ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2471/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2471/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 15 aprilie 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14.06.2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, obligarea pârâtului să declasifice și să comunice actele, informațiile și relațiile, menționate la pct. I din memoriul înregistrat sub nr. x/15.12.2017, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 19.11.2018, reclamantul a formulat cerere precizatoare/modificatoare prin care a solicitat:
introducerea în cauză a numitului B., directorul general al Direcției generale de informații a apărării (DGIA)/MApN, cu gradul militar general, persoană responsabilă de prejudicierea reclamantului, prin ascunderea, neînfățișarea și falsificarea de acte și informații legate de cazul său, pe care refuză să le înfățișeze organelor judiciare;
obligarea în solidar a pârâților la despăgubiri în cuantum de 150.000 euro daune materiale și 1 milion euro daune morale, precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2320 din data de 27.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, s-a constatat că excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul Ministerul Apărării Naționale este o apărare de fond și s-a respins, ca neîntemeiată, această excepție; s-a admis excepția lipsei de interes a reclamantului în soluționarea cererii și s-a respins în consecință cererea de chemare în judecată formulată de reclamant; s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, invocată în legătură cu excepția tardivității cererii de chemare în judecată, ca rămasă fără obiect; s-au constatat rămase fără obiect cererile formulate de reclamant în cursul procesului și introducerea în cauză a Direcției Generale de Informații a Apărării, pusă în discuție de instanță, și s-a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de restituire a cheltuielilor de judecată.
La data de 04.06.2020 reclamantul A. a depus o cerere de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 2320/27.09.2019, solicitând, potrivit art. 443 - 444 C. proc. civ., soluționarea tuturor capetelor de cerere, inclusiv a cererii precizatoare privind daunele materiale și morale solicitate.
Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 369/2020 din 9 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal veche a admis excepția tardivității formulării cererii de completare, invocată de pârâtul Ministerul Apărării Naționale și a respins cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 2320/27.09.2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și B., ca tardiv formulată.
Cererea de recurs
Împotriva sentinței civile nr. 369/2020 din 9 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal veche a declarat recurs reclamantul A., arătând că instanța a admis excepția tardivității formulării cererii de completare dispozitiv cu încălcarea dispozițiilor art. 42 alin. (1) și alin. (7) din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență, prelungită ulterior prin Decretul nr. 240/2020.
Apărările intimatului-pârât
Intimatul - pârât Ministerul Apărării Naționale a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că termenul pentru formularea cererii de completare dispozitiv a început să curgă de la data de 14.05.2020, respectiv de la data încetării stării de urgență.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Reclamantul A. a formulat o cerere de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 2320 din data de 27.09.2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, solicitând, în baza art. 443 - 444 C. proc. civ., soluționarea tuturor capetelor de cerere, inclusiv a cererii precizatoare privind daunele materiale și morale solicitate.
Prin sentința recurată, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal veche a respins cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 2320/27.09.2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, formulată de reclamantul A., ca tardivă, apreciind că ultima zi de formulare a cererii era 15.04.2020.
Înalta Curte constată că prima instanță a apreciat eronat asupra tardivității cererii de completare dispozitiv cu care a fost învestită, întrucât a omis a avea în vedere starea de urgență al cărei efect a constat tocmai în întreruperea termenelor de exercitare a căilor de atac.
Astfel, potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. În cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare".
În speță, din Referatul Compartimentului Arhivă al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, întocmit cu privire la dovada de comunicare către recurentul-reclamant a sentinței civile nr. 2320/27.09.2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018 reiese că hotărârea a cărei completare se solicită a fost comunicată reclamantului la data de 30.03.2020, respectiv în perioada stării de urgență.
Prin urmare, se impun a fi reținute dispozițiile privind instituirea și prelungirea stării de urgență în România, cu referire la termenele de exercitare a căilor de atac.
În acest sens, potrivit art. 42 alin. (6), (7) și (8) din Decretul nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, emis de Președintele României și publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020:
"(6) În temeiul prezentului decret, judecarea proceselor civile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), se suspendă de plin drept pe durata stării de urgență instituite prin acesta, fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop.
(7) Termenele de exercitare a căilor de atac în cauzele prevăzute la alin. (6), aflate în curs la data instituirii prezentei stări de urgență, se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeași durată, de la data încetării stării de urgență. În cauzele prevăzute la alin. (6) în care au fost declarate căi de atac până la data emiterii prezentului decret, dosarele se înaintează instanței competente după încetarea stării de urgență.
(8) După încetarea stării de urgență, judecarea proceselor prevăzute la alin. (6) se reia din oficiu. În termen de 10 zile de la încetarea stării de urgență, instanța de judecată va lua măsuri pentru fixarea termenelor de judecată și citarea părților."
Ulterior, prin Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, emis de Președintele României și publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 311 din 14 aprilie 2020, s-a dispus la art. 1 că "Începând cu data de 15 aprilie 2020, se prelungește cu 30 de zile starea de urgență pe întreg teritoriul României, instituită prin Decretul nr. 195/2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020."
Calculând cele 30 de zile de prelungire a stării de urgență, începând cu data de 15 aprilie 2020, se constată că ultima zi în care a fost instituită starea de urgență a fost 14.05.2020.
Prin urmare, termenul de 15 zile de formulare a cererii de completare dispozitiv a început să curgă începând cu data de 15.05.2020, aceasta fiind prima zi a stării de alertă.
Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, respectiv data de 15.05.2020, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.
Astfel, în raport cu data ieșirii din starea de urgență - 15 mai 2020, termenul de formulare a cererii de completare dispozitiv a început să curgă de la data de 16 mai 2020 și se împlinea la data de 31 mai 2020, duminică. Ținând cont de faptul că și data de 01 iunie 2020 era zi liberă, termenul se prelungea până în prima zi lucrătoare următoare, respectiv în data de 2 iunie 2020.
Înalta Curte constată că recurentul-reclamant A. a formulat cererea de completare dispozitiv la data de 2 iunie 2020, conform plicului de corespondență depus la fila x verso din suplimentul dosarului Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal nr. 4802/2/2018 și recipisei recomandate depuse în dosarul de recurs la fila x, respectiv în ultima zi de formulare a acestei cereri.
În raport de aceste aspecte, se constată că prima instanță a apreciat în mod greșit că cererea de completare dispozitiv este tardiv formulată.
În acest mod, a fost încălcat dreptul părților la un proces echitabil, fiindu-le cauzată o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 369/2020 din 9 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal veche; va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 369/2020 din 9 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal veche.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 15 aprilie 2021.