ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3528/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul I.O.V. a chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții să dispună obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea lunară de decizii completatoare la Decizia nr. 1775 din 17 aprilie 2008 și la Decizia nr. 1776 din 17 aprilie 2008, prin care să se dispună emiterea unui titlu de despăgubire reprezentând actualizarea, cu dobânda legală, a sumelor cuprinse în titlurile de conversie nr. 272 din 7 mai 2008 și nr. 273 din 7 mai 2008 din data de 17 aprilie 2008 până la data la care vor fi admise la tranzacționare titlurile emise de Fondul Proprietatea pe piața operată la Bursa de Valori București.

Sub sancțiunea plății către reclamantă de daune cominatorii de 300 RON pe zi întârziere pentru fiecare decizie completatoare în parte, obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea lunară de titluri de conversie a sumelor actualizate, în acțiuni suplimentare ce sunt purtătoare de dividende la Fondul Proprietate, sub sancțiunea plății către reclamantă de daune cominatorii de 300 RON pe zi de întârziere pentru fiecare titlu de conversie în parte; în subsidiar s-a solicitat acordarea dobânzii legale sub forma de acțiuni suplimentare, obligarea pârâtelor la acordarea lunară și în numerar a dobânzii legale calculate asupra despăgubirilor în cuantum de 4.911.932 RON și aferentă perioadei 17 aprilie 2008 și până la data la care vor fi admise la tranzacționare titlurile emise de Fondul Proprietatea pe piața operată de Bursa de Valori București . În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că deține Decizia nr. 1775 din 17 aprilie 2008 – titlu de despăgubire în cuantum de 4.779.145 RON.

În baza dreptului de opțiune reclamantul a optat pentru plata sumei de 500.000 RON în numerar, iar pentru diferența de 4.279.145 RON s-a emis titlul de conversie în acțiuni la Fondul Proprietatea nr. 272 din 7 mai 2008. De asemenea, reclamantul deține Decizia nr. 1776 din 17 aprilie 2008 titlu de despăgubire în cuantum de 1.132.787 RON. În baza dreptului de opțiune reclamantul a optat pentru plata sumei de 500.000 RON în numerar, iar pentru diferențe de 632.787 RON s-a emis titlul de conversie în acțiuni la Fondul Proprietatea nr. 273 din 7 mai 2008. Reclamantul a mai arătat că deține acțiuni la Fondul Proprietatea în cuantum de 4.911.932 RON, acțiuni care nu pot fi valorificate în integralitate pe piața reglementată pentru că nu au fost emise la tranzacționare pe piața operantă BVB.

La data de 24 martie 2009 reclamantul a formulat cerere înregistrată sub nr. 794855 către pârâte, cerere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, Legii nr. 554/2004 și Legii nr. 247/2005, însă nu a primit nici un răspuns. La termenul din 9 septembrie 2009 Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat în conformitate cu dispozițiile art. 60-63 C. proc. civ., art. 16 cap. V din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3428 din 7 octombrie 2009 a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că în lipsa unor prevederi legale pentru actualizarea sumelor de bani stabilite prin deciziile emise, nu se poate reține un refuz nejustificat al autorităților pârâte în soluționarea cererii reclamantului, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004. S-a mai reținut de către instanța de fond faptul că Legea nr. 247/2005 nu reglementează posibilitatea emiterii lunare de titluri de conversie a sumelor solicitate a fi reactualizate de către reclamant, prin decizii completatoare în acțiunii suplimentare ce sunt purtătoare de dividende la Fondul Proprietatea. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul I.M., în termen motivat pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii în raport de situația de fapt. Aceasta deoarece reclamantul-recurent nu contestă cuantumul despăgubirilor și modul în care a fost respectată legislația în vigoare de către autoritățile pârâte ci solicită acordarea în plus față de debitul principal și a unei dobânzi legale la care apreciază că este îndreptățit. Se arată că în mod nelegal s-a apreciat lipsa de temei legal a acțiunii reclamantei în condițiile în care au fost indicate dispozițiile Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/2005, iar în baza obligațiilor prevăzute de art. 129 alin. (5) C. proc. civ. instanța de fond trebuia să aplice dispozițiile art. 1088 alin. (1) C. civ.

raportat la dispozițiile O.G. nr. 9/2000 privind modalitatea de calcul a dobânzii legale. Se arată că în mod greșit nu s-a constatat existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantului având ca obiect plata dobânzii legale în condițiile în care Codul civil reglementează principiul acordării de daune interese calculate de la momentul stabilirii până la momentul tranzacționării acțiunilor primite la Fondul Proprietatea pe piața operată de Bursa de Valori București. În motivele de recurs se arată că în mod greșit instanța de fond nu a ținut cont de o hotărâre judecătorească pronunțată de Curtea de Apel Cluj prin care s-au acordat dobânzile legale solicitate, iar recurentul este discriminat în raport de situația altor persoane care au contestat cuantumul despăgubirilor.

La dosar intimații-pârâți au formulat întâmpinări în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente: Sentința atacată este legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 247/2005, nefiind îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Reclamantului, în calitate de persoană îndreptățită la despăgubire, prin Deciziile nr. 1775 din 17 aprilie 2008 și 1776 din 7 februarie 2008, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor i-a emis titlurile de despăgubire pentru suma de 4.779.145 lei, conform raportului de evaluare întocmit în dosarul înregistrat cu nr. 27903/CC și respectiv pentru suma de 1.132.787 lei conform raportului de evaluare întocmit în dosarul înregistrat cu nr. 31193/CC.

Astfel, în cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlului VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile O.U.G. nr. 81/2007, în baza Deciziilor nr. 1775 din 17 aprilie 2008 si 1776 din 7 februarie 2008 Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor si în baza procedurii privind valorificarea titlurilor de despăgubire, reclamantul a formulat cererile de opțiune înregistrate cu nr. 03983 din 05 mai 2008 și cu nr. 03984 din 05 mai 2008, prin care a solicitat emiterea câte unui Titlul de plată pentru suma de 500.000 lei și a câte unui Titlu de conversie pentru suma de 4.279.145 lei si respectiv 632.787 lei. În conformitate cu prevederile art. 182 alin. (4) al Titlului VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările O.U.G.

nr. 81/2007 si H.G. nr. 128/2008, pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, reclamantului i s-a emis Titlul de conversie, decizia nr. 272 din 07 mai 2008 și Titlul de plată, decizia nr. 619 din 20 august 2008 pentru dosarul de opțiune înregistrat sub nr. 03983 din 05 mai 2008 și respectiv Titlul de conversie, decizia nr. 273 din 07 mai 2008 și Titlul de plata, decizia nr. 1976 din 13 noiembrie 2008 pentru dosarul de opțiune înregistrat sub nr. 03984 din 05 mai 2008. Menționam faptul că în baza Titlurilor de plata nr. 619 din 20 august 2008 și respectiv 1976 din 13 noiembrie 2008 s-a efectuat și plata aferentă primei transe a despăgubirilor.

Potrivit art. 131 din O.U.G. nr. 81/2007 „Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activitățile prevăzute în acte normative speciale, precum și activitățile necesare implementării prezentei legi, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar". Față de situația de fapt în mod legal s-a apreciat prin sentința recurată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile existenței unui refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantului având ca obiect obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale, în plus față de debitul principal în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Aceasta deoarece cererea recurentului nu are temei legal în raport de dispozițiile legale reprezentate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 care nu prevăd posibilitatea acordării dobânzii legale pentru sumele acordate drept despăgubire în cadrul procedurii administrative. În cauză instanța de fond și-a exercitat rolul activ conform dispozițiilor art. 129 alin. (4) C. proc. civ. dar ceea ce solicită recurentul nu putea fi acordat în cadrul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005 și de către instanța de contencios administrativ invocată cu soluționarea cauzei. Temeiurile invocate de recurent în recurs, respectiv dispozițiile art. 1088 alin. (1) C. civ. și O.G. nr. 9/2000 nu pot fi aplicate de către instanță în raport de dispozițiile speciale ale Legii nr. 247/2005 raportat la dispozițiile art. 18 alin. (1) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Aceste dispoziții legale invocate în recurs pot constitui temeiul formulării unei acțiunii civile deoarece în concret ceea ce solicită recurentul este o pretenție civilă – plata dobânzii legale suplimentare față de debitul principal necontestat reprezentat de titlurile de plată emise în favoarea sa de către intimate. Curtea nu va reține aspectele de practică unitară invocată de recurent deoarece hotărârile judecătorești invocate sunt decizii de speță pronunțate de instanțele civile și nu de instanțele specializate de contencios administrativ în cadrul procedurii administrative reglementate de dispozițiile Legii nr. 247/2005. Față de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc.

civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.M. împotriva sentinței civile nr. 3428 din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 iulie 2010.