ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 273/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 273/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1953/

C din 22 noiembrie 2006 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, a fost respinsă acțiunea reclamanților R.A. și R.E. prin

care solicitase evacuarea pârâtei SC M.P. SRL din spațiul situat în Brașov, și

să se constate că pârâta a procedat la modificarea magaziei fără acordul

reclamanților și fără documente legale, prin includerea respectivei magazii

într-un contract de asociere în participațiune, transformând această magazie

într-un bar.

Prin aceeași sentință a fost

respinsă acțiunea acelorași reclamanți formulată și împotriva pârâtului R.A.,

ca fiind introdusă împotriva unei persoane ce nu are calitate procesuală

pasivă.

În esență, instanța de fond

a reținut că evacuarea solicitată este lipsită de obiect deoarece respectiva

magazie, a cărei folosință fusese cedată gratuit de către reclamanți pârâtei,

în temeiul declarației autentificată sub nr. 2327 din 7 mai 2004 de B.N.P. I.F.,

nu mai există, a fost demolată de aceasta iar pe amplasamentul ei și al unui

chioșc de aluminiu de 24 mp. ce fusese cumpărat de pârâtă tot de la reclamanți

la 7 mai 2004, pârâta a edificat un bar.

Întrucât magazia nu mai

există în materialitatea ei cererea de evacuare a fost respinsă, instanța

reținând că în cazul în care pârâta a încălcat dispozițiile art. 1564 C. civ.,

reclamanții pot cere daune interese și nicidecum solicita, în temeiul art. 111 C.

proc. civ., constatarea unei stări de fapt legate de pretinse modificări ale

spațiului cedat în folosință, cu atât mai mult cu cât reclamanții nu au probat

că respectiva modificare s-a făcut fără acordul lor.

Apelurile declarate de

reclamanți și de pârâta SC M.P. SRL împotriva acestei sentințe au fost respinse,

ca nefondate, prin decizia nr. 72/ A din 17 mai 2007 a Curții de Apel Brașov,

secția comercială.

În argumentarea acestei

soluții instanța de apel nu a primit excepțiile reclamanților privind

tardivitatea motivării apelului pârâtei, reținând că motivele de apel ale

acesteia s-au depus la 22 februarie 2007, primul termen la care părțile au fost

legal citate și nici excepția lipsei de interes a acesteia, apreciind că legea

nu interzice expres exercitarea apelului împotriva considerentelor unei

hotărâri judecătorești, pârâta având interesul reținerii unei situații

corespunzătoare adevărului în ceea ce privește amplasarea exactă a magaziei în

discuție.

Întrucât ambele apeluri

aveau drept critică amplasarea magaziei, instanța de apel, având în vedere

mențiunile din declarația nr. 2327 din 7 mai 2004, din contractul de

vânzare-cumpărare nr. 2328 din 7 mai 2004 și cele din contractul de asociere în

participațiune încheiat de societatea pârâtă cu SC E. SRL, acte ce nu au fost

desființate sau anulate și în care este descrisă amplasarea magaziei în

litigiu, a reținut că respectiva magazie de 8,70 mp. era situată lângă chioșcul

din aluminiu de 24 mp. și nicidecum între clădirea în care locuiesc reclamanții

și cea în care locuiește pârâtul R.A., cum neîntemeiat au susținut reclamanții.

Întrucât magazia respectivă

nu mai există ea fiind transformată într-un bar, rezultat și din chioșcul de

aluminiu, conform specificațiilor din contractul de asociere semnat de pârâtă,

s-a apreciat că în mod corect cererea de evacuare din magazie a fost respinsă,

ca lipsită de obiect.

Petitul doi din acțiunea

reclamanților, întemeiat pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., s-a apreciat

că în mod corect a fost respins el fiind inadmisibil, câtă vreme reclamanții

puteau cere realizarea dreptului și nu constatarea unei stări de fapt.

Nemulțumite de această

decizie ambele părți au declarat recursuri solicitând modificarea ei pentru

nelegalitate.

În recursul lor reclamanții

critică decizia din apel pentru că ea se sprijină pe motive străine de natura

pricinii și cuprinde motive contradictorii, art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Astfel, deși se reține că

această magazie era situată lângă chioșcul de aluminiu reține eronat că ea nu

mai există, deși pârâtul R.A. recunoscuse transformarea ei la momentul când a

fost sancționat contravențional. Transformarea și modificarea nu echivalează cu

inexistența construcției.

De asemenea, pe petitul doi

al acțiunii lor instanța a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 111

C. proc. civ., ei neputând face dovada unui fapt negativ, respectiv a lipsei

acordului lor la transformarea bunului dat în comodat.

În acest sens recurenții

apreciază că instanța de apel a aplicat și interpretat greșit dispozițiile art.

111 C. proc. civ. și art. 1169 C. civ., sens în care invocă dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Prin recursul său pârâta SC

M.P. SRL, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., critică

decizia pentru interpretarea greșită a contractului de vânzare cumpărare nr. 2328

din 7 mai 2004 și cel de asociere în participațiune nr. 2327 din 7 mai 2004

încheiat de ea cu SC E. SRL.

Deși soluția este corectă și

dezlegarea pricinii este legală, recurenta pârâtă critică considerentele în

temeiul cărora s-a făcut dezlegarea, respectiv reținerea că actualul bar („F.”)

ar fi amplasat pe locul fostei magazii, concluzii posibile și datorită aprecierilor

eronate ale expertului.

În realitate magazia

respectivă a fost transformată chiar de reclamanți într-o nouă unitate

locativă, noul bar având o cu totul altă amplasare decât vechea magazie.

De asemenea, recurenta

pârâtă critică respingerea de către instanța de apel a unei cercetări la fața

locului și a unei noi expertize, singurele probe ce ar fi putut clarifica

starea de fapt.

Recursurile sunt nefondate

pentru următoarele considerente:

Analizând recursul

reclamanților curtea apreciază criticile, ca nefondate, deoarece motivarea

instanței de apel este coerentă și completă, ea fiind în concordanță cu probele

dosarului.

Recurenții reclamanți susțin

neîntemeiat că instanța de apel a reținut inexistența construcției câtă vreme

în considerentele deciziei instanța reține că magazia a fost transformată în

bar. Atunci când menționează că „magazia nu există” instanța are în vedere

construcția inițială dată în folosință gratuită de către reclamanți,

continuându-se argumentare cu privire la transformarea respectivei magazii

într-un bar, bar ce a rezultat și din chioșcul din aluminiu, alipit acestei

magazii.

Că respectivul bar a

rezultat din „magazia în suprafață de 8,70 mp., îmbunătățită, deținută în baza

declarației autentificate sub nr. 2327 din 7 mai 2004 și a chioșcului din

aluminiu în suprafață de 24 mp., dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 2328 din 7 mai 2004” rezultă din însăși descrierea

spațiului comercial făcută de pârâtă în contractul de asociere în

participațiune cum corect a reținut și instanța de apel.

Ori, în acțiunea lor,

reclamanții au motivat evacuarea din magazia pe care ei i-au dat-o pârâtei în

folosință gratuită, bun care într-adevăr, în materialitatea sa nu mai există,

el fiind transformat și având acum o altă configurație, înglobează și un alt

spațiu al pârâtei, și o altă destinație.

De asemenea, curtea

apreciază, ca nefondată, și cea de-a doua critică privind aplicarea și

interpretarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 111 C. proc. civ.

și art. 1169 C. civ., deoarece instanța de apel, având în vedere formularea

petitului doi din acțiune, a apreciat corect ca fiind inadmisibilă o asemenea

cerere.

Potrivit dispozițiilor art. 111

C. proc. civ., partea care are interes poate să solicite constatarea existenței

sau inexistenței unui drept, cererea sa neputând fi primită dacă partea poate

cere realizarea dreptului.

Ori, în speță, reclamanții

au solicitat prin petitul doi al acțiunii, să se constate o stare de fapt,

respectiv, că transformarea magaziei s-a făcut fără acordul lor și fără

documente și autorizații legale, cerere inadmisibilă câtă vreme ei au deschisă,

așa cum reține și instanța de fond, acțiunea în daune interese în temeiul art. 1564

C. civ.

Cât privește încălcarea

dispozițiilor art. 1169 C. civ., de către instanțe, ce au reținut neprobarea de

către reclamanți că respectiva transformare s-a făcut fără acordul lor, nu

poate fi reținută de către instanța de recurs deoarece recurenții susțin

neîntemeiat că, în acest caz, ei ar fi trebuit să dovedească un fapt negativ.

Ei aveau posibilitatea dovedirii că s-au opus acestei transformări (eventual

printr-o somație pentru încetarea lucrărilor) lucru pe care nu l-au făcut, cu

atât mai mult cu cât ei locuiesc la aceeași adresă iar transformările au necesitat

lucrări în timp, pe care ei nu le-au stopat.

Promovarea prezentei acțiuni

în evacuare nu probează opunerea lor la transformarea construcției, așa cum

susțin recurenții, ea fiind făcută după finalizarea construcțiilor.

În consecință, criticile

recurenților reclamanți sunt apreciate, ca nefondate, recursul urmând a fi

respins.

Cât privește recursul

pârâtei, curtea, având în vedere criticile invocate și argumentarea lor, în

temeiul dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., apreciază că acestea se

pot încadra doar în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.,

recursul urmând a fi analizat doar în ceea ce privește interpretarea actelor

deduse judecății, restul criticilor vizând interpretarea probelor și

netemeinicia aprecierii lor, critici ce nu mai pot fi invocate în recurs după

modificarea dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., aduse prin Legea nr. 219/2005,

ele încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în prezent

abrogate, și nu în cele prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., cum

apreciază recurenta.

Curtea apreciază că instanța

de apel a interpretat corect cele două contracte, respectiv cel de

vânzare-cumpărare nr. 2328 din 7 mai 2004 și cel de asociere în participațiune nr.

2327 din 7 mai 2004 privitoare la imobilul ce s-a înstrăinat și cel care a fost

adus la asociere.

Câtă vreme însăși recurenta

de față descrie bunul imobil adus ca aport la asociere, respectiv din ce este

el compus și cum a fost obținut, a se vedea în acest sens și cele reținute în

recursul reclamanților, nu poate susține în prezent că instanța de apel nu a

reținut corect din ce se constituie în prezent actualul bar sau că el ar fi în

prezent amplasat într-un alt loc decât cel al vechii magazii și chioșc metalic,

instanțele având în vedere atât contractele, expertizele cât și cele constatate

la fața locului cu ocazia cercetării locale.

În consecință și recursul

pârâtei este apreciat ca nefondat, urmând a fi respins.

Întrucât fiecare dintre

recurente a solicitat cheltuieli de judecată și este la rândul său căzută în

pretenții în recursul părții adverse, curtea apreciază că nu se impune

obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată, fiecare parte urmând a-și

suporta propriile cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de reclamanții R.A. și R.E. și de pârâta SC M.P. SRL

Brașov împotriva deciziei nr. 72/ A din 17 mai 2007 a Curții de Apel Brașov, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 ianuarie 2008.