ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2526/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2526/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de

față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr.

47/ F din 07 mai 2009 a Curții de Apel

Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii C.N.V., E.L., C.N.l.

și B.M.V.M. împotriva rezoluției din 22 decembrie 2008 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 229/P/2007, privind pe M.D.I., C.N.

și C.C., menținându-se rezoluția atacată și fiind obligați petiționarii la câte

50 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a decide astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

în dosarul nr. 229/P/2007, procurorul a dispus, în baza art. 249 C. proc. pen.,

raportat la art. 11 pct. 1 lit. b)

și art. 10 lit. a) C. proc. pen., scoaterea de sub

urmărire penală a învinuiților M.D.I., notar

public,

cercetată sub aspectul infracțiunilor prevăzută de art. 246,

288, 289 și 293 C. pen., precum și a învinuiților C.N. și C.C., ambii cercetați

pentru infracțiunile prevăzute de art. 25 raportat la art. 246, 288, 289 și 293

C. pen., deoarece faptele nu există.

Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut

următoarea situație de fapt:

La data de 22 ianuarie 2007, s-a înregistrat

la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgășani plângerea penală formulată de C.

N.V., E.L., C.l. și B.M.M.

împotriva

notarului public M.D.I. din, Drăgășani, pentru infracțiunile menționate mai

sus, susținându-se, în esență, că semnătura de pe testamentul autentificat sub nr.

171 din 6 februarie 2002, urmare a încheierii întocmite de notarul public M.D.I.

nu aparține autorului C.G., testament prin care C.N., soție, a fost instituită

legatar universal al lui C.G.

În primul ciclu

procesual, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin rezoluția din 4

iulie 2007, dată în dosarul nr. 229/P/2007, a

dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul

public M.D.l., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246, 288, 289 și

293 C. pen., în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen.

Această soluție a fost atacată de persoanele

vătămate cu

plângere la procurorul ierarhic

superior, care a dispus respingerea, ca

neîntemeiată, însă persoanele

vătămate au atacat soluția dată în instanță, la Curtea de Apel Pitești, în condițiile

art. 278

1

C. proc. pen., aceasta dispunând, prin sentința penală nr.

43/ F din 24

aprilie 2008, pronunțată în

dosarul nr. 11/46/2008, admiterea plângerii

formulată de petiționari,

desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei acestui parchet, în

vederea începerii urmăririi penale. Instanța a dispus completarea actelor

premergătoare de către procuror, în sensul efectuării unei expertize

criminalistice, prin care să se stabilească dacă semnătura la poziția „testator”

de pe testamentul autentificat de notarul public M.D.I., sub nr. 171 din 6

februarie 2002, aparține numitului C.G. sau altor persoane, C.N. sau M.D.I.,

dispunând, totodată, și efectuarea altor probatorii necesare lămuririi cauzei.

În cel de-al doilea ciclu procesual,

procurorul a dispus, prin rezoluția din 16 septembrie 2008, începerea urmăririi

penale împotriva notarului public M.D.I. și a numiților

C.N. și C.C., iar prin ordonanța din 13 octombrie 2008, s-a dispus

efectuarea expertizei grafice a scrisului la I.N.E.C. –

L.I.E.C.

București, așa

cum a dispus instanța prin

trimiterea cauzei la procuror.

Prin raportul de

expertiză criminalistică nr. 327 din 17 noiembrie

2008 s-a concluzionat că, în urma examinării actelor

trimise, semnăturile testatorului de pe cele trei exemplare originale ale

testamentului autentificat sub nr. 171 din 6 februarie 2002 la B.N.P. D.I.M.

din Drăgășani, județul Vâlcea, au fost executate de titularul C.G.

Având în vedere

concluziile acestui raport de expertiză efectuat,

declarațiile persoanelor cercetate M.D.I., C.N. și C.C.,

coroborate cu întreg ansamblu probator

administrat

în cauză, procurorul a concluzionat că învinuiții M.D.I., C.N. și C.C. nu au

comis faptele

reclamate de persoanele vătămate și pentru care s-a

început urmărirea penală, motiv pentru care, prin rezoluție din 22 decembrie

2008, pronunțată în dosarul nr. 229/P/2007, a dispus, în baza art. 249 C. proc.

pen., raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 lit. a) C.

proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților M.D.I., notar

public, cercetată sub aspectul infracțiunilor prevăzută de art. 246, 288, 289,

293 C. pen., precum și a învinuiților C.N. și C.C., ambii cercetați pentru

infracțiunile prevăzute de art. 25 raportat la art. 246, 288, 289 și 293 C.

pen., deoarece faptele nu există.

Împotriva acestei rezoluții a fost formulată

plângere, în condițiile art. 278 C. proc. pen., la procurorul ierarhic

superior, plângere cafea fost respinsă ca neîntemeiată de către procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin rezoluția din

23 februarie 2009, dată în lucrarea cu nr. 57/ll/2/2009.

Nemulțumite de această soluție, persoanele

vătămate în

cauză s-au adresat, în

condițiile art. 278

1

C. proc. pen., cu plângere

la instanță,

la Curtea de Apel Pitești, în al doilea ciclu procesual,

înregistrată la data de 16 februarie 2009, sub nr.

166/46/2009.

În motivarea acestei plângeri, în esență, s-a

susținut că soluția dispusă de procuror în cauză este nelegală și netemeinică,

întrucât

notarul public M.D.I., cu

concursul numiților C.

N. și C.C., a întocmit în fals testamentul

autentificat sub nr. 171 din 6 februarie 2002, prin care s-a consemnat, în mod

nereal, că numitul C.G. ar fi semnat la poziția „testator” cu privire la averea

sa, în favoarea soției sale, C.N., deși nu a fost prezent la notariat, avere ce

a fost apoi înstrăinată de C.N., nepotului său C.C.

Mai mult, deși această cauză a făcut înainte

obiectul a unui alt ciclu procesual, în urma căruia, prin sentința penală nr. 43/

F din 24 aprilie 2008, Curtea de Apel Pitești a admis plângerea împotriva

rezoluției din data de 4 aprilie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Pitești, în același dosar, nr. 229/P/2007, prin care a desființat

această rezoluție de neîncepere a urmăririi

penale, trimițând cauza la

procuror, în vederea începerii urmăririi

penale, totuși, procurorul, prin ordonanța dată ulterior, în prezentul ciclu

procesual, nu a respectat dispozițiile instanței, necompletând corespunzător

toate actele premergătoare efectuate de către procuror, în vederea justei

soluționări a acestei cauze.

A mai arătat că raportul de expertiză

criminalistică efectuat în această cauză, după trimiterea la procuror, prin

care s-a concluzionat că semnăturile de pe testamentul original contestat

aparțin titularului acestuia, C.G., nu poate fi luat în considerare, întrucât

într-o altă expertiză extrajudiciară, anterior efectuării expertizei arătate,

rezultă că această semnătură nu a fost executată de numitul C.G. Față de

această situație, ca urmare a două opinii total diferite, s-a efectuat o nouă

expertiză criminalistică extrajudiciară, care a concluzionat că, de asemenea,

semnătura de pe testament nu aparține testatorului C.G.

Date fiind concluziile contrastante ale

expertizei judiciare efectuate în cauză și a celor două rapoarte extrajudiciare,

întrucât parchetul a respins cererea de participare la efectuarea expertizei a

unuia dintre experții care au efectuat prima expertiză extrajudiciară, se

impunea ca, pentru lămurirea exactă a situației, parchetul să facă toate

demersurile pentru aflarea adevărului și nu să se rezume la concluziile unei

singure expertize, concluzii contracarate de alte două expertize efectuate de doi

experți diferiți, la intervale de timp diferite.

Examinând plângerea și

materialul probator existent la dosarul

cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:

În primul rând, în urma trimiterii cauzei la

procuror, dispusă în primul ciclu procesual, procurorul, în completarea actelor

premergătoare efectuate în cel de-al doilea ciclu procesual, a dispus

efectuarea unei expertize grafice, așa cum de

altfel a hotărât instanța,

expertiză efectuată la I.N.E.C. – L.I.

E.C. București, care a avut ca obiect a stabili

dacă semnăturile testatorului de pe exemplarele originale ale testamentului

autentificat

sub nr. 171 din 6 februarie 2002 la B.N.P. D.I.M. din Drăgășani, au fost

executate de titularul C.

G. sau au fost

contrafăcute de către vreuna dintre persoanele

bănuite, C.N., C.C., M.D.I.,

respectiv de alte persoane.

Pe baza materialelor avute la dispoziție,

expertul C.L. a concluzionat, prin raportul de expertiză criminalistică nr. 327

din 17 noiembrie 2008, că semnăturile testatorului de pe aceste exemplare originale

ale testamentului autentificat sub nr. 171 din 6 februarie 2002, la B.N.P. D.I.M.

din Drăgășani, au fost executate de titularul C.G.

De menționat că în vederea analizei

criminalistice a semnăturilor testatorului au fost depuse multiple acte, cu

scrisul sau semnăturile autorului și a persoanelor vizate în contrafacerea

semnăturii, așa cum de altfel au solicitat și petenții (a se vedea scriptele de

comparație de care face vorbire raportul de expertiză).

Mai mult, aceste concluzii ale expertizei

efectuate în prezentul ciclu procesual se coroborează și cu concluziile

raportului de constatare tehnico-științifică nr. 100.671 din 30 martie 2007,

efectuat de S.C. al I.P.J. Vâlcea, în primul ciclu procesual, prin care se

concluzionează, de asemenea, că semnătura de la poziția „testator” de pe

testamentul întocmit la B.N.P. M.D.I., la data de 6 februarie 2002, a fost

executată de C.G.

Aceste probe științifice se coroborează și cu

aspectele relatate

de persoana cercetată M.I.D.,

în declarația dată de

aceasta, confirmată,

de altfel și de celelalte persoane audiate bănuite

de contrafacerea

semnăturii, C.N. și C.C., prin

care se

arată că autorul C.G., având o sănătate precară,

întrucât era bolnav,

fiind internat în diverse unități spitalicești, a fost prezent la notarul

public și a semnat în prezența acestuia testamentului cu nr. 171 din 6

februarie 2002, în favoarea soției sale

C.N.,

care a fost instituită ca legatar universal, la acea dată

întocmindu-se

în fața aceluiași notar un alt testament nr. 172 din 6 februarie 2002, prin

care C.N. a desemnat, la rându-i, ca legatar universal, pe C.G., ambii hotărând

să facă în favoarea celuilalt testament pe averea ce o deținea.

S-a mai reținut că, în cauză, au fost depuse

concluzii în primul ciclu procesul și de expertul A.S., care a întocmit un aviz

de specialitate cu referire la concluziile raportului de constatare

tehnico-științifică întocmit de S.C. din cadrul I.P.J. Vâlcea, prin care se

arată că semnătura de pe testamentul autentificat de notar nu a fost executată

de C.G., precum și de expertul N.G., considerat ca expert parte cu referire la

expertiza efectuată în cel de-al doilea ciclu procesual, care, de asemenea, a

concluzionat că semnătura de pe exemplarul testamentului contestat nu a fost

realizată de către C.G., însă aceste concluzii nu pot fi luate în calcul și

apreciate ca atare, pentru că au fost depuse de părți în afara cadrului

judiciar legal, părțile hotărând ele însele, în mod arbitrar și subiectiv, fără

respectarea procedurii prevăzute de lege, conform art. 116 și urm. C. proc.

pen., ce conferă numai organelor judiciare dreptul de a dispune participarea

unor experți recomandați și de părți, organul judiciar având o atare abilitate

legală, fie la cererea părților, fie din oficiu.

De altfel, instanța de fond a înlăturat

susținerile petenților în sensul că în mod nelegal parchetul nu a luat în

considerare cererea

de participare la

efectuarea expertizei și a expertului solicitat de părți,

A.S., întrucât,

pe de o parte, acest aviz de specialitate a fost înaintat la I.N.E.C. – L.I.E.C.

București, în vederea efectuării expertizei, iar, pe de altă parte, procurorul

a dispus în condiții procedurale, prin rezoluția din 21 noiembrie 2008, respingerea

solicitării efectuată! În acest sens cu privire la participarea expertului

criminalist A.S., motivând că astfel de cereri nu obligă organul de urmărire

penală să numească întotdeauna astfel de experți, textul folosit în art. 1 alin.

(2) din O.G. nr. 75/2000, în formula „pot participa” scoțând în evidență

caracterul facultativ pentru organul de urmărire penală cu privire la o atare

participare.

În acest sens, instanța de fond a apreciat că

„dreptul” de a cere un expert, așa cum rezultă și din prevederile art. 118 alin.

(3) C. proc. pen., aparține părții, dar numirea ca expert este o facultate a

organului judiciar, așa cum a apreciat și parchetul, prin referire la textul

legal menționat al O.G. nr. 75/2000, și nicidecum nu corespunde vreunei

obligații ce s-ar impune, corelativ acestui drept, în sensul că, oricând și în

orice condiții, organul judiciar, la cererea părții, are obligația să numească

și un expert recomandat de acea parte.

Față de aceste aspecte, instanța de fond a

apreciat, pe de o parte, că astfel de expertize efectuate în afara cadrului

procesual nu pot fi luate în considerare, pentru considerentele arătate, iar,

pe de altă parte, a considerat că sunt relevante concluziile ce se desprind din

raportul vizând expertiza efectuată în cauză în cel de-al doilea ciclu

procesual, cât și din raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în

primul ciclu procesual, concluzii științifice ce se

coroborează cu declarațiile persoanelor cercetate, cu întreg ansamblu

probator administrat în această cauză, astfel că

soluția pronunțată de

parchet de scoatere de sub urmărire penală a

învinuiților, pentru că faptele nu există, este o soluție legală și temeinică.

B. Împotriva acestei sentințe, au declarat

recurs petenții C.N.V., E.N.L., C.N.l. și B.M.V.M., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală și

plângerea adresată instanței în baza art. 278

1

C. proc. pen. și

solicitând admiterea pe fond a plângerii și trimiterea cauzei la procuror în

vederea redeschiderii

urmăririi penale și

suplimentarea probatoriului prin efectuarea unei noi

expertize

criminalistice pe baza exemplarelor originale ale testamentului.

Examinând recursurile

declarate de petenți sub toate aspectele,

conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate.

Instanța de fond a constatat că situația de

fapt reținută de

procuror corespunde

actelor de urmărire penală efectuate în prezenta cauză și că acesta a apreciat

în mod corect că activitățile desfășurate

de intimați nu întrunesc

elemente constitutive ale infracțiunilor reclamate prin plângerea penală.

Critica petenților potrivit căreia expertiza

efectuată de I.N.E.C. nu

s-ar fi desfășurat

pe baza exemplarelor originale ale testamentului, nu

este întemeiată, din ordonanța dată la 13

octombrie 2008 reieșind că

s-a pus la dispoziția expertului 3 exemplare

ale testamentului, două furnizate de notar și unul de către C.C., primele două

fiind restituite la mapa actului, după efectuarea lucrării.

Pe de altă parte, instanța de fond a motivat

pe larg de ce nu pot fi luate în considerare concluziile celor două expertize

extrajudiciare depuse de petenți, precum și de ce a reținut ca obiective

concluziile raportului de expertiză efectuat de către I.N.E.C., dispus la indicația

instanței de fond în primul ciclu procesual, respectiv pentru că

acestea se coroborează cu declarația persoanelor

audiate în cauză și

cu constatările raportului tehnico-științific

efectuat de specialistul unității de poliție. Înalta Curte constată că aceste

aprecieri sunt corecte iar o nouă expertiză criminalistică asupra semnăturii

testatorului nu este necesară, nefiind întrunite cerințele art. 125 C. proc.

pen., întrucât nu există îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor

raportului de expertiză efectuat de I.N.E.C. cu respectarea dispozițiilor

legale.

În altă ordine de idei, nu este justificată

nici critica vizând omisiunea notarului public de a solicita un act medical

care să ateste că testatorul avea discernământ la momentul semnării actului,

întrucât potrivit legii privind activitatea notarială, notarul public

procedează la autentificare numai dacă un medic specialist atestă în scris că

partea poate să-și exprime în mod valabil consimțământul în momentul încheierii

actului doar atunci când are îndoieli cu privire la deplinătatea facultăților

mintale ale vreuneia dintre părți; or, în speță,

potrivit declarațiilor persoanelor audiate, testatorul, deși avea o

stare precară a sănătății, fiind internat în mai multe spitale, nu prezenta

nici un simptom al lipsei discernământului, astfel că notarul public nu era

obligat

să solicite un astfel de act.

Sub un ultim aspect, se impune precizarea că,

deși prin hotărârea instanței de fond din primul ciclu procesual s-a indicat

procurorului să procedeze fie la începerea, fie la neînceperea urmăririi

penale, în funcție de completarea actelor premergătoare, acesta a dispus

începerea urmăririi penale încălcând dispozițiile art. 121 raportat la art. 122

alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 123 alin. (1) C. pen., întrucât de la data

comiterii presupuselor fapte, 6 februarie 2002, și până la începerea urmăririi

penale, 16 septembrie 2008, a trecut mai mult de 5 ani, ce reprezintă termenul

de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunile reclamate. Cum ne aflăm

însă în calea de atac a petenților, acest aspect procedural a fost evidențiat

doar formal, recursurile fiind examinate pe fondul cauzei, conform

considerentelor de mai sus.

Ca atare, pentru toate aceste motive,

constatând că atât

rezoluția procurorului cât

și sentința pronunțată în cauză sunt legale și

temeinice, văzând și

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte

va respinge recursurile, ca nefondate, iar în baza art. 192 alin. (2) din

același cod, va obliga recurenții la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de petenții C.N.V., E.N.L., C.N.l. și B.M.V.M. împotriva sentinței penale nr. 47/

F din 07 mai 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Obligă recurenții

petenți la plata sumei de câte 100 lei fiecare cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 01 iulie

2009.