ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5040/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 625 din 12

decembrie 2002 a Tribunalului Cluj s-a dispus condamnarea inculpatului Z.M.,

pentru comiterea infracțiunilor de: luare de mită, prevăzută și pedepsită de

art. 254 alin. (2), cu art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen., la

pedeapsa de un an și 4 luni închisoare; conducere pe drumurile publice a unui

autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută

de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 cu art. 74 lit. a) și c),

raportat la art. 76 lit. d) C. pen., la 10 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de un an și 4 luni

închisoare.

S-a făcut aplicația art. 71 și art.

64 C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen.,

s-a menținut starea de arest a inculpatului și potrivit art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsă timpul arestării preventive începând din 15 august 2002 la

zi.

În baza art. 254 alin. ultim C.

proc. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 5.000.000 lei.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., a

fost obligat inculpatul să plătească 2.000.000 lei cheltuieli judiciare în

favoarea statului.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că inculpatul Z.M. a fost angajat în calitate de

comisar în cadrul Gărzii Financiare, secția Cluj din anul 1991.

inculpatul Z.M., împreună cu martorul B.V., colegul său, comisar la Garda

Financiară, secția Cluj, au efectuat un control la SC L.F.I.E. SRL Gilău,

societate care are ca principal obiect de activitate recondiționarea și

exportul pieselor de mobilier vechi, urmărind verificarea documentelor de

proveniență pentru mobilierul existent în gestiune, registrul de casă pentru

perioada 20 ianuarie 2001 până la zi, existența și conducerea fișelor de

magazie și formularelor cu regim special, inventarierea generală a

patrimoniului pe anul 2000.

Cu această ocazie, s-au constatat

deficiențe în ce privește inventarierea generală a patrimoniului pe anul 2000,

evidența formularelor cu regim special și de asemenea s-a constatat depășirea

plafonului de casă.

Inculpatul Z.M. i-a comunicat părții

vătămate M.N., administratorul societății verificate că primele două deficiențe

se sancționează cu amendă de minim 2.000.000 lei, iar cea de-a treia cu amendă

de minim 10.000.000 lei.

La un moment dat, când a rămas

singur cu inculpatul, partea vătămată i-a cerut acestuia să îl ajute, în sensul

de a nu mai aplica amenda de minim 10 milioane lei. La cererea părții vătămate,

pentru a nu mai aplica sancțiunea respectivă, inculpatul i-a solicitat acestuia

suma de 5 milioane lei. Partea vătămată a fost de acord și a intrat în biroul

său în care se afla martora M.D.F., directoarea economică a societății,

împreună cu martorul B.V., căreia i-a cerut discret să-i dea suma de 5 milioane

lei, aceasta conformându-se.

În continuare, partea vătămată a

ieșit din acel birou și i-a înmânat inculpatului Z.M. suma de 5 milioane lei

pentru a nu mai aplica sancțiunea respectivă. Ulterior, după ce a primit banii,

inculpatul a discutat și cu colegul său, care nu avea cunoștință despre cele

întâmplate, și în final sancțiunea respectivă nu a mai fost aplicată, fiind

aplicate doar două sancțiuni cu amendă a câte 2 milioane lei pentru celelalte

două nereguli constatate.

Partea vătămată i-a comunicat apoi

martorei M.D.F., că a dat suma de 5 milioane lei inculpatului pentru a nu mai

aplica sancțiunea amenzii de minim 10 milioane lei. Martora conducea o evidență

proprie, foarte exactă a tuturor cheltuielilor efectuate, evidență în care a

menționat și suma de 5 milioane lei pe care partea vătămată M.N. a dat-o ca

mită, inculpatului.

S-a reținut că, inculpatul Z.M. nu a

recunoscut săvârșirea faptei, susținând că nu a primit nimic de la partea vătămată.

Susținerile fiind înlăturate însă de declarațiile părții vătămate menținute și

cu ocazia confruntării, de declarațiile martorei M.D.F. Declarațiile părții

vătămate și ale martorei sunt confirmate de mențiunile din evidențele acesteia

din urmă și se coroborează și cu mențiunile din registrul de evidență a

controalelor.

apoi în seara aceleiași zile, inculpatul Z.M. a consumat o importantă cantitate

de băuturi alcoolice, după care, în jurul orelor 1,00, a urcat la volanul

autoturismului său marca Opel Vectra, pe care l-a condus pe drumurile publice

din Cluj Napoca, respectiv pe str. Islazului din apropierea Complexului U. pe

str. Mehedinți, cu intenția de a se deplasa până pe str. Negoiu.

În momentul în care a ajuns la intersecția

str. Mehedinți cu str. Retezat din cauza stării avansate de ebrietate în care

se afla, inculpatul nu a mai reușit să conducă autoturismul, moment în care a

fost depistat de lucrători din cadrul Poliției mun. Cluj Napoca, aceștia

conducându-l la I.M.L. Cluj Napoca, unde i-au fost recoltate probe biologice.

Din buletinul de analiză

toxicologică, alcoolemie nr. 362 din 7 mai 2002 al I.M.L. Cluj Napoca, rezultă

că potrivit primei probe recoltate la ora 1,30, inculpatul Z.M. avea o

alcoolemie de 2,85 gr

o

/oo, iar potrivit probe recoltate la ora

2,30, acesta avea o alcoolemie de 2,70 gr

o

/oo. Acest rezultat

denotă faptul că la ora la care a condus autoturismul, inculpatul avea o

alcoolemie superioară celei de 2,85 gr

o

/oo.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel în termen legal inculpatul Z.M. criticând soluția instanței de fond sub

aspectul netemeiniciei și nelegalității, în sensul că modalitatea de executare

a pedepsei aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 37 alin.

(1) din Decretul nr. 328/1966 este prea severă, apreciind că aplicarea unei

modalități a suspendării condiționate a executării pedepsei va fi în măsură să

contribuie la reinserția sa socială, iar cu privire la infracțiunea de luare de

mită nu se consideră vinovat de săvârșirea acesteia și nu există probe la dosar

din care să rezulte cu certitudine că ar fi săvârșit această faptă.

Prin decizia penală nr. 24 din 12

februarie 2003, Curtea de Apel Cluj a admis apelul formulat de inculpat și a

redus pedepsele aplicate, urmând ca acesta să execute ca urmare a aplicării

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa de 6 luni închisoare, cu

aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost

menținute.

Pentru a pronunța astfel s-a

reținut, cu privire la fapta de luare de mită, că sunt probe din care rezultă

că în data de 9 februarie 2001, cu ocazia unui control la SC L.F.G., inculpatul

Z.M. a pretins și primit suma de 5.000.000 lei de la M.N., pentru a nu aplica o

sancțiune contravențională societății comerciale la care acesta era

administrator.

Cu privire la pedeapsă, instanța a

apreciat că în raport de dispozițiile art. 72 C. pen. și de datele ce

caracterizează persoana inculpatului, o pedeapsă mai mică poate satisface

cerințele art. 52 C. pen.

Împotriva acestei decizii au

formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și inculpatul Z.M.

Parchetul a crtiticat decizia sub

aspectul individualizării pedepsei, susținând că pedeapsa aplicată, de 6 luni

închisoare, nu reflectă pericolul social concret al faptelor comise.

Inculpatul a criticat decizia sub

aspectul greșitei condamnări pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 C. pen.,

susținând că nu se face vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni, solicită în

concluzie achitarea potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat cu

dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Totodată, atât Parchetul cât și

inculpatul au solicitat aplicarea dispozițiilor Legii nr. 543/2002 cu privire

la pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 37 alin.

(1) din Decretul nr. 328/1966 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen.,

raportat la art. 76 lit. d) C. pen.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate, cât și din oficiu, Curtea constată că recursul Parchetului

este fondat atât sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 1 din Legea nr.

543/2002 cu privire la grațierea pedepsei aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 37 alin. (1) din Legea nr. 328/1966 cu aplicarea

art. 74 – art. 76 C. pen., cât și cu privire la individualizarea pedepsei.

Recursul formulat de parchet cu

privire la individualizarea pedepsei este fondat întrucât, astfel cum corect au

reținut instanțele, au existat temeiuri care să justifice aplicarea

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen., însă pedeapsa

aplicată în apel nu-și atinge scopul prevăzut de legiuitor astfel cum este

circumscris în dispozițiile art. 52 C. pen., fiind mult prea blândă, urmând a

fi menținută pedeapsa aplicată de instanța de fond.

Recursul inculpatului nu este

fondat, dat fiind că, din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv

declarația părții vătămate, procesul verbal de confruntare, declarațiile

martorilor M.D.F. și B.V., procesul-verbal de constatate a contravenției;

mențiunile din raportul de evidență a controalelor și a mențiunilor din

evidența proprie și cheltuielilor efectuate de către angajații societății,

inclusiv de către partea vătămată M.N., rezultă că la data de 9 februarie 2001,

inculpatul, în calitate de comisar în cadrul Gărzii Financiare, secția Cluj, a

primit suma de 5.000.000 lei de la partea vătămată pentru a nu aplica o

sancțiune contravențională societății comerciale la care partea vătămată era

administrator.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite recursul Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Cluj, va respinge recursul declarat de inculpat, pe care-l va

obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei nr. 24 din 12

februarie 2003 a Curții de Apel Cluj, privind pe inculpatul Z.M.

Casează integral decizia atacată și

parțial sentința nr. 625 din 12 decembrie 2003 a Tribunalului Cluj, pentru neaplicarea

Legii 543/2002.

Înlătură dispozițiile art. 33 și

art. 34 C. pen., descontopește pedeapsa rezultantă de un an și 4 luni

închisoare în pedepsele componente și anume un an și 4 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit.

a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen. și de 10 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu

aplicarea art. 74 lit. a) și c), raportat la art. 76 lit. d) C. pen.

Menține pedepsele aplicate prin

sentință și potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002, constată grațiată pedeapsa

de 10 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 37 alin. (1) din

Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), raportat la art. 76

lit. d) C. pen.

Conform art. 359 C. proc. pen.,

atrage atenția inculpatului asupra consecințelor ce decurg din nerespectarea

dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Inculpatul urmează să execute

pedeapsa de un an și 4 luni închisoare aplicată în baza art. 254 alin. (2) C.

pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.

Respinge recursul declarat de

inculpat împotriva aceleiași decizii.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata arestării preventive de la  15 august 2002, la 17

februarie 2003.

Obligă pe recurentul inculpat, să

plătească statului 1.00.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

noiembrie 2003.