ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 927/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 109 din 13 martie 2001, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul L.L. la 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 din același cod. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat, a sumei de 300.000 lei. Pe latură civilă, în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumelor de un milion de lei către partea civilă R.D.

și 200.000 lei către partea civilă E.V. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În calitate de șef al biroului personal din Corpul Gardienilor Publici de pe lângă Consiliul Județean Cluj, inculpatul L.L. avea, printre altele, ca sarcini de serviciu, asigurarea organizării și funcționării, potrivit legii, a Comisiei tehnice de încadrare și promovare a personalului, verificarea documentelor cerute pentru participarea la examen sau concurs a candidaților, urmărirea modului de utilizare și integrare în muncă a salariaților încadrați pentru perioada de probă și adresarea de propuneri în consecință, acestea spre avizare de către șeful ierarhic. Având în vedere această calitate, în anul 1996, C.R.D., care nu efectuase stagiul militar, i-a cerut inculpatului să-l ajute să se încadreze ca gardian public, sens în care i-a lăsat livretul militar și i-a dat un pește în greutate de cca.

8-10 kg, luat de inculpat și depozitat de el în portbagajul autoturismului, ei înțelegându-se să se contacteze telefonic. Ulterior, C.R.D. a fost încadrat ca gardian public, dar după cca. 6 luni, constatându-se că nu îndeplinise stagiul militar, i s-a desfăcut contractul de muncă. S.I., coleg de serviciu cu inculpatul, la cererea lui R.D., i-a solicitat să accepte o întrevedere cu acesta din urmă. Ca atare, R.D., deplasându-se la domiciliul inculpatului, i-a lăsat un vițel, după care, deși promovase examenul pentru postul de gardian public, nu a fost încadrat în muncă. S-a mai reținut că în luna septembrie 1995, M.I. i-a dat inculpatului un vițel în greutate de 30 kg, după aceasta el fiind încadrat ca gardian public la Barajul Tarnița, din județul Cluj.

De asemenea, s-a mai reținut că în luna octombrie 1996, E.V. a dat examen pentru gardian public și cu ocazia depunerii documentației necesare înscrierii sale, i-a dus inculpatului, la domiciliu, 3 kg carne, 2 l de țuică și o sticlă cu cognac. După primirea avizului, de port armă, inculpatul l-a atenționat să-i mai „dea ceva”, astfel că E.V. i-a mai dus 2 kg de carne și 10 l de vin, el fiind asigurat că-l va angaja. În primăvara anului 1996, M.A., participând de mai multe ori la examene pentru încadrarea ca gardian public, întâlnindu-se cu inculpatul, acesta i-a cerut 4 kg de carne și 1 l de cognac, cel din urmă spunându-i că el „se va îmbrăca gardian”, lucru care nu s-a mai realizat. Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind greșita stabilire a situației de fapt și, implicit, a vinovăției sale, greșita încadrare juridică a faptei și netemeinicia pedepsei aplicate.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 346 din 17 decembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinței. Nemulțumit și de hotărârea pronunțată în apel, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 385 9 pct. 18, pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a comis o gravă eroare de fapt, faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică și s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Din verificarea lucrărilor cauzei, se reține că probatoriul administrat a conturat situația de fapt și vinovăția inculpatului.

Susținerea inculpatului, că el nu avea competența de a dispune sau decide angajarea unei persoane, este contrazisă de atribuțiile cuprinse în fișa postului, din aceasta reieșind că el, în calitate de șef birou personal, salarizare, avea obligația de a asigura organizarea și funcționarea Comisiei tehnice de încadrare și promovare, precum și de organizare a examenelor și concursurilor, acestea incluzând și verificarea îndeplinirii condițiilor de participare pentru candidați. Motivul de recurs vizând greșita încadrare juridică a faptei și acesta este nefondat, odată ce infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., implică influența sau pretinsa influență pe care persoana le-ar avea asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, în cauză neexistând o asemenea situație.

Nici motivul de recurs referitor la individualizarea pedepsei nu este fondat. Orientându-se la pedeapsa de 3 ani închisoare, în acord cu prevederile art. 72 C. pen., text de lege care prevede criteriile generale de individualizare, instanța a considerat pericolul social grav al faptei, acesta fiind mărit și de calitatea inculpatului, împrejurările în care ea a fost comisă, respectiv în formă continuată și persoana inculpatului, fără antecedente penale. Executarea pedepsei în regim de privare de libertate este în măsură să asigure realizarea scopului ei, așa cum prevede art. 52 C. pen. Ca atare, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va fi respins. În conformitate cu dispozițiile art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.L., împotriva deciziei penale nr. 346/ A din 17 decembrie 2002 a Curții de Apel Cluj. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2004.