ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2441/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 145 din 13 martie 2003 a Judecătoriei Câmpina, inculpata O.M. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru faptele săvârșite în perioada martie 2000 – ianuarie 2001. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 5 ani. Pe durata termenului de încercare, inculpata se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 alin. (1) C. pen., atrăgându-i-se atenția asupra prevederilor art. 86 4 C. pen. S-a constatat că prejudiciul în cuantum de 137.838.167 lei a fost acoperit prin depunerea sumei de către inculpată. În temeiul art. 1003 C. civ., inculpata O.M. a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente S.N.T.F.M. C.F.R. M. S.A., sucursala București să restituie părților civile următoarele sume de bani: - 64.339.656 lei către R. S.A. Câmpina; - 37.468.450 lei către E. S.A. Câmpina; - 18.718.654 lei către S.C.

S.R. Câmpina - 9.549.964 lei către S.T.P.P.L. Câmpina - 7.392.549 lei către P.C.C. S. S.A. Câmpina reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat, banii fiind depuși de inculpată în contul părții responsabile civilmente. S-a constatat că T.C. Câmpina nu s-a constituit parte civilă. În temeiul art. 348 C. pen., s-a dispus anularea totală a scrisorilor de trăsură și a chitanțelor. În baza art. 191 C. proc. pen., coroborat cu art. 1003 C. civ., inculpata a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare în folosul statului. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: Inculpata O.M. a îndeplinit funcția de casier al S.N.T.F.M., având ca atribuții încasarea sumelor reprezentând taxe de transport mărfuri pe calea ferată de la diverși beneficiari, întocmirea documentelor de transport și încasare, precum și înregistrarea acestora prin emiterea chitanțelor.

În perioada martie 2000 – ianuarie 2001, inculpata a desfășurat o activitate ilicită exclusiv în dauna agenților economici beneficiari ai transportului de mărfuri pe căile ferate, prin încasarea în plus de sume în numerar sau prin ordine de plată sau de sume nedatorate. Inculpata falsifica documentele justificative, înscriind sume de bani nereale pe exemplarele destinate beneficiarilor, însușindu-și banii astfel încasați în cuantum de 158.518.093 lei. Situația de fapt și vinovăția inculpatei au fost reținute pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal și inventar de control, rapoarte de expertiză contabilă, documente falsificate, declarațiile martorilor V.E., P.C., D.G., C.I., declarațiile inculpatei care a recunoscut săvârșirea infracțiunilor.

Hotărârea judecătorească a rămas definitivă prin neapelare. Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și, în conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., în infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 215 1 alin. (1) C. pen. și aplicarea unei pedepse în baza textului de lege menționat, urmând a se face aplicarea Legii nr. 543/2002 privind grațierea.

S-a învederat că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea legii întrucât însușirea, în mod repetat, de către inculpată a unor sume de bani din gestiunea pe care o conducea, constituie infracțiunea de delapidare și nu înșelăciune, cum greșit a reținut instanța de fond. Examinând recursul în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de judecată a încadrat juridic corect fapta inculpatei drept înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Inculpata a indus în eroare agenții economici, prezentându-le ca adevărată o situație mincinoasă, determinându-i, astfel, să plătească sume de bani nedatorate sau mai mari decât cele reale.

Prin activitatea sa, inculpata le-a produs acestor agenți economici prejudicii, constând în sume de bani care s-au constituit în folosul său material injust. Banii încasați în acest mod nu au intrat în patrimoniul S.N.T.F. C.F.R. M. S.A., nefiind cuprinși în gestiunea societății care nu i-a deținut cu nici un titlu, nici un moment. Mai mult decât atât, S.N.T.F. C.F.R. M. S.A. nu a suferit vreo pagubă efectivă, astfel că în cauză nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpata O.M. în infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 215 1 alin. (1) C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Cât privește faptele inculpatei de a întocmi documente cu un conținut nereal și de a le folosi în vederea producerii de consecințe juridice, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în mod greșit acestea au fost reținute sub încadrarea dată de dispozițiile art. 289 alin. (1) C. pen.

și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Inculpata a fost angajata unei societăți comerciale de transport feroviar public de mărfuri, având, deci, calitatea de funcționar în condițiile art. 147 alin. (2) C. pen. Cum societatea al cărui salariat a fost nu este o unitate dintre cele la care se referă art. 145 C. pen., înscrisurile emanând de la aceasta nu pot face obiectul infracțiunii de fals intelectual prevăzut de art. 289 C. pen., neavând caracter oficial, ci ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. Cum această din urmă infracțiune include în latura sa obiectivă și folosirea înscrisului falsificat, rezultă că infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., nu mai poate fi reținută de sine-stătător, fiind absorbită de încadrarea juridică sus-amintită.

La încadrarea juridică a faptei se vor reține și dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., fiind vorba de acte repetate de falsificare, a înscrisurilor, în baza unei rezoluții infracționale unice. Pentru aceste motive, Curtea urmează să admită recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 145 din 13 martie 2003 a Judecătoriei Câmpina, privind pe inculpata O.M. și să caseze hotărârea atacată numai cu privire la încadrarea juridică a infracțiunilor de fals și uz de fals. Pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare se va descontopi în pedepsele componente de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Conform prevederilor art. 334 C. proc. pen., se va dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., într-o singură infracțiune prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpata O.M. va fi condamnată la pedeapsa de 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. Dispozițiile art. 86 1 C. pen., privind suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani vor fi menținute.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor judecătorești vor fi menținute. Onorariul pentru apărarea din oficiu se plătește din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 414 1 C. proc. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 145 din 13 martie 2003 a Judecătoriei Câmpina, privind pe inculpata O.M. Casează decizia atacată numai cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii de fals și uz de fals. Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente de: 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod; un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute de art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., într-o singură infracțiune prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod și în baza acestui text, condamnă pe inculpată la 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. Menține dispoziția de suspendare a executării sub supraveghere a pedepsei conform art. 86 1 C. pen., pe durata unui termen de încercare de 5 ani. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Onorariul în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2004.