ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5029/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 75 din 23

martie 2003 a Tribunalului Maramureș, inculpatul C.G. a fost condamnat pentru

săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2)

C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute

de art. 64 lit. a) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În temeiul art. 109 și art. 343 alin.

(3) C. proc. pen., s-a dispus păstrarea casetelor audio conținând

înregistrările convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizațiilor, emise

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș înregistrate la poziția nr. 29/2003

din Registrul corpurilor delicte, la grefa instanței până la soluționarea

definitivă a cauzei.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă

de 4.500.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În luna februarie 2001,

inculpatul C.G., comisar al Gărzii financiare, secția Maramureș, cu ocazia unui

control efectuat la SC F. SRL Baia Mare, a pretins de la administratorul

acestei societăți, martorul B.F.V., suma de 20 milioane lei pentru a nu dispune

confiscarea unei cantități de cherestea, considerată ca având o proveniență

ilegală și a nu sesiza organele de urmărire penală.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: procese-verbale de consemnare a denunțului, declarațiile martorilor B.F.V.,

C.C., C.D., P.M.R., B.V., B.I.V., M.M.D., C.G., procese - verbale de

confruntare, proces-verbal de transcriere, a înregistrărilor audio,

declarațiile inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute

în sarcina sa.

Apelul declarat de inculpat a fost

admis de Curtea de Apel Cluj care, prin decizia penală nr. 204 din 18

septembrie 2003, a desființat în totalitate hotărârea atacată și a trimis cauza

spre rejudecare la prima instanță.

S-a reținut că instanța de fond a

încălcat dispozițiile art. 29 pct. 2 din Legea nr. 161/2003, referitoare la

compunerea completului de judecată format din doi judecători în cazul

infracțiunilor de corupție, pronunțând, astfel, o hotărâre lovită de nulitate

absolută, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

În rejudecare, Tribunalul Maramureș

l-a condamnat pe inculpatul C.G., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de

mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit.

a) și art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 și art. 82 C. pen.,

s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen

de încercare de 4 ani.

Conform art. 359 C. proc. pen., s-a

atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 76 alin. ultim C. pen.,

s-a înlăturat aplicarea pedepsei complimentare privative de drepturi.

În temeiul art. 93

3

alin.

(4) și art. 343 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus păstrarea casetelor audio

conținând înregistrările convorbirilor telefonice interceptate, în baza

autorizațiilor emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș

(înregistrate la poziția nr. 29/2003 din Registrul corpurilor delicte), la

grefa instanței până la soluționarea definitivă a cauzei.

Conform art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 6.000.000 lei

cheltuieli judiciare.

Reținând aceeași situație de fapt și

vinovăția inculpatului C.G., tribunalul a avut în vedere la individualizarea

pedepsei conduita bună a acestuia anterior comiterii faptei și a apreciat că

scopul sancțiunii penale poate fi atins chiar și fără executarea ei, astfel că

a făcut în cauză aplicarea prevederilor art. 74 lit. a), art. 76 lit. c), art.

81 și art. 82 C. pen.

Apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Maramureș a criticat hotărârea instanței de fond pentru

netemeinicie, susținând că, față de modul de comitere al infracțiunii și

persoana inculpatului, se impune înlăturarea circumstanțelor atenuante și a

suspendării condiționate a executării pedepsei, reeducarea acestuia fiind

posibilă numai prin aplicarea unei sancțiuni severe, majorate și prin privare

de libertate.

Prin calea de atac promovată,

inculpatul C.G. a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

penală nr. 122 din 13 aprilie 2004, a respins ca nefondate apelurile declarate

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și de inculpatul C.G.

S-a apreciat că vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate este dovedită pe deplin, iar

în procesul de individualizare a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere

criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen., aplicând o pedeapsă judicios

stabilită.

Împotriva acestei decizii penale au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și inculpatul C.G.

Cu privire la recursul Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Cluj. Parchetul a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei atacate și aplicarea unei pedepse privative de libertate

înscrisă în limitele speciale, prevăzute de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen.,

prin înlăturarea reținerii circumstanțelor atenuante.

Temeiul recursului îl constituie

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Articolul 72 C. pen., prevede că la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții

generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările, care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pedeapsa aplicată trebuie să se

constituie într-o măsură de constrângere, dar și într-un mijloc de reeducare a

condamnatului, scopul său fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Curtea constată că instanța de

judecată a dat eficiența cuvenită criteriilor generale de individualizare

enunțate mai sus, stabilind o pedeapsă judicioasă care reflectă în mod

echilibrat pericolul social concret al faptei săvârșite de inculpat, un

funcționar cu importante atribuții de serviciu în constatarea și sancționarea

prevederilor legale în domeniul economic, dar și modul concret de comitere a

faptei, urmările acesteia, persoana făptuitorului.

Chiar dacă este indiscutabil că

inculpatul C.G. a pretins suma de 20 milioane lei administratorului B.F.V.,

acest act nu a mai fost urmat de primirea banilor, inculpatul temându-se de

consecințele faptei sale, împrejurare corect reținută și interpretată de

instanțele de judecată ca un criteriu de apreciere asupra cuantumului și

modalității de executare a pedepsei aplicate.

Inculpatul C.G. nu are antecedente

penale, este în vârstă de 53 ani, este căsătorit și are un copil în

întreținere.

Conduita sa până la săvârșirea

infracțiunii, a fost corespunzătoare, iar după aceea nu au existat împrejurări

care să pună la îndoială posibilitatea reeducării inculpatului fără privare de

libertate.

Curtea consideră că, atât prin

cuantumul stabilit, sub minimul special prevăzut de lege ca urmare a reținerii

îndreptățite a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, cât și prin

modalitatea dispusă de executare a pedepsei, aceea de suspendare condiționată a

acesteia, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor Codului penal

referitoare la individualizarea pedepsei și a dat posibilitatea inculpatului să

confirme, în concret, eficiența educativă a sancțiunii penale.

Pedeapsa aplicată corespunde acestor

cerințe și este în măsură să constituie un avertisment pentru prevenirea unui

comportament antisocial.

Pentru aceste motive, recursul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, urmează a fi respins ca nefondat.

Cu privire la recursul inculpatului C.G.

Inculpatul a solicitat admiterea

recursului și restituirea cauzei la parchet, întrucât rechizitoriul nu era

confirmat de prim-procurorul instituției la data investirii instanței, 1

aprilie 2002, caz de nulitate absolută potrivit dispozițiilor art. 197 alin.

(2), 209 alin. (3) și art. 209 alin. ultim C. proc. pen.

Prin al doilea motiv de recurs

invocat s-a solicitat achitarea inculpatului, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct.

2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., susținându-se că nu

există probe care să dovedească vinovăția acestuia, probele testimoniale sunt

nesincere, transcrierile înregistrărilor audio reflectă caracterul provocator

al atitudinii martorului B.F.V., procesul-verbal de contravenție încheiat de

inculpat, nu a fost atacat de denunțător.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 2, 17

1

și 18 C. proc. pen.

Examinând recursul Înalta Curte de

Casație și Justiție, constată că acesta nu este fondat.

Excepția privind neconfirmarea

rechizitoriului de către prim-procurorul parchetului nu a fost ridicată la

primul termen de judecată a cauzei în fond și nici în faza de judecare a

apelului, fiind invocată pentru prima dată în calea de atac a recursului.

Instanța de judecată s-a considerat

legal investită după ce, la prima înfățișare, a verificat din oficiu

regularitatea actului de sesizare.

De altfel, rechizitoriul aflat la

dosarul cauzei poartă mențiunea de confirmare de către prim-procurorul

parchetului, astfel că, în prezența actului de sesizare oficială a instanței,

aceasta a constatat regularitatea investirii sale; susținerile ulterioare și

contrare acestei situații nu sunt dovedite și nu pot fi primite.

Din analiza materialului probator

administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit în

mod judicios situația de fapt și vinovăția inculpatului.

Astfel, martorul B.F.V. a arătat în

mod constant și amănunțit discuțiile avute cu inculpatul C.G., modul în care

acesta din urmă i-a cerut să-i facă o ofertă și cum s-a ajuns la stabilirea

cuantumului mitei la suma de 20 milioane lei.

Discuțiile dintre cei doi au fost

înregistrate cu ajutorul unui reportofon, caseta fiind predată organelor de

poliție odată cu formularea denunțului oral.

Declarațiile martorului B.F.V. se

coroborează pe deplin cu depozițiile martorilor C.C., C.D. și P.M.R., în sensul

existenței actului de pretindere a sumei de bani de către comisarul Gărzii

financiare în scopul neîndeplinirii atribuțiilor sale de serviciu.

Conduita inculpatului, acceptarea

unor întâlniri cu denunțătorul în afara sediului instituției, interesul ca

discuțiile purtate să se poarte fără martori, dovedesc caracterul ilegal al

acestor contacte și interesul ocult al inculpatului, care urmărea obținerea

sumei de bani.

Încheierea procesului-verbal de

contravenție, pentru alte motive decât cele reale constatate a făcut parte din

strategia inculpatului de a acoperi eventualele dovezi ale infracțiunii comise.

Aflând despre sesizarea organelor de

urmărire penală, inculpatul C.G. și-a schimbat în mod evident conduita,

devenind prudent și nemaistăruind în remiterea banilor.

Curtea constată că interpretarea

logică, corelată a tuturor probelor administrate în cauză converge spre

concluzia judicioasă stabilită de instanța de fond a vinovăției inculpatului C.G.

în săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) și

(2) C. pen.

Pentru aceste considerente și constatând

din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea constată că recursul

inculpatului este nefondat și urmează să-l respingă ca atare.

Recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și inculpatul C.G.,

împotriva deciziei penale nr. 122 din 13 aprilie 2004 a Curții de Apel Cluj.

Obligă pe recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

octombrie 2004.