ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 273/2008

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1953/ C din 22 noiembrie 2006 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă acțiunea reclamanților R.A. și R.E. prin care solicitase evacuarea pârâtei SC M.P. SRL din spațiul situat în Brașov, și să se constate că pârâta a procedat la modificarea magaziei fără acordul reclamanților și fără documente legale, prin includerea respectivei magazii într-un contract de asociere în participațiune, transformând această magazie într-un bar. Prin aceeași sentință a fost respinsă acțiunea acelorași reclamanți formulată și împotriva pârâtului R.A., ca fiind introdusă împotriva unei persoane ce nu are calitate procesuală pasivă.

În esență, instanța de fond a reținut că evacuarea solicitată este lipsită de obiect deoarece respectiva magazie, a cărei folosință fusese cedată gratuit de către reclamanți pârâtei, în temeiul declarației autentificată sub nr. 2327 din 7 mai 2004 de B.N.P. I.F., nu mai există, a fost demolată de aceasta iar pe amplasamentul ei și al unui chioșc de aluminiu de 24 mp. ce fusese cumpărat de pârâtă tot de la reclamanți la 7 mai 2004, pârâta a edificat un bar. Întrucât magazia nu mai există în materialitatea ei cererea de evacuare a fost respinsă, instanța reținând că în cazul în care pârâta a încălcat dispozițiile art. 1564 C. civ., reclamanții pot cere daune interese și nicidecum solicita, în temeiul art. 111 C. proc.

civ., constatarea unei stări de fapt legate de pretinse modificări ale spațiului cedat în folosință, cu atât mai mult cu cât reclamanții nu au probat că respectiva modificare s-a făcut fără acordul lor. Apelurile declarate de reclamanți și de pârâta SC M.P. SRL împotriva acestei sentințe au fost respinse, ca nefondate, prin decizia nr. 72/ A din 17 mai 2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială. În argumentarea acestei soluții instanța de apel nu a primit excepțiile reclamanților privind tardivitatea motivării apelului pârâtei, reținând că motivele de apel ale acesteia s-au depus la 22 februarie 2007, primul termen la care părțile au fost legal citate și nici excepția lipsei de interes a acesteia, apreciind că legea nu interzice expres exercitarea apelului împotriva considerentelor unei hotărâri judecătorești, pârâta având interesul reținerii unei situații corespunzătoare adevărului în ceea ce privește amplasarea exactă a magaziei în discuție.

Întrucât ambele apeluri aveau drept critică amplasarea magaziei, instanța de apel, având în vedere mențiunile din declarația nr. 2327 din 7 mai 2004, din contractul de vânzare-cumpărare nr. 2328 din 7 mai 2004 și cele din contractul de asociere în participațiune încheiat de societatea pârâtă cu SC E. SRL, acte ce nu au fost desființate sau anulate și în care este descrisă amplasarea magaziei în litigiu, a reținut că respectiva magazie de 8,70 mp. era situată lângă chioșcul din aluminiu de 24 mp. și nicidecum între clădirea în care locuiesc reclamanții și cea în care locuiește pârâtul R.A., cum neîntemeiat au susținut reclamanții. Întrucât magazia respectivă nu mai există ea fiind transformată într-un bar, rezultat și din chioșcul de aluminiu, conform specificațiilor din contractul de asociere semnat de pârâtă, s-a apreciat că în mod corect cererea de evacuare din magazie a fost respinsă, ca lipsită de obiect.

Petitul doi din acțiunea reclamanților, întemeiat pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., s-a apreciat că în mod corect a fost respins el fiind inadmisibil, câtă vreme reclamanții puteau cere realizarea dreptului și nu constatarea unei stări de fapt. Nemulțumite de această decizie ambele părți au declarat recursuri solicitând modificarea ei pentru nelegalitate. În recursul lor reclamanții critică decizia din apel pentru că ea se sprijină pe motive străine de natura pricinii și cuprinde motive contradictorii, art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Astfel, deși se reține că această magazie era situată lângă chioșcul de aluminiu reține eronat că ea nu mai există, deși pârâtul R.A. recunoscuse transformarea ei la momentul când a fost sancționat contravențional.

Transformarea și modificarea nu echivalează cu inexistența construcției. De asemenea, pe petitul doi al acțiunii lor instanța a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., ei neputând face dovada unui fapt negativ, respectiv a lipsei acordului lor la transformarea bunului dat în comodat. În acest sens recurenții apreciază că instanța de apel a aplicat și interpretat greșit dispozițiile art. 111 C. proc. civ. și art. 1169 C. civ., sens în care invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin recursul său pârâta SC M.P. SRL, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., critică decizia pentru interpretarea greșită a contractului de vânzare cumpărare nr. 2328 din 7 mai 2004 și cel de asociere în participațiune nr. 2327 din 7 mai 2004 încheiat de ea cu SC E. SRL.

Deși soluția este corectă și dezlegarea pricinii este legală, recurenta pârâtă critică considerentele în temeiul cărora s-a făcut dezlegarea, respectiv reținerea că actualul bar („F.”) ar fi amplasat pe locul fostei magazii, concluzii posibile și datorită aprecierilor eronate ale expertului. În realitate magazia respectivă a fost transformată chiar de reclamanți într-o nouă unitate locativă, noul bar având o cu totul altă amplasare decât vechea magazie. De asemenea, recurenta pârâtă critică respingerea de către instanța de apel a unei cercetări la fața locului și a unei noi expertize, singurele probe ce ar fi putut clarifica starea de fapt. Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente: Analizând recursul reclamanților curtea apreciază criticile, ca nefondate, deoarece motivarea instanței de apel este coerentă și completă, ea fiind în concordanță cu probele dosarului.

Recurenții reclamanți susțin neîntemeiat că instanța de apel a reținut inexistența construcției câtă vreme în considerentele deciziei instanța reține că magazia a fost transformată în bar. Atunci când menționează că „magazia nu există” instanța are în vedere construcția inițială dată în folosință gratuită de către reclamanți, continuându-se argumentare cu privire la transformarea respectivei magazii într-un bar, bar ce a rezultat și din chioșcul din aluminiu, alipit acestei magazii. Că respectivul bar a rezultat din „magazia în suprafață de 8,70 mp., îmbunătățită, deținută în baza declarației autentificate sub nr. 2327 din 7 mai 2004 și a chioșcului din aluminiu în suprafață de 24 mp., dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2328 din 7 mai 2004” rezultă din însăși descrierea spațiului comercial făcută de pârâtă în contractul de asociere în participațiune cum corect a reținut și instanța de apel.

Ori, în acțiunea lor, reclamanții au motivat evacuarea din magazia pe care ei i-au dat-o pârâtei în folosință gratuită, bun care într-adevăr, în materialitatea sa nu mai există, el fiind transformat și având acum o altă configurație, înglobează și un alt spațiu al pârâtei, și o altă destinație. De asemenea, curtea apreciază, ca nefondată, și cea de-a doua critică privind aplicarea și interpretarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 111 C. proc. civ. și art. 1169 C. civ., deoarece instanța de apel, având în vedere formularea petitului doi din acțiune, a apreciat corect ca fiind inadmisibilă o asemenea cerere. Potrivit dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., partea care are interes poate să solicite constatarea existenței sau inexistenței unui drept, cererea sa neputând fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.

Ori, în speță, reclamanții au solicitat prin petitul doi al acțiunii, să se constate o stare de fapt, respectiv, că transformarea magaziei s-a făcut fără acordul lor și fără documente și autorizații legale, cerere inadmisibilă câtă vreme ei au deschisă, așa cum reține și instanța de fond, acțiunea în daune interese în temeiul art. 1564 C. civ. Cât privește încălcarea dispozițiilor art. 1169 C. civ., de către instanțe, ce au reținut neprobarea de către reclamanți că respectiva transformare s-a făcut fără acordul lor, nu poate fi reținută de către instanța de recurs deoarece recurenții susțin neîntemeiat că, în acest caz, ei ar fi trebuit să dovedească un fapt negativ. Ei aveau posibilitatea dovedirii că s-au opus acestei transformări (eventual printr-o somație pentru încetarea lucrărilor) lucru pe care nu l-au făcut, cu atât mai mult cu cât ei locuiesc la aceeași adresă iar transformările au necesitat lucrări în timp, pe care ei nu le-au stopat.

Promovarea prezentei acțiuni în evacuare nu probează opunerea lor la transformarea construcției, așa cum susțin recurenții, ea fiind făcută după finalizarea construcțiilor. În consecință, criticile recurenților reclamanți sunt apreciate, ca nefondate, recursul urmând a fi respins. Cât privește recursul pârâtei, curtea, având în vedere criticile invocate și argumentarea lor, în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., apreciază că acestea se pot încadra doar în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recursul urmând a fi analizat doar în ceea ce privește interpretarea actelor deduse judecății, restul criticilor vizând interpretarea probelor și netemeinicia aprecierii lor, critici ce nu mai pot fi invocate în recurs după modificarea dispozițiilor art. 304 C. proc.

civ., aduse prin Legea nr. 219/2005, ele încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în prezent abrogate, și nu în cele prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., cum apreciază recurenta. Curtea apreciază că instanța de apel a interpretat corect cele două contracte, respectiv cel de vânzare-cumpărare nr. 2328 din 7 mai 2004 și cel de asociere în participațiune nr. 2327 din 7 mai 2004 privitoare la imobilul ce s-a înstrăinat și cel care a fost adus la asociere.

Câtă vreme însăși recurenta de față descrie bunul imobil adus ca aport la asociere, respectiv din ce este el compus și cum a fost obținut, a se vedea în acest sens și cele reținute în recursul reclamanților, nu poate susține în prezent că instanța de apel nu a reținut corect din ce se constituie în prezent actualul bar sau că el ar fi în prezent amplasat într-un alt loc decât cel al vechii magazii și chioșc metalic, instanțele având în vedere atât contractele, expertizele cât și cele constatate la fața locului cu ocazia cercetării locale. În consecință și recursul pârâtei este apreciat ca nefondat, urmând a fi respins. Întrucât fiecare dintre recurente a solicitat cheltuieli de judecată și este la rândul său căzută în pretenții în recursul părții adverse, curtea apreciază că nu se impune obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată, fiecare parte urmând a-și suporta propriile cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții R.A. și R.E. și de pârâta SC M.P. SRL Brașov împotriva deciziei nr. 72/ A din 17 mai 2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2008.