ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 177/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă

de instanță adresată Tribunalului Tulcea, reclamanta R.A.A.Z.L. Sulina a

solicitat obligarea pârâtelor SC R. SA București și SC R. SA București –

Agenția M. Constanța Sud la plata sumei de 82.500 Euro datorată în baza

contractelor de asociere încheiate cu pârâtele, derulate pe perioada ianuarie

2001 – ianuarie 2004, având ca obiect exploatarea în comun a unor utilaje

portuare, proprietatea reclamantei.

În motivare reclamanta a

susținut că suma solicitată reprezintă obligații de plată convenite prin

contractele de asociere în sarcina pârâtelor, respectiv: drepturile salariale

aferente personalului navelor, contravaloarea despăgubirilor pentru perioada în

afara producției, contravaloarea cotei părți de reparații în vederea

reclasificării celor trei macarale supuse exploatării, contravaloarea de

reparații curente restante, contravaloare transport pe mare a două dintre

macarale de la Agigea la Sulina precum și contravaloare transport persoane pe

zi de la locul de muncă în anul 2003.

Pârâtele au formulat

întâmpinare și cerere reconvențională, la acțiunea introductivă, susținând că

sumele solicitate de reclamantă nu sunt datorate, iar sub aspect

reconvențional, au pretins obligarea reclamantei la plata de despăgubiri

ocazionate de cheltuielile suportate cu staționarea celor două macarale

plutitoare „Ulmeni 1 și 325” în danele lor din incinta P.M. Constanța

Sud-Agigea, după încetarea contractului de asociere nr. 191/2003, deși

reclamanta a fost solicitată să le ridice.

Prin sentința civilă nr. 938

pronunțată de Tribunalul Tulcea, la data de 21 aprilie 2004, a fost respinsă

acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată, fiind admisă în totalitate cererea

reconvențională formulată de pârâte, și în consecință, reclamanta a fost

obligată la plata sumei de 934.099.850 ROL cu titlu de despăgubire plus dobânda

legală în sumă de 155.348.330 ROL calculată până în februarie 2006 și în

continuare până la achitarea debitului.

Pentru a hotărî astfel,

instanța fondului a omologat cele două rapoarte de expertiză contabilă și tehnică

maritimă, efectuate în cauză care au examinat fiecare categorie de pretenții pe

baza documentelor prezentate statuând că sumele solicitate de reclamanta nu

sunt justificate. Totodată au fost avute în vedere prevederile contractului nr.

191/2003, care și-a încetat valabilitatea la 31 decembrie 2003, astfel încât

sumele plătite de reclamantă pentru intervalul ianuarie - februarie 2004 cu

titlu de drepturi salariale, au fost apreciate ca fiind nedatorată, excedând

obligațiile asumate prin asociere.

Referitor la cererea

reconvențională formulată de pârâte, instanța fondului a apreciat că acestea

sunt îndreptățite să primească despăgubirile solicitate, reprezentând

cheltuielile necesare asigurării utilităților pentru cele două macarale

staționate în danele lor după expirarea contractului de asociere 191/2003

deoarece, potrivit art. 12 lit. r din contract, reclamanta trebuia să își preia

acele utilaje.

Împotriva acestei sentințe,

reclamanta a declarat apel pentru motive de nelegalitate și netemeinicie vizând

încălcarea normelor de procedură care garantează dreptul la apărare al

reclamantei, a dispozițiilor privind citarea părților la efectuarea expertizei

tehnice, iar pe fond criticând concluziile rapoartelor de expertiză cu privire

la sumele solicitate.

Prin decizia civilă nr. 296/

COM din data de 27 noiembrie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondat,

apelul reclamantei.

Răspunzând motivelor de

apel, instanța de control judiciar a apreciat că dreptul la apărare al

reclamantei nu a fost încălcat, deoarece la termenul de judecată din data de 6

aprilie 2006, după soluționarea cererii de recuzare, față de lipsa părților,

instanța a făcut aplicarea art. 260 C. proc. civ., amânând pronunțarea, iar

reclamanta a depus concluzii scrise sub semnătura reprezentantului legal și al

consilierului juridic.

Că, la întocmirea celor două

expertize au fost respectate normele de procedură care reglementează modul de

realizare a lucrării, iar pretențiile reclamantei privind plata sumei de 82.500

Euro de către pârâte, urmare obligațiilor asumate prin asociere, sunt

nefondate, în raport de evidențele contabile, prezentate de aceasta și care au

fost verificate de experți.

Împotriva acestei decizii,

reclamanta a declarat recurs, la data de 16 martie 2007, solicitând, în

termenul art. 312 pct 3 teza I și III C. proc. civ., casarea în totalitate a

hotărârii și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea refacerii

rapoartelor de expertiză față de obiecțiunile părților.

Recurenta a invocat motivele

de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ., în dezvoltarea

cărora a susținut următoarele:

- prin hotărârea dată,

instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.

105 alin. (2) C. proc. civ., în condițiile în care la efectuarea expertizei

tehnice maritime, care necesită o lucrare la fața locului, reclamanta nu a fost

citată, așa cum prevăd dispozițiile art. 208 C. proc. civ., expertiza fiind

lovită de nulitate;

- hotărârea este lipsită de

temei legal în ce privește înlăturarea răspunderii civile contractuale a celor

două pârâte, concluzia greșită a instanțelor fiind rezultatul interpretării în

sens literal a clauzelor contractului și nu în sensul voinței reale a părților

cu privire la rezilierea unilaterală a contractului 191/2003;

- potrivit art. 8 din

contract, durata acestuia de un an (1 ianuarie 2003 – 31 decembrie 2003) se

putea prelungi numai prin acordul părților, acord care nu s-a manifestat de

niciuna din părți, astfel încât organizarea unei noi licitații pentru

exploatarea utilajelor, începând cu 1 ianuarie 2004, nu semnifică o reziliere

unilaterală a contractului de către reclamantă, nefiind îndeplinite cerințele art.

1020-1021 C. proc. civ.;

- motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., care a fost abrogat prin art. I pct. 111 din

O.U.G. nr. 132/2000, punct introdus ulterior prin art. I din Legea nr. 219/2005,

nu a mai fost susținut de recurenta, așa cum a precizat cu ocazia dezbaterilor

pe fondul recursului, precum și în concluziile scrise depuse la acea dată.

Intimatele-pârâte au

formulat, la data de 8 octombrie 2007, întâmpinare la cererea de recurs,

solicitând respingerea ca nefondate a criticilor formulate, arătând că

recurenta-reclamantă a fost citată și a participat la efectuarea pretențiilor

sale au fost corect constatate ca nedovedite în raport de documentele

prezentate și analizate de experți.

Asupra recursului;

Examinând decizia atacată în

contextul celor două motive de nelegalitate, astfel cum au fost argumentate,

Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză de recurenta-reclamantă

este nefondat pentru următoarele considerente:

raportul de expertiză care exprimă punctul de vedere al specialistului în

lămurirea unor împrejurări de fapt, este un act de procedură ce trebuie

îndeplinit sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., în anumite condiții, atunci când lucrarea necesită o cercetare la fața

locului, condiții statuate de art. 208 C. proc. civ.

atașat expertizei tehnice dovada de primire semnată de reclamantă cu privire la

data convocării de expertiză, aceasta a cunoscut data și ora convocării fapt

atestat de prezența sa la 23 ianuarie 2006 la sediul intimatei SC R. SA semnând

procesul verbal în care consemnează discuțiile părților și documentele predate.

Prin urmare, vătămarea

invocată de recurenta, în cadrul acestui motiv de recurs, nu subzistă,

susținerile sale având un caracter pur formal, în condițiile în care, de

necontestat, a participat la cercetarea la fața locului împreună cu expertul și

celelalte părți.

formulată de recurentă, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., astfel cum este argumentată, vizează interpretarea faptelor din care se

deduce intenția reclamantei de reziliere intempestivă a contractului de

asociere prin organizarea unei licitații cu privire la utilajele ce făceau

obiectul asocierii, licitație desfășurată înainte de expirarea duratei

contractului nr. 191/2003, or, această chestiune de fapt, constituie atributul suveran

al instanței fondului cu condiția motivării punctului său de vedere, condiție

respectată de instanță.

de a ști, dacă reclamanta, prin organizarea licitației cu privire la utilajele

maritime înainte de expirarea contractului de asociere cu pârâtele, a denunțat

unilateral contractul, nepermițând pârâtele ca la împlinirea termenului

contractului să-și exprime opțiunea pentru prelungirea lui constituie o

chestiune de fapt ce intră în competența judecătorului fondului.

lit. r) din contract, referitoare la suportarea costului transportului

utilajelor maritime, la încetarea contractului, este clară și precisă, nefiind

susceptibilă de interpretare sau denaturare, astfel că, nu se poate reține o

încălcare a voinței părților prin denaturarea clauzelor consimțite de acestea.

În raport de circumstanțele cauzei, astfel cum au fost stabilite cele statuate

de părți în art. 12 lit. r) cu privire la costul transportului au fost

respectate.

Pentru rațiunile mai sus

înfățișate, Înalta Curte în termenul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va

respinge prezentul recurs ca nefondat.

Cu privire la cheltuielile

de judecată solicitate de intimata SC R. SA Agenția M. Constanța Sud, pentru

această fază procesuală, cheltuieli reprezentând onorariu de avocat, Curtea le

va încuviința în parte, făcând aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.,

pentru suma de 6000 lei față de valoarea pricinii și prin raportare la motivele

de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta R.A.A.Z.L. SULINA împotriva deciziei civile nr. 296/ COM

din 27 noimebrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială maritimă și

fluvială contencios adminstrativ și fiscal.

Obligă recurenta R.A.A.Z.L. SULINA

la plata sumei de 6.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea SC R.

SA AGENȚIA M. CONSTANȚA SUD, prin apreciere.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2008.