ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 31.01.2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 272/2008

HOTĂRÂRE
31.01.2008
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 272/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

6463 din 10 octombrie 2006 pronunțată în dosar nr. 2939/2006 al Tribunalului

Constanța, secția comercială, s-a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta SC E.S. SA, sucursala de Î.S.E.E. Dobrogea împotriva pârâților M. Constanța

și C.L. Constanța cu consecința obligării acestora să semneze procesele verbale

de vecinătate cu privire la suprafețele identificate în petitele acțiunii sub

sancțiunea plății daunelor cominatorii de 100 lei (RON) zi către reclamantă

începând cu data pronunțării hotărârii și până la îndeplinirea obligației, cu

39 lei (RON) cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantei îi sunt

aplicabile prevederile Legii nr. 15/1990 iar pentru a obține certificatul de

atestare a dreptului de proprietate trebuie să urmeze procedura prevăzută de H.G.

nr. 834/1991 și Criteriile nr. 2665/1992, astfel încât refuzul pârâților de a

semna procesele verbale de vecinătate, ca și operațiune prealabilă emiterii

certificatului, este nejustificat, mai ales că au fost notificate în acest

sens, motiv pentru care acțiunea fiind întemeiată a fost admisă ca atare.

Apelul declarat de pârâți

împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 80

din 29 martie 2007 pronunțată în dosar nr. 258/36/2007 al Curții de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială și de contencios administrativ

și fiscal.

Instanța de control judiciar,

în argumentarea soluției pronunțate, a reținut că pârâții nu au dovedit în

condițiile art. 1169 C. civ., că refuzul lor de a semna procesele verbale de

vecinătate este determinat de existența unor litigii cu privire la aceste

terenuri, cu atât mai mult cu cât la dosar au fost depuse hotărâri irevocabile

prin care acestea au fost soluționate.

De asemenea, critica

referitoare la greșita obligare la plata daunelor cominatorii în condițiile în

care temeiul de drept invocat de reclamantă, art. 1073art. 1079 C. civ., a

fost înlăturată, ca nefondată, cu motivarea că tribunalul, în baza rolului

activ a completat acest temei cu dispozițiile art. 580

3

civ. Apoi, constatând că pârâții refuză în mod nejustificat să semneze

procesele verbale de vecinătate a făcut aplicarea acestui text legal care

reprezintă o modalitate indirectă de a asigura executarea în natură a

obligației.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs pârâții M. Constanța și C.L. Constanța criticând-o pentru

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor

recurenta invocă faptul că, contrar celor reținute de instanța de apel,

situația juridică a terenurilor nu este clarificată, existând încă un litigiu

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu privire la unul dintre

acestea.

Al doilea motiv vizează

greșita aplicare a prevederilor art. 580

3

ce nu a fost indicat de reclamantă și pe care eronat l-au aplicat instanțele în

condițiile în care pe de o parte nu s-a dovedit în ce ar consta prejudiciile

suferite de reclamantă prin nesemnarea proceselor verbale, iar pe de altă parte

refuzul este justificat de situația juridică incertă a terenurilor.

Analizând recursul declarat,

cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., prin prisma excepției

necompetenței materiale a instanțelor comerciale, Curtea constată, în temeiul art.

1 și 5 din H.G. nr. 834/1991 raportat la prevederile art. 158 alin. (1), art. 159

alin. (3) și art. 304 pct. 3 C. proc. civ., că litigiul are natura unui

contencios administrativ, motiv pentru care excepția necompetenței materiale a

instanțelor comerciale este întemeiat.

Concluzia se desprinde din

prevederile art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 834/1991 conform cărora certificatul

de atestare a dreptului de proprietate, pentru terenurile avute în vedere de art.

1 din același act normativ, se vor elibera de organele care potrivit legii

îndeplinesc atribuțiile ministerului de resort, precum și de autoritățile

administrative publice județene.

Prin urmare, organelor

administrației publice județene, le revine prin lege obligația eliberării

acestor certificate ceea ce evidențiază caracterul administrativ al procedurii,

fiind lipsită de relevanță sub aspectul calificării naturii litigiului

calitatea de comerciant a reclamantei, care de altfel nu determină în mod

automat caracterul comercial al cauzei.

Din această perspectivă rezultă

că și obligația întocmirii procesului verbal de vecinătate prevăzută de

Criteriile nr. 2665/1 C/311 privind stabilirea și evaluarea terenurilor pentru

care urmează să se elibereze certificat de atestare a dreptului de proprietate,

ca măsură prealabilă emiterii acestui act are caracter administrativ având

scopul doar de a detalia modalitatea practică de realizare a acestei

operațiuni.

În concluzie, reținând că

instanțele comerciale au pronunțat hotărârea cu încălcarea art. 304 pct. 3 C.

proc. civ., soluția ce se impune este aceea de admitere a excepției

necompetenței materiale, admiterea recursului reclamantei, casarea hotărârii și

trimiterea cauzei spre soluționare în primă instanță tribunalului ca instanță

de contencios administrativ.

Față de această soluție,

analizarea criticilor de fond este inutilă și lipsită de interes juridic însă

vor fi avute în vedere ca și apărări cu prilejul rejudecării.

Admite excepția

necompetenței materiale a instanțelor comerciale.

Admite recursul pârâților M.

Constanța și C.L. Constanța.

Casează decizia nr. 80/ COM

din 29 martie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă,

fluvială, contencios administrativ și fiscal, și sentința civilă nr. 6463 din

10 octombrie 2006 a Tribunalului Constanța, secția comercială, și trimite cauza

spre rejudecare Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 ianuarie 2008.

Sursă