din 19.12.2014 pronuntata de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală 342 din data de 07 octombrie 2015 peonunțată de Înalta Curte de Casați și Justiție, secția Penală, în dosar nr. x/2013, solicitând, în esență, să se constate incidența cazului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., întrucât au apărut elemente noi care nu au fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării fondului- respectiv dosarul de investire cu formulă executorie a contractului de asistență juridică nr. x/2008 al Judecătoriei Sectorului nr. 5 București.

Potrivit art. 453 alin. (4) din C. proc. pen., cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.

Așadar, pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., trebuie să fie descoperite fapte sau împrejurări (fapte probatorii) noi, necunoscute de către instanță la data judecării cauzei care să ducă, singure sau prin coroborarea cu alte probe la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare, ceea ce presupune pronunțarea unei soluții diametral opuse celei care a fost dispusă prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Sub acest aspect, se impune a se sublinia că, în jurisprudența instanței supreme s-a reținut că expresia fapte sau împrejurări se referă la probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, și anume orice întâmplare, situație, stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, încetare a procesului penal ori de condamnare (decizia nr. 983 din 10 martie 2011).

Deopotrivă, în sensul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., se impune ca faptele probatorii să fie noi, iar nu mijloacele de probă vizând o faptă sau împrejurare ce a fost cunoscută și avută în vedere de către instanță la soluționarea cauzei.

Verificând, din această perspectivă, actele dosarului Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, constată că, în mod corect, a stabilit că împrejurarea la care revizuentul A. a făcut trimitere în cererea formulată nu este de natură a conduce la stabilirea existenței unor temeiuri legale care să permită revizuirea și nu are aptitudinea de a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare pronunțate

Împrejurările invocate raportat la învestirea cu formulă executorie a contractului de asistență juridică nu pot constitui în nici un caz împrejurări noi, care să nu fi fost avute în vedere de instanță la aplicarea condamnării, acestea fiind aspecte care vizează fondul cauzei, asupra căruia instanța de judecată competentă s-a pronunțat, nefiind permis a se rejudeca raportul de drept, în absența incidenței unui caz dintre cele limitativ prevăzute, în cadrul căii extraordinare de atac, cu atât mai mult cu cât toate aceste aspecte au fost invocate în fața instanțelor care s-au pronunțat asupra vinovăției petentului pe fond.

Totodată, prezenta cerere de revizuire reiterează și alte argumente, deja analizate în cadrul altor cereri de revizuire respinse definitiv și nu prezintă nici din această perspectivă niciun aspect nou, necunoscut instanțelor care au soluționat cauza finalizată prin condamnarea revizuientului (sentința penală nr. 181/F din data de 4 octombrie 2019 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti în dosarul nr. x/2018, sentinta penală nr. 47/F din 21 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti în dosarul nr. x/2016).

Pentru considerentele arătate anterior, întrucât motivele menționate de apelantul revizuent A. nu fac dovada existenței unor fapte sau împrejurări în sensul prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. coroborat cu alin. (4) al aceluiași articol, Înalta Curte va consta că hotărârea atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 192/F din data de 04 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga revizuentul la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 192/F din data de 04 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2022.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 aprilie 2023.