ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3528/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul I.O.V. a chemat în judecată Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții să dispună

obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea lunară

de decizii completatoare la Decizia nr. 1775 din 17 aprilie 2008 și la Decizia nr. 1776 din 17 aprilie 2008, prin care să se dispună emiterea unui titlu de

despăgubire reprezentând actualizarea, cu dobânda legală, a sumelor cuprinse în

titlurile de conversie nr. 272 din 7 mai 2008 și nr. 273 din 7 mai 2008 din

data de 17 aprilie 2008 până la data la care vor fi admise la tranzacționare

titlurile emise de Fondul Proprietatea pe piața operată la Bursa de Valori București. Sub sancțiunea plății către reclamantă de daune cominatorii de 300

RON pe zi întârziere pentru fiecare decizie completatoare în parte, obligarea

pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea

lunară de titluri de conversie a sumelor actualizate, în acțiuni suplimentare

ce sunt purtătoare de dividende la Fondul Proprietate, sub sancțiunea plății către reclamantă de daune cominatorii de 300 RON pe

zi de întârziere pentru fiecare titlu de conversie în parte; în subsidiar s-a

solicitat acordarea dobânzii legale sub forma de acțiuni suplimentare,

obligarea pârâtelor la acordarea lunară și în numerar a dobânzii legale

calculate asupra despăgubirilor în cuantum de 4.911.932 RON și aferentă

perioadei 17 aprilie 2008 și până la data la care vor fi admise la

tranzacționare titlurile emise de Fondul Proprietatea pe piața operată de Bursa

de Valori București .

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că deține Decizia nr. 1775 din 17 aprilie 2008 – titlu de despăgubire în

cuantum de 4.779.145 RON. În baza dreptului de opțiune reclamantul a optat

pentru plata sumei de 500.000 RON în numerar, iar pentru diferența de 4.279.145

RON s-a emis titlul de conversie în acțiuni la Fondul Proprietatea nr. 272 din 7 mai 2008.

De asemenea, reclamantul deține

Decizia nr. 1776 din 17 aprilie 2008 titlu de despăgubire în cuantum de

1.132.787 RON. În baza dreptului de opțiune reclamantul a optat pentru plata

sumei de 500.000 RON în numerar, iar pentru diferențe de 632.787 RON s-a emis

titlul de conversie în acțiuni la Fondul Proprietatea nr. 273 din 7 mai 2008.

Reclamantul a mai arătat că deține

acțiuni la Fondul Proprietatea în cuantum de 4.911.932 RON, acțiuni care nu pot

fi valorificate în integralitate pe piața reglementată pentru că nu au fost emise

la tranzacționare pe piața operantă BVB.

La data de 24 martie 2009

reclamantul a formulat cerere înregistrată sub nr. 794855 către pârâte, cerere

întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, Legii nr. 554/2004 și Legii nr.

247/2005, însă nu a primit nici un răspuns.

La termenul din 9 septembrie 2009

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat în conformitate cu

dispozițiile art. 60-63 C. proc. civ., art. 16 cap. V din Titlul VII din Legea

nr. 247/2005 cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3428 din

7 octombrie 2009 a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant, precum

și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.

Pentru a pronunța această sentință

instanța a reținut că în lipsa unor prevederi legale pentru actualizarea

sumelor de bani stabilite prin deciziile emise, nu se poate reține un refuz

nejustificat al autorităților pârâte în soluționarea cererii reclamantului, în

conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

S-a mai reținut de către instanța de

fond faptul că Legea nr. 247/2005 nu reglementează posibilitatea emiterii

lunare de titluri de conversie a sumelor solicitate a fi reactualizate de către

reclamant, prin decizii completatoare în acțiunii suplimentare ce sunt

purtătoare de dividende la Fondul Proprietatea.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul I.M., în termen motivat pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Motivele de recurs se încadrează în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a

legii în raport de situația de fapt.

Aceasta deoarece

reclamantul-recurent nu contestă cuantumul despăgubirilor și modul în care a

fost respectată legislația în vigoare de către autoritățile pârâte ci solicită

acordarea în plus față de debitul principal și a unei dobânzi legale la care

apreciază că este îndreptățit.

Se arată că în mod nelegal s-a

apreciat lipsa de temei legal a acțiunii reclamantei în condițiile în care au

fost indicate dispozițiile Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/2005, iar în

baza obligațiilor prevăzute de art. 129 alin. (5) C. proc. civ. instanța de

fond trebuia să aplice dispozițiile art. 1088 alin. (1) C. civ. raportat la

dispozițiile O.G. nr. 9/2000 privind modalitatea de calcul a dobânzii legale.

Se arată că în mod greșit nu s-a

constatat existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii

reclamantului având ca obiect plata dobânzii legale în condițiile în care Codul

civil reglementează principiul acordării de daune interese calculate de la

momentul stabilirii până la momentul tranzacționării acțiunilor primite la Fondul Proprietatea pe piața operată de Bursa de Valori București.

În motivele de recurs se arată că în

mod greșit instanța de fond nu a ținut cont de o hotărâre judecătorească

pronunțată de Curtea de Apel Cluj prin care s-au acordat dobânzile legale solicitate,

iar recurentul este discriminat în raport de situația altor persoane care au

contestat cuantumul despăgubirilor.

La dosar intimații-pârâți au

formulat întâmpinări în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat în

raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele

considerente:

Sentința atacată este legală și

temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 247/2005,

nefiind îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Reclamantului, în calitate de

persoană îndreptățită la despăgubire, prin Deciziile nr. 1775 din 17 aprilie

2008 și 1776 din 7 februarie 2008, Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor i-a emis titlurile de despăgubire pentru suma de 4.779.145 lei,

conform raportului de evaluare întocmit în dosarul înregistrat cu nr. 27903/CC

și respectiv pentru suma de 1.132.787 lei conform raportului de evaluare

întocmit în dosarul înregistrat cu nr. 31193/CC.

Astfel, în cadrul procedurii

administrative reglementată prin Titlului VII al Legii nr. 247/2005, cu

modificările și completările ulterioare, în condițiile O.U.G. nr. 81/2007, în

baza Deciziilor nr. 1775 din 17 aprilie 2008 si 1776 din 7 februarie 2008

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor si în baza procedurii

privind valorificarea titlurilor de despăgubire, reclamantul a formulat

cererile de opțiune înregistrate cu nr. 03983 din 05 mai 2008 și cu nr. 03984

din 05 mai 2008, prin care a solicitat emiterea câte unui Titlul de plată

pentru suma de 500.000 lei și a câte unui Titlu de conversie pentru suma de

4.279.145 lei si respectiv 632.787 lei.

În conformitate cu prevederile art.

182 alin. (4) al Titlului VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările și

completările O.U.G. nr. 81/2007 si H.G. nr. 128/2008, pentru accelerarea

procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod

abuziv, reclamantului i s-a emis Titlul de conversie, decizia nr. 272 din 07

mai 2008 și Titlul de plată, decizia nr. 619 din 20 august 2008 pentru dosarul

de opțiune înregistrat sub nr. 03983 din 05 mai 2008 și respectiv Titlul de

conversie, decizia nr. 273 din 07 mai 2008 și Titlul de plata, decizia nr. 1976

din 13 noiembrie 2008 pentru dosarul de opțiune înregistrat sub nr. 03984 din

05 mai 2008. Menționam faptul că în baza Titlurilor de plata nr. 619 din 20

august 2008 și respectiv 1976 din 13 noiembrie 2008 s-a efectuat și plata

aferentă primei transe a despăgubirilor.

Potrivit art. 131 din O.U.G. nr.

81/2007 „Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților coordonează

procesul de acordare a despăgubirilor realizând activitățile prevăzute în acte

normative speciale, precum și activitățile necesare implementării prezentei

legi, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie,

realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar".

Față de situația de fapt în mod

legal s-a apreciat prin sentința recurată că în cauză nu sunt îndeplinite

condițiile existenței unui refuz nejustificat de soluționare a cererii

reclamantului având ca obiect obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale, în

plus față de debitul principal în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i)

din Legea nr. 554/2004.

Aceasta deoarece cererea

recurentului nu are temei legal în raport de dispozițiile legale reprezentate

de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 care nu prevăd posibilitatea acordării

dobânzii legale pentru sumele acordate drept despăgubire în cadrul procedurii

administrative.

În cauză instanța de fond și-a exercitat

rolul activ conform dispozițiilor art. 129 alin. (4) C. proc. civ. dar ceea ce

solicită recurentul nu putea fi acordat în cadrul procedurii administrative

prevăzute de Legea nr. 247/2005 și de către instanța de contencios

administrativ invocată cu soluționarea cauzei.

Temeiurile invocate de recurent în

recurs, respectiv dispozițiile art. 1088 alin. (1) C. civ. și O.G. nr. 9/2000

nu pot fi aplicate de către instanță în raport de dispozițiile speciale ale

Legii nr. 247/2005 raportat la dispozițiile art. 18 alin. (1) și art. 18 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004.

Aceste dispoziții legale invocate în

recurs pot constitui temeiul formulării unei acțiunii civile deoarece în

concret ceea ce solicită recurentul este o pretenție civilă – plata dobânzii

legale suplimentare față de debitul principal necontestat reprezentat de

titlurile de plată emise în favoarea sa de către intimate.

Curtea nu va reține aspectele de

practică unitară invocată de recurent deoarece hotărârile judecătorești

invocate sunt decizii de speță pronunțate de instanțele civile și nu de

instanțele specializate de contencios administrativ în cadrul procedurii

administrative reglementate de dispozițiile Legii nr. 247/2005.

Față de cele expuse mai sus Curtea

în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca

nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de I.M.

împotriva sentinței civile nr. 3428 din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 6 iulie 2010.