ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 581/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. 18417/318/2012, reclamantul Inspectoratul de Jandarmi Județean Gorj "T.V." - UM X a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC H. S. H. Târgu Jiu, SC H. SA București și O.C.P.I. Gorj și intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunța: - să se constate că terenul în suprafață de 30.098 mp face parte din domeniul public al statului, că Statul Român este proprietar, iar Ministerul Administrației și Internelor prin I.J.J. Gorj are un drept de administrare operativ asupra imobilului (teren) în suprafață de 30.098 mp; - să fie obligată pârâta SC H. S. H. Târgu Jiu să-i lase în proprietate și posesie terenul în suprafață de 30.098 mp cu destinația poligon de tragere situat în municipiul Târgu Jiu, strada E.T.

Totodată, reclamantul a solicitat să se constate că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din x/2001 a fost obținut de SC H. SA în mod nejustificat întrucât O.C.P.I. Gorj nu a avut în vedere documentația înaintată de reclamantul I.J.J. Gorj. Prin încheierea din 7 decembrie 2012 s-a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din x/2001, iar prin Sentința nr. 16014 din 14 decembrie 2012 Judecătoria Târgu Jiu a a dispus declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Craiova. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 150/54/2013. Prin întâmpinare, pârâta SC H. SA București a invocat, printre alte excepții, și excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile.

În argumentarea acestei excepții, s-a arătat că reclamantul nu a formulat o plângere prealabilă la ministerul de resort, singura abordare constituind-o adresa din 6 iulie 2012, prin care reclamantul a solicitat sprijin pentru soluționarea amiabilă a situației, ceea ce nu constituie însă plângere prealabilă în sensul Legii nr. 554/2004. 2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 132 din 15 martie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul Inspectoratul de Jandarmi "T.V." Gorj, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță, analizând cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii, a reținut următoarele: Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 1.532.753,89 mp, emis la data de 15 mai 2001 de către Ministerul Industriei și Resurselor în favoarea pârâtei SC H. SA, este un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel că, în raport cu prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 și, ulterior, cu cele ale art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, este obligatorie procedura prealabilă. Neîndeplinirea procedurii prealabile sau formularea plângerii administrative peste termenul prevăzut de lege constituie un fine de neprimire.

Cum reclamantul este un terț în raport cu actul administrativ contestat, conform dispozițiilor legale menționate, termenul de 30 de zile se calculează de la data luării la cunoștință a existenței certificatului de atestare a dreptului de proprietate care, în mod firesc, nefiindu-i adresat, nu i-a fost comunicat. Fiind în prezența unui act juridic ce atestă existența în patrimoniul pârâtei a unui drept real supus publicității imobiliare în condițiile Legii nr. 7/1996, modificată și completată, momentul luării la cunoștință a existenței acestuia coincide cu momentul înscrierii certificatului în Cartea funciară, când dreptul de proprietate al titularului certificatului a devenit opozabil erga omnes.

Or, așa cum rezultă în speța de față, din extrasul de carte funciară eliberat de O.C.P.I. Dolj și Încheierea nr. 4750 din 14 septembrie 2001 emisă de Biroul de Carte Funciară din cadrul Judecătoriei Târgu Jiu, dreptul de proprietate al SC H. SA a fost intabulat în Cartea funciară la data de 14 septembrie 2001, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 6457/2001 emis de Ministerul Industriei și Resurselor, asupra imobilului în suprafață de 1.532.753,89 mp. Contrar susținerilor pârâtei, prima instanță a apreciat că adresa din 6 iulie 2012 reprezintă o plângerea prealabilă, chiar dacă prin aceasta s-a solicitat Ministerului Economiei sprijinul pentru soluționarea pe cale amiabilă a diferendului, întrucât în cuprinsul acestei adrese se face referire și la faptul că Ministerul are posibilitatea anulării parțiale a certificatului de atestare, de unde se deduce că s-a cerut și anularea acestui act de către minister.

Cu toate acestea, prima instanță a observat că plângerea a fost formulată la data de 6 iulie 2012, cu mult peste termenul de 30 de zile prevăzut de lege, respectiv după aproximativ 11 ani de la data înscrierii proprietății în cartea funciară. Mai mult, chiar și în raport de data de 1 februarie 2011, invocată de reclamant în plângere, ca fiind data luării la cunoștință despre existența certificatului, plângerea prealabilă formulată la data de 6 iulie 2012 este tardivă. În raport de aceste considerente și văzând și dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 109 alin. (2) C. proc. civ., instanța a reținut neîndeplinirea în speță a unei cerințe prealabile de admisibilitate a acțiunii în anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței nr. 132 din 15 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, în termen legal, reclamantul Inspectoratul de Jandarmi "T.V." Gorj, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9, și art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul nu și-a structurat criticile potrivit temeiurilor indicate, dar din modul cum le-a prezentat rezultă că hotărârea fondului este criticată sub următoarele aspecte: 3.1. Hotărârea este nemotivată și contradictorie în raport cu dispozitivul soluției adoptate, nerespectând exigențele art. 261 alin. (5) C. proc. civ. și art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Instanța nu a arătat care sunt motivele și dovezile în raport de care și-a fundamentat soluția, fără a proceda la cercetarea fondului, care s-ar fi impus în cauză, având în vedere natura și importanța terenului ce face obiectul certificatului de atestare a proprietății în discuție. În plus, au fost reținute în hotărâre motive contradictorii referitoare la excepția inadmisibilității, în sensul că, în considerente s-a reținut tardivitatea plângerii prealabile, deși nu a fost pusă în discuție, iar în dispozitiv se respinge acțiunea ca inadmisibilă, practic fiind două excepții distincte. 3.2. Prima instanță a făcut o apreciere greșită, atât a probatoriului administrat în cauză, cât și a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 fără a ține seama de apărările formulate în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Sesizată cu acțiunea în constatarea nulității certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. x/2001 emis de Ministerul Industriei și Resurselor în favoarea SC H. SA, instanța de contencios administrativ a Curții de Apel Craiova s-a pronunțat, în conformitate cu art. 137 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate asupra excepției inadmisibilității acțiunii invocată de beneficiara certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Analizând punctual motivele de recurs și efectuând, totodată, propria evaluare a raportului juridic dedus judecății, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, reținând următoarele: Cu privire la motivarea sentinței (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.) Considerentele sentinței atacate cuprind motivele care au fundamentat soluția instanței în ceea ce privește excepția invocată de pârâți, răspunzând exigențelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Împrejurarea că instanța a reținut în considerente tardivitatea plângerii prealabile nu se află în contradicție cu soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă, deoarece, sub aspectul efectelor pe care le produce, tardivitatea plângerii echivalează cu neîndeplinirea procedurii prealabile și constituie un fine de neprimire a acțiunii, nefiind vorba așadar de două excepții distincte.

Curtea de apel nu putea să analizeze fondul cauzei, în condițiile în care a soluționat acțiunea excepție, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., care obligă instanța a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond ce fac inutilă cercetarea în fond a cauzei. Excepția lipsei procedurii prealabile fiind o excepție de fond, peremptorie, dirimantă, conduce la respingerea acțiunii. Prin urmare, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., astfel cum a fost argumentat, este nefondat.

Cât privește soluția adoptată, de respingere, ca inadmisibilă a acțiunii, aceasta este corectă și legală, raportat la probatoriul administrat și la dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, și va fi menținută de Înalta Curte, însă cu substituirea parțială a motivării, deoarece în cazul terților, nu este relevantă sub aspectul verificării respectării termenului de formulare a plângerii prealabile data înscrierii în Cartea Funciară, ci data/momentul la care s-a luat cunoștință de actul pretins vătămător. Așa cum se poate lesne observa chiar din cuprinsul acțiunii introductive, însuși reclamantul a arătat că a luat cunoștință de existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate în discuție la momentul comunicării Încheierii nr. 4529 din 1 februarie 2011 pronunțată de O.C.P.I.

Gorj, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că un alt imobil atribuit în baza aceluiași certificat apare înscris în CF, aparținând SC H. SA - Sucursala Târgu Jiu. Având ca reper data de 1 februarie 2011, indicată de recurent, ca fiind data luării la cunoștință de existența certificatului de atestarea dreptului de proprietate, plângerea prealabilă formulată la data de 6 iulie 2012, în mod evident, s-a făcut cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. În raport cu aceste coordonate, soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă este corectă, nefiind identificate motive de nelegalitate ori elemente care să configureze o altă soluție.

Doctrina și jurisprudența au statuat, în mod constant, că formularea recursului grațios/plângerii administrative prealabile peste termenul legal, echivalează cu neefectuarea acestei proceduri, care a fost reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în materia contenciosului administrativ și a cărei neîndeplinire se sancționează cu respingerea acțiuni ca inadmisibilă, astfel că orice discuție asupra fondului litigiului este de prisos. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În concluzie, nefiind întrunite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Inspectoratul de Jandarmi Județean T.V. - Gorj împotriva Sentinței civile nr. 132 din 15 martie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2014. Procesat de GGC - CL