ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1176/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința penală nr. 103/ F din 28 octombrie 2008, în baza art. 278 1 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea petentei G.F. – C.G. București împotriva rezoluției din 27 iunie 2008 dată în dosarul nr. 515/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, pe care a menținut-o. Pentru a hotărî astfel, a reținut următoarele: Prin încheierea din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția comercială, contencios-administrativ și fiscal, în dosarul nr. 2503/90/2007, s-a dispus înaintarea la organele de urmărire penală a două împuterniciri notariale emise de avocat D.A.I., în privința cărora G.F.

– C.G. București a susținut că sunt false. În urma actelor premergătoare efectuate, prin rezoluția din 27 iunie 2008, dată în dosarul nr. 515/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., constatându-se că fapta nu există. Plângerea formulată în baza art. 278 C. proc. pen., împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă prin rezoluția din 5 august 2008 dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești. În temeiul art. 278 1 C. proc.

pen., petenta s-a adresat cu plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și a cerut desființarea ei și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale. Verificând rezoluția atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar și a susținerilor petentei, Curtea a reținut că soluția este legală și temeinică, iar plângerea nefondată. Astfel, conform art. 28 alin. (1) din Legea nr. 51/1993 cu modificările ulterioare, avocatul are dreptul să asiste și să reprezinte orice persoană fizică sau juridică, în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă care dobândește dată certă prin înregistrarea în registrul de evidență. Împuternicirea avocațială (delegația) nu determină nașterea raporturilor juridice dintre avocat și clientul său, ci doar consemnează raporturi preexistente, fiind emisă în baza contractului de asistență juridică încheiat anterior.

Din această perspectivă, orice modificări în cuprinsul împuternicirii (delegației) sunt nerelevante din punct de vedere al efectelor pe care le-ar produce între avocat și clientul său, în ce privește termenii asistenței juridice acordate, singurii care ar putea reclama îndeplinirea defectuoasă sau neîndeplinirea sarcinilor încredințate, fiind doar aceștia din urmă. Din actele de la dosar rezultă că în urma verificării cronologiei contractelor de asistență juridică din registrul special aflat la Cabinetul de avocatură D.A.I., s-a constatat că nu există nici o iregularitate și că la nr. 7 din 06 mai 2007 se află contractul de asistență juridică întocmit între D.A.I. și SC R.W.T.I.

SRL, data anterioară celei când a fost declanșată acțiunea de chemare în judecată, respectiv 14 iunie 2007. În al doilea rând, modificările reclamate de petentă la împuternicirea avocațială aflată la dosarul tribunalului au fost însușite de către avocată, sub semnătură, împrejurare care exclude cu siguranță intenția comiterii unui fals. Împotriva hotărârii a declarat recurs petenta G.F. – C.G. București care a susținut că hotărârea este netemeinică și nelegală.

A susținut, în esență, că mențiunile din prima împuternicire avocațială aflată la fila x au fost modificate, în sensul că mențiunile referitoare la contractul de asistență juridică care inițial era 14 august 2007 au fost schimbate în 6 mai 2007. Conform modificărilor mențiunilor, împuternicirea ar fi fost emisă la 6 mai 2007 pentru reprezentarea în dosarul nr. 2503/90/2007 la Tribunalul Vâlcea ori la 6 mai 2007 mandatarul nu avea cum să cunoască numărul de înregistrare a unui dosar pentru simplul fapt că cererea de chemare în judecată a fost redactată abia la 14 iunie 2007 când a fost înregistrată cauza. Recursul este nefondat. Prima instanță a verificat rezoluția pe baza actelor și lucrărilor de la dosar și a constatat că aceasta este legală.

Printr-o motivare amplă și bazată pe probe a reținut fapt necontestat că între avocată și SC R.W.T.I. SRL s-a încheiat contractul de asistență juridică din 6 mai 2007, ziua de 6 mai 2007 este cronologic anterioară zilei de 14 iunie 2007, când însăși petenta arată că a fost depusă acțiunea de către reclamantă. Așa fiind, cum de altfel și prima instanță a motivat, mențiunile din împuternicire emise în baza unui contract de asistență juridică valabil încheiat, mai ales că au și fost asumate ca fiind greșite, nu pot avea relevanță penală. Asistența și reprezentarea are loc, potrivit legii, în baza unui contract încheiat în formă scrisă între avocat și client, persoană fizică sau juridică, împuternicirea sau delegația este actul cu care în fața organelor judiciare avocatul face dovada că este îndreptățit să acorde asistență juridică sau să reprezinte o parte.

Constatând că hotărârea recurată este legală și temeinică, recursul urmează a fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara Ministerul Economiei și Finanțelor – A.N.A.F. – G.F. – C.G. împotriva sentinței penale nr. 103/ F din 28 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2009.