ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3044/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul Gorj, secția civilă, – prin sentința civilă nr. 110 din 6 mai 2009 a admis acțiunea formulată de reclamanta U.S.M., în contradictoriu cu pârâții : Agenția pentru Protecția Mediului Gorj, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăria Târgu Jiu, Consiliul Local Târgu Jiu și Prefectura Gorj, și, pe cale de consecință: a stabilit că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilele demolate: clădirea din cărămidă compusă din două corpuri cu șase încăperi, cămară, hol închis, balcon la partea de demisol compus din șase magazii și hol în suprafață construită de 223 mp; terenul în suprafață de 1803 mp situat in Târgu Jiu, compus din 2 parcele: 884 mp curți, construcții și 989 mp livadă; a respins acțiunea față de pârâtele Primăria Târgu Jiu, Consiliul Local Târgu Jiu, Prefectura Gorj și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001, dovedită cu certificatul de moștenitor. S-a apreciat, de asemenea, incidența în cauză a dispozițiilor art. 1 și art. 2 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, în cazul în care nu mai este posibilă restituirea în natură a imobilului în litigiu, se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent. S-a mai reținut, că reclamanta a făcut dovada preluării abuzive a terenului și construcției, proprietatea autorului S.D.T., în temeiul Decretului de naționalizare nr. 92/1950. Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 251 din 14 octombrie 2009, a respins apelul declarat de Agenția pentru Protecția Mediului Gorj, împotriva sentinței civile nr. 380/3195/2005, în contradictoriu cu intimata-reclamantă U.S.M.

și intimații-pârâți: Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăria Târgu-Jiu, Consiliul Local Târgu-Jiu și Prefectura Gorj. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, reclamanta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilele demolate și menționate în acțiunea introductivă. Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs Agenția pentru Protecția Mediului Gorj, criticând-o ca fiind nelegală – invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece: - Acțiunea de față nu mai are obiect, întrucât Decizia nr. 68/2006 de respingere a notificării reclamantei a fost atacată tardiv de reclamantă, acțiunea de respingere fiind irevocabilă.

- Agenția pentru Protecția Mediului Gorj nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu exista ca instituție în acea perioadă, iar reclamanta nu este moștenitoarea clădirii unde funcționează recurenta, deoarece clădirea actuală a fost construită pe amplasamentul respectiv de către Statul Român, după demolarea vechii clădiri. - Recurenta a mai susținut că greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată. Recursul nu este fondat. Prin notificarea formulată în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, reclamanta I.V.S. a declanșat procedura administrativă prealabilă, solicitând despăgubiri pentru imobilul ce a aparținut părinților săi, situat în municipiul Târgu-Jiu, precum și restituirea în natură a terenului liber de construcții.

Reclamanta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, în condițiile Legii nr. 10/2001, cu certificatul de moștenitor și actele de stare civilă depuse la dosar. În acest sens, se reține că autorul S.D.T. a avut două fiice, respectiv I.V.S. și S.M.C., aceasta din urmă a decedat fără a lăsa moștenitori. Nu poate fi reținută critica recurentei Agenția pentru Protecția Mediului Gorj, în sensul că această cauză nu mai are obiect, întrucât prin decizia civilă nr. 8787 din 10 mai 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a respins, ca tardivă, contestația formulată de reclamanta U.S.M., împotriva deciziei nr. 68/2006 emisă de recurentă, întrucât această hotărâre a fost pronunțată înaintea deciziei nr. 5789 din 18 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a dispus casarea deciziei instanței de apel și soluționarea pe fond a cauzei.

Nefondate sunt și criticile recurentei referitoare la pretențiile reclamantei privind clădirea în care funcționează recurenta, devreme ce, chiar prin notificare, antecesoarea reclamantei a solicitat despăgubiri pentru construcțiile demolate, iar instanța de apel a reținut corect din rapoartele de expertiză, că la data efectuării acestora, construcțiile în litigiu nu mai existau fizic. Critica recurentei privind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., referitoare la plata cheltuielilor de judecată, este neîntemeiată. Fundamentul aplicării acestor dispoziții rezidă tocmai în culpa procesuală. Or, în cauză a fost dovedită culpa recurentei, aceasta având calitate procesuală pasivă, ca entitate deținătoare, astfel că în mod corect a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Așadar, față de cele reținute se va reține că recursul nu este fondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Agenția pentru Protecția Mediului Gorj împotriva deciziei nr. 251 din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția a I-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2010.