ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Deliberând asupra cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 5 din 29 ianuarie 2024, Tribunalul Covasna – Secía penală a dispus: În temeiul art. 52 alin. (2) C. pen.
raportat la art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de participatie improprie la „fals în înscrisuri sub semnătură privată” în formă continuată (350 acte materiale, 28 decembrie 2017 – 8 aprilie 2019). În temeiul art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „fals intelectual” în formă continuată (912 acte materiale, perioada 8 decembrie 2017- 17 aprilie 2019 ). În baza art. 67 alin. (1) și (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a și b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară pe o durata de 4 ani a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a și b) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. În temeiul art. 323 teza I C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „uz de fals”, în formă continuată (913 acte materiale, 8 decembrie 2017 – 15 aprilie 2019). În baza art. 67 alin. (1) și (2). raportat la art. 66 alin. (1) lit. a și b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară, pe o durata de 4 ani, a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a și b) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. În temeiul art. 323 teza II C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „uz de fals”, în formă continuată (386 acte materiale, 8 decembrie 2017 – 15 aprilie 2019). În temeiul art. 52 alin. (3) raportat la art. 321 alin. (1) C. pen.
cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de participatie improprie la „fals intelectual” în formă continuată (115 acte materiale, 8 decembrie 2017 – 17 aprilie 2019). În temeiul art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, în formă continuată (64 acte materiale, 6 ianuarie 2018 – 15 aprilie 2019). În temeiul art. 289 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din și art. 75 alin. (2) litera b) și art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „luare de mită”, în formă continuată (4 acte materiale, 1 aprilie – 23 mai 2019, în raport cu numiții B, C, D, E). În baza art. 67 alin. (1) și (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a, b) și g) C. pen.
și art. 289 alin. (1) și (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară, pe o durata de 4 ani, a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat precum și a dreptului de a ocupa funcția de evaluator de competente profesionale, reglementată de Ordinul nr. 4543 din data de 23.08.2004 pentru aprobarea Procedurii de evaluare și certificare a competențelor profesionale obținute pe alte căi decât cele formale. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a, b) și g) C. pen.
În temeiul art. 289 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) litera b) și art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „luare de mită” (în raport cu F). În baza art. 67 alin. (1) și (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a, b) și g) C. pen. și art. 289 alin. (1) și (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară, pe o durata de 4 ani, a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat precum și a dreptului de a ocupa funcția de evaluator de competențe profesionale reglementată de Ordinul nr. 4543 din data de 23.08.2004 pentru aprobarea Procedurii de evaluare și certificare a competențelor profesionale obținute pe alte căi decât cele formale.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a, b) și g) C. pen. În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b C. pen., s-a aplicat inculpatului A pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 2 ani și 4 luni închisoare la care a fost adăugat un spor de 1/3 din totalul (de 10 ani) al celorlalte pedepse aplicate, respectiv 3 ani și 4 luni închisoare, urmând ca, în final, să execute pedeapsa principală de 5 ani și 8 luni închisoare. În baza art. 45 alin. (2) și (3) litera a) teza I C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, pe o perioadă de 4 ani, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a, b) și g) C. pen.
coroborat cu art. 289 alin. (1) C. pen. respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a ocupa funcția de evaluator de competențe profesionale reglementată de Ordinul nr. 4543 din data de 23.08.2004 pentru aprobarea Procedurii de evaluare și certificare a competențelor profesionale obținute pe alte căi decât cele formale - executarea pedepsei complementare urmând a începe, potrivit art. 68 alin. (1) lit. c C. pen., după executarea pedepsei cu închisoarea stabilită prin prezenta.
În baza art. 45 alin. (5) raportat la art. 45 alin. (2) și (3) teza I C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie cea mai grea a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a, b) și g), care, potrivit art. 45 alin. (5), art. 65 alin. (3) și art. 54 C. pen., se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată. În baza art. 404 alin. (4) lit. a C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 5 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului A durata reținerii și cea a arestului la domiciliu din data de 23 mai 2019 și până la data de 22 iunie 2019. În baza art. 396 alin. (6) C. proc.
pen. raportat la art. 16 alin. (1) litera f) teza a doua C. proc. pen. cu aplicarea art. 154 alin. (1) litera d) C. pen. a fost încetat procesul penal privind pe inculpatul A sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de instigare la „fals în înscrisuri sub semnătură privată” în formă continuată (5 acte materiale, data de 23 iunie 2018) și instigare la „fals material în înscrisuri oficiale” în formă continuată ( 3 acte materiale, data de 23 iunie 2018) – ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. Prin decizia penală nr. 416/Ap din 31 mai 2024, Curtea de Apel Brașov– Secția penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul A împotriva sp. nr. 5/29.01.2024, pe care a modificat-o sub următoarele aspecte: - greșita modalitate de stabilire a numărului de acte materiale cu referire la infracțiunile de fals și uz de fals și reținerea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C.p.
în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale; - greșita reținere a datelor la care s-au epuizat infracțiunile continuate de fals și uz de fals; - greșita condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 323 teza a II-a C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (386 acte materiale); - cuantumul pedepselor aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals intelectual, uz de fals cu referire la înscrisurile oficiale și dare de mită în formă continuată; - greșita dispunere a anulării înscrisurilor reprezentând plan de evaluare. Curtea de Apel Brașov a desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:
A descontopit pedeapsa principală de 5 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului A prin sentința penală apelată și a repus în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv: - 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 52 alin. (2) C.p. rap. la art. 322 alin. (1) C.p. cu aplic. art. 35 alin. (1) C.p. (350 acte materiale) - 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. (1) C.p. cu aplic. art. 35 alin. (1) C.p. (912 acte materiale) - 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de prev. de art. 321 teza I C.p. cu aplic. art. 35 alin. (1) C.p. (913 acte materiale) - 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323 teza a II C.p. cu aplic. art. 35 alin. (1) C.p. (386 acte materiale) - 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 52 alin. (3) C.p. cu aplic. art. 321 C.p. cu aplic. art. 35 alin. (1) C.p. (115 acte materiale) - 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 322 C.p. cu aplic. art. 35 alin. (1) C.p. (64 acte materiale) - 2 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 alin. (2) C.p. cu aplic. art. 35 alin. (1) C.p. (4 acte materiale) - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 alin. (1), 2 C. pen., înlăturând sporul de 3 ani și 4 luni închisoare
A constatat că faptele pentru care s-au dispus soluții sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: - participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 52 alin. (2) C.p. rap. la art. 322 alin. (1) C.p. cu aplic. art. 35 alin. (1) C.p. (350 acte materiale), pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare - fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) C.p. cu aplic. art. 35 alin. (1) C.p. (64 acte materiale), pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare - instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 47 C.p. raportat la art. 322 alin. (1) C.p., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.p. (5 acte materiale), pentru care s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a constatării prescripției răspunderii penale reprezintă acte materiale ale infracțiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) C.p. cu aplic. art. 35 alin. (1) C.p. (115 acte materiale). În baza art. 322 alin. (1) C.p. cu aplic. art. 35 alin. (1) C.p. (115 acte materiale – infracțiune epuizată la data de 17.04.2019) a condamnat pe inculpatul A la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. În baza art. 16 alin. (1) lit. b teza I C. proc. pen., a achitat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, cu referire la înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 323 teza a II-a C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (386 acte materiale).
A modificat numărul de acte materiale reținute cu privire la infracțiunile de fals intelectual, din 912 acte materiale în 115 acte materiale, și uz de fals cu referire la înscrisuri oficiale, din 913 acte materiale în 115 acte materiale și a redus pedepsele aplicate pentru săvârșirea acestor infracțiuni și, pe cale de consecință: În baza art. 321 alin. (1) C.p. cu aplic. art. 35 alin. (1) C.p. (115 acte materiale – infracțiune epuizată la data de 17.04.2019), a condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în formă continuată. În baza art. 323 teza I C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (115 acte materiale – infracțiune epuizată la data de 17.04.2019), a condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals cu referire la înscrisuri oficiale A înlăturat aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu privire la infracțiunea de instigare la fals material în înscrisuri oficiale,, prev. de art. 47 C.p. rap. la art. 320 alin. (1) C. pen. și a menținut soluția de încetare a procesului penal cu privire la această infracțiune ca urmare a constatării interevenirii prescripției răspunderii penale.
A redus pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale), de la 2 ani și 4 luni închisoare, la 2 ani și 2 luni închisoare.
A menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate privind infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, respectiv: - condamnarea la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de participatie improprie la „fals intelectual”, în formă continuată, prev. de art. 52 alin. (3) C.p. rap. la art. 321 alin. (1) C.p. cu aplic. art. 35 alin. (1) C.p. (115 acte materiale – infracțiune epuizată la data de 15.05.2019). - condamnarea la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (2) C.p - aplicarea pedepselor principale și accesorii pe lângă fiecare dintre pedepsele principale, pentru cele două infracțiuni de luare de mită și infracțiunea de fals intelectual
În baza art. 38 alin. (1), 39 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele principale aplicate inculpatului și indicate mai sus, a aplicat pedeapsa cea mai mare, respectiv 2 ani și 2 luni închisoare la care a adaugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse (total de 7 ani și 3 luni), respectiv 2 ani și 5 luni, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa principală rezultantă de 4 ani și 7 luni închisoare. A menținut pedepsele principale și accesorii aplicate de instanța de fond conform art. 45 C. pen., pedepse care se aplică pe lângă pedeapsa principală de 4 ani și 7 luni închisoare stabilită mai sus. A menținut restul dispozițiilor sentinței. În baza art. 421 pct. 1 lit. b C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna împotriva aceleiași sentințe penale. Împotriva deciziei penale nr. 416/AP din data de 31 mai 2024, pronunțate de Curtea de Apel Brașov – Secția penală a formulat recurs în casație inculpatul A. Inculpatul A a înțeles să indice cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1 și pct. 7 C. proc. pen. În susținerea cererii de recurs în casație, inculpatul a invocat faptul că nu a existat la fond o constituire legală a completului de judecată, având în vedere faptul că dosarul nu a fost soluționat de un complet specializat pentru judecarea infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 417/ 03.07.2019 a Curții Constituționale a României. De asemenea, a invocat faptul că nu au fost audiați mai mulți martori în mod nemijlocit, procedându-se la audierea prin comisie rogatorie a acestora, fiind încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil. În opinia recurentului au fost încălcate dispozițiile art. 200 C. proc. pen., având în vedere faptul că instanța de fond, în mod arbitrar, a dispus audierea martorilor prin comisie rogatorie fără ca aceștia să fi fost în prealabil citați în vederea audierii. Totodată, în ceea ce privește infracțiunea de luare de mită, s-a arătat că singurele probe au fost declarațiile date în calitate de martori de către numitul F și declarațiile concubinei acestuia, insuficiente pentru a se pronunța o soluție de condamnare. Cu privire ia infracțiunile de fals a apreciat că probatoriul trebuie pus sub semnul îndoielii având în vedere circumstanțele în care acesta a fost administrat. A mai susținut că sumele de bani nu au fost date ca o condiționare, nu au fost solicitate, ci au fost remise la final ”asa, ca o bere”. S-a arătat că persoanele evaluate erau competente profesional pentru activitățile atestate și nu există vreun accident sau alt aspect negativ care să fi rezultat ulterior din activitatea profesională a celor examinați. Faptul că erau competenți rezulta clar din filmulețele video efectuate. S-a mai solicitat a fi avut în vedere pericolul social al fiecărui act material. Chiar dacă actualul cod penal (art. 15 nu păstrează partea de pericol social la elementele constitutive legale ale definiției infracțiunii, examinarea acestuia constituie un element semnificativ care trebuie luat în calcul pentru existența sau inexistența unei infracțiuni. Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație, conform dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 434 C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel, ca instanțe de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor. Nu pot fi atacate cu recurs în casație: a) hotărârile de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire; b) hotărârile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă; c) hotărârile pronunțate în materia executării pedepselor; d) hotărârile pronunțate în materia reabilitării; Art. 435. Termenul de declarare a recursului în casație. - Recursul în casație poate fi introdus de către părți sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel. Art. 437. Motivarea recursului în casație. - (1) Cererea de recurs în casație se formulează în scris și va cuprinde: a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului sau, după caz, numele și prenumele procurorului care exercită recursul în casație, precum și organul judiciar din care acesta face parte; b) indicarea hotărârii care se atacă; c) indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora; d) semnătura persoanei care exercită recursul în casație și/sau semnătura avocatului. (2) La cerere se anexează toate înscrisurile invocate în motivarea acesteia. Art. 438. Cazurile în care se poate face recurs în casație. - (1) Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri: 1. în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente; 2. – 6 abrogate; 7. inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; 8. în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal; 9. – 10 abrogate; 11. nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; 12. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; 13. - 14 abrogate. (2) Cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor. (3) În cazul în care cererea de recurs în casație a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casație nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiași hotărâri, indiferent de motivul invocat. Art. 440 C. proc. pen. prevede că instanța dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 – 438 C. proc. pen. care se referă la hotărârile ce sunt supuse recursului în casație, termenul de declarare, părțile ce pot formula calea de atac, motivarea recursului în casație, precum și cazurile în care se poate formula. Potrivit art. 440 alin. (2) C. proc. pen., dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434 art. 436 alin. (1), (2) și (6), art. 437 și 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație. Din examinarea cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A, se constată că aceasta este inadmisibilă. Înalta Curte constată că inculpatul a formulat cererea de recurs cu încălcarea termenului imperativ de 30 de zile, impus de dispozițiile art. 435 C. proc. pen. Decizia instanței de apel a fost comunicată inculpatului la data de 04.06.2024 (f. 51, d. CA Brașov) la adresa de domiciliu unde a fost citat în cursul judecății căii de atac a apelului. Urmare a lipsei sale de la domiciliu și a sustragerii de la executarea pedepsei, s-a dispus afișarea comunicării. Faptul că inculpatul a fost plecat din străinătate, iar decizia instanței de apel ar fi fost comunicată, ulterior, pe email la adresa apărătorului ales actual al recurentului, în data de 07.08.2024, la solicitarea acestuia, astfel cum susține apărarea în adresa de înaintare a recursului în casație, nu poate echivala cu repunerea în termen sau invalidarea anterioarei comunicări. Din cuprinsul actelor dosarului, se constată că inculpatul nici nu a solicitat, în cursul procesului, comunicarea actelor de procedură la domiciliul ales, fie și sediul unui cabinet de avocați, iar la dosar nu există niciun înscris care să ateste comunicarea deciziei la adresa de email a apărătorului ales actual. Astfel, având în vedere că inculpatul a formulat, prin apărător ales, recurs în casație la data de 06.09.2024, se constată că nu a fost respectat termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen. În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se constată că hotărârile sunt supuse casării când în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente. Prin intermediul acestui caz de casare sunt supuse cenzurii numai hotărârile pronunțate cu încălcarea normelor privind competența materială sau personală a instanțelor de judecată și numai dacă judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei ce ar fi fost competente, iar nu și în situația inversă a judecății de către o instanță superioară în grad. Competența materială (ratione materiae) este forma de competență determinată de obiectul cauzei (infracțiunea a cărei săvârșire a dat naștere conflictului de drept penal), prin raportare la care se stabilește care dintre organele judiciare de grad diferit pot urmări sau judeca o anumită cauză penală. Competența personală (ratione personae) este forma de competență determinată de o anumită calitate a subiectului activ al infracțiunii, ce determină, prin derogare de la competența materială, organul judiciar ce va fi legal învestit. Recurentul a susținut că, în primă instanță, cauza nu a fost judecată de un complet specializat, instanța nefiind compusă legal. Având în vedere că motivele recurentului au în vedere nelegala compunere a instanței, și nu competența materială ori personală, se constată că acestea nu se circumscriu, cazului de recurs în casație invocat, recurentul având la dispoziție un alt instrument procesual pentru a evalua legalitatea compunerii instanței (contestația în anulare). În egală măsură, se reține că inculpatul, prin motivele invocate în cuprinsul cererii de recurs, solicită, în realitate, ca prin reevaluarea materialului probator și reaprecierea situației de fapt, să se dispună achitarea pentru infracțiunile cercetate. În cadrul procesual al recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar orice chestiune de fapt, analizată de instanțele de fond și apel, sau chiar chestiuni de drept, dar ce nu se circumscriu cazurilor expres reglementate, sunt considerate intrate în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii. Recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt intrate în autoritatea de lucru judecat, nici reevaluarea materialului probator pentru modificarea bazei factuale ori a caracterizării în drept. În privința evaluărilor în drept ce pot fi devoluate și acestea sunt limitate, prin voința legiuitorului, la ipotezele (cazurile) enumerate. Recursul în casație este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicție, în care părțile pot solicita verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ în art. 438 C. proc. pen. Evoluția reglementării în sensul restrângerii devoluțiunii admisibile și analiza jurisprudenței aferente, demonstrează că interpretarea extensivă a cazurilor constituie o adăugare nepermisă sau o ignorare a voinței legiuitorului și aduce în sfera cenzurii instanței elemente extrinseci, generând caracterul de soluție nelegală deciziei pronunțate în recursul în casație. Reținând că, în acest cadru procesual instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar orice chestiune de fapt, analizată de instanța de fond, respectiv de apel, sau chiar de drept, dar ce nu se circumscrie cazurilor expres reglementate este considerată intrată în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestite cu judecarea recursului în casație, recursul în casație declarat în prezenta cauză este inadmisibil. Astfel cum s-a arătat anterior, în calea extraordinară de atac a recursului în casație, nu pot fi reevaluate elemente sau împrejurări de fapt intrate în autoritatea de lucru judecat. De asemenea, referirile la suficiența ori valoarea probatorie a mijloacelor de probă nu pot avea nicio greutate în susținerea căii de atac, procedura pendinte excluzând posibilitatea reformării situației de fapt și caracterizării în drept urmare a reevaluării forței probante. Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată, pe de o parte, că cererea de recurs în casație nu este formulată în termenul prevăzut de lege, iar pe de altă parte, că motivele invocate de inculpat nu se circumscriu cazurilor de casare invocate, drept pentru care instanța urmează ca, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., să respingă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 416/AP din data de 31 mai 2024, pronunțate de Curtea de Apel Brașov – Secția penală. În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE: Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 416/AP din data de 31 mai 2024, pronunțate de Curtea de Apel Brașov – Secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2024.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.