ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 750/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 750/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentința nr. 954/ C
din 14 februarie 2007, Tribunalul Constanța, secția comercială, contencios
administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta S.I.F.T. SA
în contradictor cu pârâta SC B.E. SA ca rămasă fără obiect, respingând și
excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S.I.F.T. SA invocată
de către pârâtă.
În motivarea sentinței
instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale active
invocată de pârâtă pe motiv că reclamanta și-a pierdut calitatea de acționar
întrucât la 30 ianuarie 2006 și-a vândut toate acțiunile către SC R.D. SA, este
neîntemeiată deoarece calitatea procesuală este o condiție de exercițiu a
acțiunii civile pe care reclamanta a îndeplinit-o la momentul introducerii
acțiunii cât și pe parcursul procesului până la momentul depunerii raportului
de expertiză inclusiv.
Acest fapt, al pierderii
calității de acționar la societatea pârâtă justifica soluția respingerii
acțiunii ca rămasă fără obiect.
Cât privește cererea de
majorare a onorariului de expert, aceasta s-a apreciat ca neîntemeiată deoarece
onorariul fixat prin încheierea din 25 aprilie 2006 nu a fost onorariu
provizoriu iar cererea de majorare a onorariului s-a apreciat ca neîntemeiată
în baza art. 213 alin. (2) C. proc. civ.
II. Curtea de Apel
Constanța, secția comercială maritimă și fluvială, contencios administrativ și
fiscal, prin decizia nr. 195/ C din 13 septembrie 2007, a respins apelul
promovat de către reclamantă.
Criticile apelantei cu
privire la încălcarea prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. și obligarea
societății pârâte la plata onorariului de expert au fost înlăturate de instanță
cu motivarea că sentința apelată îndeplinește condițiile prevăzute de art. 261 pct.
5 C. proc. civ., aceasta cuprinzând atât motivarea în fapt cât și în drept și
că instanța de fond a făcut o corectă aplicare și a prevederilor art. 136 din
Legea nr. 31/1990 de vreme ce începând cu data de 30 octombrie 2006 cererea
reclamantei rămânând fără obiect nu a mai existat interes din partea acesteia
în exercitarea acțiunii în condițiile art. 136 din Legea nr. 31/1990.
III. În contra deciziei
menționate a declarat recurs reclamanta S.I.F.T. SA solicitând modificarea
acesteia în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței și constatării
efectuării raportului de expertiză și obligării societății pârâte la plata
onorariului de expert și a celorlalte cheltuieli de judecată, pentru motivul
prevăzut de art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de
recurs recurenta invocă:
soluționarea greșită a
motivului de apel prin care a criticat nerespectarea de către sentință a
prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
aplicarea greșită a
prevederilor art. 136 din Legea nr. 31/1990 republicată deoarece cererea de
efectuare a expertizei a fost admisă iar onorariul de expert a fost plătit de
reclamantă iar nu de către pârâtă fapt ce o îndreptățește la repetițiunea
acestuia.
Opinia Înaltei Curți.
Cu privire la critica
necenzurării sentinței prin prisma prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ.,
se constată că decizia atacată motivează argumentat înlăturarea acesteia
bazându-se tocmai pe dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., raportat la
soluția pronunțată de instanța de fond și pe care recurenta nu a criticat-o,
aceea a respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect.
Reclamanta recurentă și-a
întemeiat acțiunea cu care a investit instanța pe dispozițiile art. 136 din
Legea nr. 31/1990 republicată în sensul că a solicitat desemnarea unui expert
care să întocmească un raport având ca obiectiv analizarea operațiunilor din
gestiunea societății pârâte.
Deși raportul de expertiză a
fost efectuat, acesta nu a mai fost valorificat prin sentință deoarece
reclamanta înstrăinându-și toate acțiunile a pierdut calitatea de acționar în
cursul procesului, acțiunea fiind respinsă ca rămasă fără obiect.
În atare situație, de
nefinalizare a procesului în sensul admiterii acțiunii întemeiate pe
dispozițiile art. 136 din Legea nr. 31/1990 republicată, reclamanta nu poate
invoca acest text de lege, trunchiat cât privește sarcina suportării
onorariului de expert, deoarece soluția instanței nu a fost întemeiată pe
dispozițiile art. 136 din legea menționată, ci a fost determinată de chiar
atitudinea procesuală voluntară a reclamantei și care echivalează procesual cu
desistarea sa de acțiunea inițial promovată.
IV. Intimata nu a depus
întâmpinare la dosar ci a formulat concluzii scrise prin care a solicitat
respingerea recursului formulat.
V. Față de cele ce preced,
Înalta Curte va respinge recursul declarat în raport de prevederile art. 304 pct.
9 C. proc. civ., ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de reclamanta S.I.F.T. SA Brașov împotriva deciziei nr. 195/ C
din 13 septembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă
și fluvială, contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 februarie 2008.