ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 272/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 6463 din 10 octombrie 2006 pronunțată în dosar nr. 2939/2006 al Tribunalului Constanța, secția comercială, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC E.S. SA, sucursala de Î.S.E.E. Dobrogea împotriva pârâților M. Constanța și C.L. Constanța cu consecința obligării acestora să semneze procesele verbale de vecinătate cu privire la suprafețele identificate în petitele acțiunii sub sancțiunea plății daunelor cominatorii de 100 lei (RON) zi către reclamantă începând cu data pronunțării hotărârii și până la îndeplinirea obligației, cu 39 lei (RON) cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantei îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 15/1990 iar pentru a obține certificatul de atestare a dreptului de proprietate trebuie să urmeze procedura prevăzută de H.G. nr. 834/1991 și Criteriile nr. 2665/1992, astfel încât refuzul pârâților de a semna procesele verbale de vecinătate, ca și operațiune prealabilă emiterii certificatului, este nejustificat, mai ales că au fost notificate în acest sens, motiv pentru care acțiunea fiind întemeiată a fost admisă ca atare. Apelul declarat de pârâți împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 80 din 29 martie 2007 pronunțată în dosar nr. 258/36/2007 al Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială și de contencios administrativ și fiscal.

Instanța de control judiciar, în argumentarea soluției pronunțate, a reținut că pârâții nu au dovedit în condițiile art. 1169 C. civ., că refuzul lor de a semna procesele verbale de vecinătate este determinat de existența unor litigii cu privire la aceste terenuri, cu atât mai mult cu cât la dosar au fost depuse hotărâri irevocabile prin care acestea au fost soluționate. De asemenea, critica referitoare la greșita obligare la plata daunelor cominatorii în condițiile în care temeiul de drept invocat de reclamantă, art. 1073 – art. 1079 C. civ., a fost înlăturată, ca nefondată, cu motivarea că tribunalul, în baza rolului activ a completat acest temei cu dispozițiile art. 580 3 C. proc. civ. Apoi, constatând că pârâții refuză în mod nejustificat să semneze procesele verbale de vecinătate a făcut aplicarea acestui text legal care reprezintă o modalitate indirectă de a asigura executarea în natură a obligației.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții M. Constanța și C.L. Constanța criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor recurenta invocă faptul că, contrar celor reținute de instanța de apel, situația juridică a terenurilor nu este clarificată, existând încă un litigiu pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu privire la unul dintre acestea. Al doilea motiv vizează greșita aplicare a prevederilor art. 580 3 C. proc. civ., temei de drept ce nu a fost indicat de reclamantă și pe care eronat l-au aplicat instanțele în condițiile în care pe de o parte nu s-a dovedit în ce ar consta prejudiciile suferite de reclamantă prin nesemnarea proceselor verbale, iar pe de altă parte refuzul este justificat de situația juridică incertă a terenurilor.

Analizând recursul declarat, cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., prin prisma excepției necompetenței materiale a instanțelor comerciale, Curtea constată, în temeiul art. 1 și 5 din H.G. nr. 834/1991 raportat la prevederile art. 158 alin. (1), art. 159 alin. (3) și art. 304 pct. 3 C. proc. civ., că litigiul are natura unui contencios administrativ, motiv pentru care excepția necompetenței materiale a instanțelor comerciale este întemeiat. Concluzia se desprinde din prevederile art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 834/1991 conform cărora certificatul de atestare a dreptului de proprietate, pentru terenurile avute în vedere de art. 1 din același act normativ, se vor elibera de organele care potrivit legii îndeplinesc atribuțiile ministerului de resort, precum și de autoritățile administrative publice județene.

Prin urmare, organelor administrației publice județene, le revine prin lege obligația eliberării acestor certificate ceea ce evidențiază caracterul administrativ al procedurii, fiind lipsită de relevanță sub aspectul calificării naturii litigiului calitatea de comerciant a reclamantei, care de altfel nu determină în mod automat caracterul comercial al cauzei. Din această perspectivă rezultă că și obligația întocmirii procesului verbal de vecinătate prevăzută de Criteriile nr. 2665/1 C/311 privind stabilirea și evaluarea terenurilor pentru care urmează să se elibereze certificat de atestare a dreptului de proprietate, ca măsură prealabilă emiterii acestui act are caracter administrativ având scopul doar de a detalia modalitatea practică de realizare a acestei operațiuni.

În concluzie, reținând că instanțele comerciale au pronunțat hotărârea cu încălcarea art. 304 pct. 3 C. proc. civ., soluția ce se impune este aceea de admitere a excepției necompetenței materiale, admiterea recursului reclamantei, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre soluționare în primă instanță tribunalului ca instanță de contencios administrativ. Față de această soluție, analizarea criticilor de fond este inutilă și lipsită de interes juridic însă vor fi avute în vedere ca și apărări cu prilejul rejudecării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția necompetenței materiale a instanțelor comerciale. Admite recursul pârâților M. Constanța și C.L. Constanța. Casează decizia nr. 80/ COM din 29 martie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal, și sentința civilă nr. 6463 din 10 octombrie 2006 a Tribunalului Constanța, secția comercială, și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2008.