ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 750/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința nr. 954/ C din 14 februarie 2007, Tribunalul Constanța, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta S.I.F.T. SA în contradictor cu pârâta SC B.E. SA ca rămasă fără obiect, respingând și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S.I.F.T. SA invocată de către pârâtă. În motivarea sentinței instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă pe motiv că reclamanta și-a pierdut calitatea de acționar întrucât la 30 ianuarie 2006 și-a vândut toate acțiunile către SC R.D. SA, este neîntemeiată deoarece calitatea procesuală este o condiție de exercițiu a acțiunii civile pe care reclamanta a îndeplinit-o la momentul introducerii acțiunii cât și pe parcursul procesului până la momentul depunerii raportului de expertiză inclusiv.

Acest fapt, al pierderii calității de acționar la societatea pârâtă justifica soluția respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect. Cât privește cererea de majorare a onorariului de expert, aceasta s-a apreciat ca neîntemeiată deoarece onorariul fixat prin încheierea din 25 aprilie 2006 nu a fost onorariu provizoriu iar cererea de majorare a onorariului s-a apreciat ca neîntemeiată în baza art. 213 alin. (2) C. proc. civ. II. Curtea de Apel Constanța, secția comercială maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 195/ C din 13 septembrie 2007, a respins apelul promovat de către reclamantă. Criticile apelantei cu privire la încălcarea prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc.

civ. și obligarea societății pârâte la plata onorariului de expert au fost înlăturate de instanță cu motivarea că sentința apelată îndeplinește condițiile prevăzute de art. 261 pct. 5 C. proc. civ., aceasta cuprinzând atât motivarea în fapt cât și în drept și că instanța de fond a făcut o corectă aplicare și a prevederilor art. 136 din Legea nr. 31/1990 de vreme ce începând cu data de 30 octombrie 2006 cererea reclamantei rămânând fără obiect nu a mai existat interes din partea acesteia în exercitarea acțiunii în condițiile art. 136 din Legea nr. 31/1990. III. În contra deciziei menționate a declarat recurs reclamanta S.I.F.T. SA solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței și constatării efectuării raportului de expertiză și obligării societății pârâte la plata onorariului de expert și a celorlalte cheltuieli de judecată, pentru motivul prevăzut de art. 261 pct. 5 C. proc.

civ. În dezvoltarea motivului de recurs recurenta invocă: 1. soluționarea greșită a motivului de apel prin care a criticat nerespectarea de către sentință a prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. 2. aplicarea greșită a prevederilor art. 136 din Legea nr. 31/1990 republicată deoarece cererea de efectuare a expertizei a fost admisă iar onorariul de expert a fost plătit de reclamantă iar nu de către pârâtă fapt ce o îndreptățește la repetițiunea acestuia. Opinia Înaltei Curți. 1. Cu privire la critica necenzurării sentinței prin prisma prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., se constată că decizia atacată motivează argumentat înlăturarea acesteia bazându-se tocmai pe dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc.

civ., raportat la soluția pronunțată de instanța de fond și pe care recurenta nu a criticat-o, aceea a respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect. 2. Reclamanta recurentă și-a întemeiat acțiunea cu care a investit instanța pe dispozițiile art. 136 din Legea nr. 31/1990 republicată în sensul că a solicitat desemnarea unui expert care să întocmească un raport având ca obiectiv analizarea operațiunilor din gestiunea societății pârâte. Deși raportul de expertiză a fost efectuat, acesta nu a mai fost valorificat prin sentință deoarece reclamanta înstrăinându-și toate acțiunile a pierdut calitatea de acționar în cursul procesului, acțiunea fiind respinsă ca rămasă fără obiect.

În atare situație, de nefinalizare a procesului în sensul admiterii acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 136 din Legea nr. 31/1990 republicată, reclamanta nu poate invoca acest text de lege, trunchiat cât privește sarcina suportării onorariului de expert, deoarece soluția instanței nu a fost întemeiată pe dispozițiile art. 136 din legea menționată, ci a fost determinată de chiar atitudinea procesuală voluntară a reclamantei și care echivalează procesual cu desistarea sa de acțiunea inițial promovată. IV. Intimata nu a depus întâmpinare la dosar ci a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului formulat. V. Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.I.F.T. SA Brașov împotriva deciziei nr. 195/ C din 13 septembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2008.