ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 581/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

1.

Cererea de chemare în judecată

Prin

cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr.

18417/318/2012, reclamantul Inspectoratul de Jandarmi Județean Gorj

"T.V." - UM X a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC H. S. H.

Târgu Jiu, SC H. SA București și O.C.P.I. Gorj și intimatul Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunța:

- să se constate că terenul în suprafață de

30.098 mp face parte din domeniul public al statului, că Statul Român este

proprietar, iar Ministerul Administrației și Internelor prin I.J.J. Gorj are un

drept de administrare operativ asupra imobilului (teren) în suprafață de 30.098

mp;

- să fie obligată pârâta SC H. S. H. Târgu

Jiu să-i lase în proprietate și posesie terenul în suprafață de 30.098 mp cu

destinația poligon de tragere situat în municipiul Târgu Jiu, strada E.T.

Totodată, reclamantul a solicitat să se

constate că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor

din x/2001 a fost obținut de SC H. SA în mod nejustificat întrucât O.C.P.I.

Gorj nu a avut în vedere documentația înaintată de reclamantul I.J.J. Gorj.

Prin încheierea din 7 decembrie 2012 s-a

dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect anularea certificatului

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din x/2001, iar prin

Sentința nr. 16014 din 14 decembrie 2012 Judecătoria Târgu Jiu a a dispus

declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Craiova.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de

Apel Craiova sub nr. 150/54/2013.

Prin întâmpinare, pârâta SC H. SA București a

invocat, printre alte excepții, și excepția inadmisibilității acțiunii pentru

lipsa plângerii prealabile.

În argumentarea acestei excepții, s-a arătat

că reclamantul nu a formulat o plângere prealabilă la ministerul de resort,

singura abordare constituind-o adresa din 6 iulie 2012, prin care reclamantul a

solicitat sprijin pentru soluționarea amiabilă a situației, ceea ce nu

constituie însă plângere prealabilă în sensul Legii nr. 554/2004.

Prin Sentința nr. 132 din 15 martie 2013,

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins

acțiunea formulată de reclamantul Inspectoratul de Jandarmi "T.V."

Gorj, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță, analizând cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii, a

reținut următoarele:

Certificatul de atestare a dreptului de

proprietate asupra suprafeței de teren de 1.532.753,89 mp, emis la data de 15

mai 2001 de către Ministerul Industriei și Resurselor în favoarea pârâtei SC H.

SA, este un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

554/2004, astfel că, în raport cu prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990

și, ulterior, cu cele ale art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, este

obligatorie procedura prealabilă.

Neîndeplinirea procedurii prealabile sau

formularea plângerii administrative peste termenul prevăzut de lege constituie

un fine de neprimire.

Cum reclamantul este un terț în raport cu

actul administrativ contestat, conform dispozițiilor legale menționate,

termenul de 30 de zile se calculează de la data luării la cunoștință a

existenței certificatului de atestare a dreptului de proprietate care, în mod

firesc, nefiindu-i adresat, nu i-a fost comunicat.

Fiind în prezența unui act juridic ce atestă

existența în patrimoniul pârâtei a unui drept real supus publicității

imobiliare în condițiile Legii nr. 7/1996, modificată și completată, momentul luării

la cunoștință a existenței acestuia coincide cu momentul înscrierii

certificatului în Cartea funciară, când dreptul de proprietate al titularului

certificatului a devenit opozabil erga omnes.

Or, așa cum rezultă în speța de față, din

extrasul de carte funciară eliberat de O.C.P.I. Dolj și Încheierea nr. 4750 din

14 septembrie 2001 emisă de Biroul de Carte Funciară din cadrul Judecătoriei

Târgu Jiu, dreptul de proprietate al SC H. SA a fost intabulat în Cartea

funciară la data de 14 septembrie 2001, în baza certificatului de atestare a

dreptului de proprietate nr. 6457/2001 emis de Ministerul Industriei și

Resurselor, asupra imobilului în suprafață de 1.532.753,89 mp.

Contrar susținerilor pârâtei, prima instanță

a apreciat că adresa din 6 iulie 2012 reprezintă o plângerea prealabilă, chiar

dacă prin aceasta s-a solicitat Ministerului Economiei sprijinul pentru

soluționarea pe cale amiabilă a diferendului, întrucât în cuprinsul acestei

adrese se face referire și la faptul că Ministerul are posibilitatea anulării

parțiale a certificatului de atestare, de unde se deduce că s-a cerut și

anularea acestui act de către minister.

Cu toate acestea, prima instanță a observat

că plângerea a fost formulată la data de 6 iulie 2012, cu mult peste termenul

de 30 de zile prevăzut de lege, respectiv după aproximativ 11 ani de la data

înscrierii proprietății în cartea funciară.

Mai mult, chiar și în raport de data de 1

februarie 2011, invocată de reclamant în plângere, ca fiind data luării la

cunoștință despre existența certificatului, plângerea prealabilă formulată la

data de 6 iulie 2012 este tardivă.

În raport de aceste considerente și văzând și

dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 109 alin. (2) C.

proc. civ., instanța a reținut neîndeplinirea în speță a unei cerințe

prealabile de admisibilitate a acțiunii în anulare a certificatului de atestare

a dreptului de proprietate și, pe cale de consecință, a respins acțiunea

formulată, ca inadmisibilă.

Împotriva Sentinței nr. 132 din 15 martie

2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a declarat recurs, în termen legal, reclamantul Inspectoratul de

Jandarmi "T.V." Gorj, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7,

8 și 9, și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul nu și-a structurat criticile

potrivit temeiurilor indicate, dar din modul cum le-a prezentat rezultă că

hotărârea fondului este criticată sub următoarele aspecte:

3.1. Hotărârea este nemotivată și

contradictorie în raport cu dispozitivul soluției adoptate, nerespectând

exigențele art. 261 alin. (5) C. proc. civ. și art. 6 parag. 1 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

Instanța nu a arătat care sunt motivele și

dovezile în raport de care și-a fundamentat soluția, fără a proceda la

cercetarea fondului, care s-ar fi impus în cauză, având în vedere natura și

importanța terenului ce face obiectul certificatului de atestare a proprietății

în discuție.

În plus, au fost reținute în hotărâre motive

contradictorii referitoare la excepția inadmisibilității, în sensul că, în

considerente s-a reținut tardivitatea plângerii prealabile, deși nu a fost pusă

în discuție, iar în dispozitiv se respinge acțiunea ca inadmisibilă, practic

fiind două excepții distincte.

3.2. Prima instanță a făcut o apreciere

greșită, atât a probatoriului administrat în cauză, cât și a dispozițiilor art.

7 din Legea nr. 554/2004 fără a ține seama de apărările formulate în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra

recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma

criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Sesizată cu acțiunea în constatarea nulității

certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. x/2001 emis de

Ministerul Industriei și Resurselor în favoarea SC H. SA, instanța de

contencios administrativ a Curții de Apel Craiova s-a pronunțat, în

conformitate cu art. 137 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate asupra

excepției inadmisibilității acțiunii invocată de beneficiara certificatului de

atestare a dreptului de proprietate.

Analizând punctual motivele de recurs și

efectuând, totodată, propria evaluare a raportului juridic dedus judecății,

Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, reținând următoarele:

Cu privire la motivarea sentinței (art. 304

pct. 7 C. proc. civ.)

Considerentele sentinței atacate cuprind

motivele care au fundamentat soluția instanței în ceea ce privește excepția

invocată de pârâți, răspunzând exigențelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ.

Împrejurarea că instanța a reținut în

considerente tardivitatea plângerii prealabile nu se află în contradicție cu soluția

de respingere a acțiunii ca inadmisibilă, deoarece, sub aspectul efectelor pe

care le produce, tardivitatea plângerii echivalează cu neîndeplinirea

procedurii prealabile și constituie un fine de neprimire a acțiunii, nefiind

vorba așadar de două excepții distincte.

Curtea de apel nu putea să analizeze fondul

cauzei, în condițiile în care a soluționat acțiunea excepție, potrivit art. 137

alin. (1) C. proc. civ., care obligă instanța a se pronunța mai întâi asupra

excepțiilor de procedură sau de fond ce fac inutilă cercetarea în fond a

cauzei.

Excepția lipsei procedurii prealabile fiind o

excepție de fond, peremptorie, dirimantă, conduce la respingerea acțiunii.

Prin urmare, motivul de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 7 C. proc. civ., astfel cum a fost argumentat, este nefondat.

Cât privește soluția adoptată, de respingere,

ca inadmisibilă a acțiunii, aceasta este corectă și legală, raportat la

probatoriul administrat și la dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr.

554/2004, și va fi menținută de Înalta Curte, însă cu substituirea parțială a

motivării, deoarece în cazul terților, nu este relevantă sub aspectul

verificării respectării termenului de formulare a plângerii prealabile data

înscrierii în Cartea Funciară, ci data/momentul la care s-a luat cunoștință de

actul pretins vătămător.

Așa cum se poate lesne observa chiar din

cuprinsul acțiunii introductive, însuși reclamantul a arătat că a luat

cunoștință de existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate

în discuție la momentul comunicării Încheierii nr. 4529 din 1 februarie 2011

pronunțată de O.C.P.I. Gorj, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că un

alt imobil atribuit în baza aceluiași certificat apare înscris în CF,

aparținând SC H. SA - Sucursala Târgu Jiu.

Având ca reper data de 1 februarie 2011,

indicată de recurent, ca fiind data luării la cunoștință de existența

certificatului de atestarea dreptului de proprietate, plângerea prealabilă

formulată la data de 6 iulie 2012, în mod evident, s-a făcut cu depășirea

termenului de 6 luni prevăzut de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În raport cu aceste coordonate, soluția de

respingere a acțiunii ca inadmisibilă este corectă, nefiind identificate motive

de nelegalitate ori elemente care să configureze o altă soluție.

Doctrina și jurisprudența au statuat, în mod

constant, că formularea recursului grațios/plângerii administrative prealabile

peste termenul legal, echivalează cu neefectuarea acestei proceduri, care a

fost reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în materia

contenciosului administrativ și a cărei neîndeplinire se sancționează cu

respingerea acțiuni ca inadmisibilă, astfel că orice discuție asupra fondului

litigiului este de prisos.

recurs

În concluzie, nefiind întrunite motivele de

recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.,

coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată,

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Inspectoratul

de Jandarmi Județean T.V. - Gorj împotriva Sentinței civile nr. 132 din 15

martie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7

februarie 2014.

Procesat

de GGC - CL