ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1776/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la data de 03.05.2019, sub nr. unic de dosar x/2019, reclamantul Ministerul Apărării Naționale în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și S.C. A. S.A. a formulat plângere, solicitând ca prin hotărârea pe care o va pronunța instanța să dispună: - constatarea nulității absolute parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x din15.05.2001, emis de Ministerul Industriei și Resurselor (actualmente Ministerul Economiei), numai în ceea ce privește suprafața de 7,60 ha teren aflat în domeniul public al statului și în administrarea Ministerului Apărării Naționale; - obligarea pârâților să lase în deplină proprietate publică a statului și în administrarea Ministerului Apărării Naționale, terenul în suprafață de 7,60 ha, aflat în domeniul public, teren primit în compensare de Ministerul Apărării Naționale, prin Hotărârea de Guvern nr. 1000 din 2001; cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 5087/08 iulie 2019, Judecătoria Târgu Jiu a admis excepția de necompetență materială a acesteia și a trimis cauza spre soluționare în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, fiind înregistrată pe rolul acestei din urmă instanțe la data de 09.12.2019.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 702 din 5 august 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția tardivității cererii de chemare în judecată și s-a respins cererea formulată de reclamantul Ministerul Apărării Naționale, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și S.C. A. S.A., ca fiind tardiv formulată. Prin încheierea din data de 22 iulie 2020 a aceleiași instanțe, prin care s-a amânat pronunțarea, s-a apreciat asupra respingerea excepției de necompetență invocată de reclamant, ca fiind neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii din data de 22 iulie 2020 și a sentinței civile nr. 702 din 5 august 2020, ale Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Ministerul Apărării Naționale a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 și 8 C. proc. civ. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, în ceea ce privește dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că prin incheierea din 22.07.2020 în mod eronat s-a respins excepția necompetentei materiale invocată de minister. Astfel, în mod gresit a reținut instanța că acțiunea se intemeiază pe Legea nr. 554/2004, fiind intemeiată pe dispozițiile art. 135 alin. (2) din Constituție, art. 2 lit. e), art. 4 si art. 5 din Legea nr. 18/1991, art. 3 alin. (2), art. 11 și 12 din Legea nr. 213/1998. Totodată, a arătat că, în opinia sa, certificatul în discuție nu este act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. A mai invocat recurentul-reclamant prevederile art. 116 C. proc. civ., respectiv dreptul de a alege în ceea ce privește competenta teritorială. Referitor la competenta funcțională, recurentul a apreciat că este competentă sectia civilă a judecătoriei Târgu Jiu, acțiunea fiind intemeiată pe dispozițiile Legii nr. 213/1998. Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că temeiul acțiunii nu este reprezentat de dispozițiile Legii nr. 554/2004. Astfel, certificatul nu este act administrativ, nu dă nastere, nu modifică, nu stinge raporturi juridice, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. În fine, a menționat că actiunea în constatarea nulității absolute (partiale) a unui act juridic (nu administrativ) este imprescriptibilă, facând trimitere la dispozițiile art. 2502 alin. (2) pct. 3 C. civ.

Apărările formulate în recurs 4.1 Intimatul-pârât Ministerul Economiei Energiei și Mediului de Afaceri a formulat întâmpinare, în care a arătat că în cauză, cu privire la argumentele referitoare la excepția necompetentei, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea 554/2004. În ceea ce privește tardivitatea actiunii, a precizat că data sesizării instantei este 03.05.2019, astfel că în mod corect s-a apreciat de prima instanță că actiunea a fost tardiv formulată. 4.2 Intimata-pârâtă A. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate a sentinței recurate. Pe fondul recursului, a apreciat că în speță este vorba despre o actiune mixtă, iar instanta are competenta să stabilească ordinea în care capetele de cerere se supun cercetării judecătoresti, actul atacat este act administrativ.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 8 februrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 24 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinări și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Cu titlu prealabil, Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă, constatând că argumentele de ordin critic formulate de recurentul-reclamant privesc greșita interpretare și aplicare a legii contenciosului administrativ și fiscalîn loculdispozițiilor legale apreciate de acesta ca fiind incidente în cauză și, deși recurentul a indicat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3 și 8 C. proc. civ., argumentele de ordin critic se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., calea de atac urmând să fie analizată din această perspectivă. 2. Argumente de fapt și de drept relevante Prin Certificatul seria x nr. x emis la data de 15.05.2001 de către Ministerul Industriei și Resurselor în baza Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale și a Hotărârii de Guvern nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri aflate în patrimoniul societăților comerciale de stat a fost atestat dreptul de proprietate a S.C. A. S.A. asupra unui suprafețe de teren de 1.532.753,89 mp identificate în anexa nr. 2 și în planurile topografice cuprinse în anexele nr. 4 și 5 din documentația de stabilire și evaluare a terenurilor înregistrată sub nr. x din 6.12.2000 la Oficiul de Cadastru, Geodezie și Cartografie al jud. Gorj. Prin încheierea nr. 4750/14.09.2001 emisă de Biroul de Carte Funciară al Judecătoriei Tg. Jiu, s-a dispus întabularea în favoarea S.C. A. S.A. a dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 1.532.753,89 mp, în temeiul Certificatului seria x nr. x emis la data de 15.05.2001 de către Ministerul Industriei și Resurselor. În acest context factual, reclamantul Ministerul Apărării Naționale, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și S.C. A. S.A. a formulat plângere prin care a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x din15.05.2001, emis de Ministerul Industriei și Resurselor (actualmente Ministerul Economiei), numai în ceea ce privește suprafața de 7,60 ha teren aflat în domeniul public al statului și în administrarea Ministerului Apărării Naționale; obligarea pârâților să lase în deplină proprietate publică a statului și în administrarea Ministerului Apărării Naționale, terenul în suprafață de 7,60 ha, aflat în domeniul public, teren primit în compensare de Ministerul Apărării Naționale, prin Hotărârea de Guvern nr. 1000 din 2001. Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă ca tardiv formulată, reclamantul formulând critici de nelegalitate, încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel cum s-a reținut anterior, pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar și să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora. Astfel, în ceea ce privește încheierea din data de 22 iulie 2020, prin care s-a respins excepția necompetenței materiale, instanța de control judiciar apreciază că nu pot fi primite criticile recurentului-reclamant cu privire la greșita reținere a temeiului juridic al acțiunii, respectiv Legea nr. 554/2004, și, implicit a regulilor de competență prevăzute de această lege specială. Înalta Curte constată că, în mod corect a reținut prima instanță că în cauză sunt incidente dispozițiile legii contenciosului administrativ și fiscal, apreciind că natura juridică a certificatului în discuție este de act administrativ având în vedere calitatea emitentului și faptul că acesta acționează în regim de putere publică, fiind nerelevant obiectul actului, respectiv faptul că acesta se referă la un drept de proprietate asupra unui bun imobil. Așa fiind, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2502 alin. (2) pct. 3 C. civ., cum în mod eronat apreciază recurentul, ci sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 care prevăd că "Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz." În aceste condiții, pentru terțul care se pretinde vătămat print-un act administrativ adresat altui subiect de drept, termenul de introducere a acțiunii curge de la data la care a luat cunoștință de conținutul actului, iar nu doar de existenta acestuia. În ceea ce privește stabilirea datei la care reclamantul a luat cunoștință de acest certificat, Înalta Curte, constată că la solicitarea instanței de fond, în cuprinsul concluziilor scrise, acesta a arătat că la data de 28.04.2016, O.C.P.I Gorj i-a eliberat o copie a certificatului în discuție. La o dată anterioară celei menționate de către reclamant, prin încheierea nr. 18032/17.04.2015 emisă de O.C.P.I Gorj, fusese respinsă solicitarea Ministerului Apărării Naționale UM 02517 de întabulare a dreptului de proprietate cu motivarea că imobilul pentru care s-a formulat această solicitare este o parte din imobilul înscris în cartea funciară nr. x a Municipiului Târgu Jiu ca fiind în proprietatea SC. A. S.A.. Cu privire la același aspect, al stabilirii datei la care reclamantula a luat cunosțință de existența Certificatului seria x nr. x emis la data de 15.05.2001, în mod corect a observat judecătorul fondului că atât din cuprinsul corespondenței purtate la nivelul anilor 2013 între Ministerul Economiei și Inspectoratul de Jandarmi Județean T. Vladimirescu Gorj, cât și din cuprinsul hotărârilor judecătorești menționate în cuprinsul întâmpinărilor și atașate la dosar, că situația pretins vătămătoare asupra drepturilor reclamantului cauzată de emiterea certificatului în discuție a fost cunoscută chiar anterior datei precizate de către reclamant la solicitarea instanței. Această concluzie rezultă din cuprinsul adresei nr. x/15.05.2013 a Ministerului Economiei, prin care este respinsă solicitarea Inspectoratului de Jandarmi Județean T. Vladimirescu Gorj de anulare, modificare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate MO3 nr. x, adresa nr. x/29.07.2014 . Aspectul litigios al dreptului de proprietate asupra unei părți din suprafața menționată în certificatul de atestare rezultă și din cuprinsul hotărârii judecătorești pronunțată de către Curtea de Apel Craiova în dosarul x/2002 al Judecătoriei Târgu Jiu nr. x/2012, declinat în favoarea Curții de Apel Craiova unde dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2013 (sentința civilă nr. 132/15.03.2013 - filele x), soluționat irevocabil prin decizia nr. 581/07.02.2014 a Inaltei Curți de Casație și de Justiție având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de atestare nr. x/15.05.2001, din dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Târgu Jiu . Astfel cum s-a reținut și de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal prin sentința nr. 132 din 15 martie 2013 prin care a respins acțiunea formulată de reclamantul Inspectoratul de Jandarmi "Tudor Vladimirescu" Gorj (UM O658 Tîrgu Jiu) ca inadmisibilă, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 1.532.753,89 m.p., având seria x și nr. x, emis la data de 15.05.2001 de către Ministerul Industriei și Resurselor în favoarea pârâtei S.C. A. S.A.., este un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea 554/2004, astfel că, în raport cu prevederile art. 5 alin. (1) din Legea 29/1990 și, ulterior, cu cele ale art. 7 alin. (1) și (3) din Legea 554/2004, este obligatorie procedura prealabilă. Ulterior, prin decizia nr. 581 din 7.02.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost substituită în mod parțial motivarea instanței de fond cu privire la verificarea termenului de formulare a plângerii prealabile în cazul reclamantului, care este terț față de actul administrativ în discuție, s-a reținut faptul că relevantă este data/momentul la care s-a luat cunoștință de actul pretins vătămător. Instanța supremă a reținut că reclamantul din acea cauză - Inspectoratul de Jandarmi Județean T. Vladimirescu Gorj - a luat cunoștință de existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate în discuție la momentul comunicării încheierii nr. 4529/01.02.2011 pronunțată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Gorj, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că un alt imobil atribuit în baza aceluiași certificat apare înscris în CF la nr. cadastral x, aparținând A.. Având ca reper data de 01.02.2011, ca fiind data luării la cunoștință de existența certificatului de atestarea dreptului de proprietate, instanța supremă a reținut că plângerea prealabilă formulată la data de 06.07.2012 de către Inspectoratul de Jandarmi "Tudor Vladimirescu" Gorj s-a făcut cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Înalta Curte constată că în prezenta cauză, reclamantul Ministerul Apărării Naționale a arătat că la data de 28.04.2016 O.C.P.I Gorj i-a eliberat o copie a certificatului în discuție, acesta fiind momentul în care ca terț față de actul administrativ în discuție a luat cunoștință de existența acestuia. In acord cu opinia curții de apel, istanța de control judiciar apreciază că nu este plauzibilă poziția reclamantului cu privire la inexistența unor informații la nivelul Ministerului cu privire la situația litigioasă a terenului în discuție anterior momentului indicat, având în vedere implicarea Inspectoratului Județean de Jandarmi Gorj în demersurile administrative și judiciare menționate (răspunsul reclamantului în cuprinsul concluziilor scrise depuse la 4.08.2020 la solicitarea expresă a instanței de a preciza data la care MInsiterul sau Inspectoratul Județean de jandarmi Gorj au luat cunosțintă de certificat). În fine, având ca reper chiar data indicată de însuși reclamantul din prezenta cauză ca fiind data certă la care a luat cunoștință de existența certificatului, respectiv 28.04.2016, în mod corect instanța de fond a constatat că prezenta acțiune este tardiv introdusă, cererea de chemare în judecată fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la data de 3 mai 2019. Așadar, cererea reclamantului adresată instanței la data de 3 mai 2019 a fost introdusă cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 11 alin. (2) din legea nr. 554/2004, chiar calculat prin raportare strictă la data indicată de reclamant ca fiind momentul la care O.C.P.I Gorj i-a eliberat o copie a certificatului, respectiv 28.04.2016. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. 3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă A. S.A.. și va respinge recursul ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,