ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 177/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă de instanță adresată Tribunalului Tulcea, reclamanta R.A.A.Z.L. Sulina a solicitat obligarea pârâtelor SC R. SA București și SC R. SA București – Agenția M. Constanța Sud la plata sumei de 82.500 Euro datorată în baza contractelor de asociere încheiate cu pârâtele, derulate pe perioada ianuarie 2001 – ianuarie 2004, având ca obiect exploatarea în comun a unor utilaje portuare, proprietatea reclamantei.

În motivare reclamanta a susținut că suma solicitată reprezintă obligații de plată convenite prin contractele de asociere în sarcina pârâtelor, respectiv: drepturile salariale aferente personalului navelor, contravaloarea despăgubirilor pentru perioada în afara producției, contravaloarea cotei părți de reparații în vederea reclasificării celor trei macarale supuse exploatării, contravaloarea de reparații curente restante, contravaloare transport pe mare a două dintre macarale de la Agigea la Sulina precum și contravaloare transport persoane pe zi de la locul de muncă în anul 2003. Pârâtele au formulat întâmpinare și cerere reconvențională, la acțiunea introductivă, susținând că sumele solicitate de reclamantă nu sunt datorate, iar sub aspect reconvențional, au pretins obligarea reclamantei la plata de despăgubiri ocazionate de cheltuielile suportate cu staționarea celor două macarale plutitoare „Ulmeni 1 și 325” în danele lor din incinta P.M.

Constanța Sud-Agigea, după încetarea contractului de asociere nr. 191/2003, deși reclamanta a fost solicitată să le ridice. Prin sentința civilă nr. 938 pronunțată de Tribunalul Tulcea, la data de 21 aprilie 2004, a fost respinsă acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată, fiind admisă în totalitate cererea reconvențională formulată de pârâte, și în consecință, reclamanta a fost obligată la plata sumei de 934.099.850 ROL cu titlu de despăgubire plus dobânda legală în sumă de 155.348.330 ROL calculată până în februarie 2006 și în continuare până la achitarea debitului. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a omologat cele două rapoarte de expertiză contabilă și tehnică maritimă, efectuate în cauză care au examinat fiecare categorie de pretenții pe baza documentelor prezentate statuând că sumele solicitate de reclamanta nu sunt justificate.

Totodată au fost avute în vedere prevederile contractului nr. 191/2003, care și-a încetat valabilitatea la 31 decembrie 2003, astfel încât sumele plătite de reclamantă pentru intervalul ianuarie - februarie 2004 cu titlu de drepturi salariale, au fost apreciate ca fiind nedatorată, excedând obligațiile asumate prin asociere. Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâte, instanța fondului a apreciat că acestea sunt îndreptățite să primească despăgubirile solicitate, reprezentând cheltuielile necesare asigurării utilităților pentru cele două macarale staționate în danele lor după expirarea contractului de asociere 191/2003 deoarece, potrivit art. 12 lit. r din contract, reclamanta trebuia să își preia acele utilaje.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat apel pentru motive de nelegalitate și netemeinicie vizând încălcarea normelor de procedură care garantează dreptul la apărare al reclamantei, a dispozițiilor privind citarea părților la efectuarea expertizei tehnice, iar pe fond criticând concluziile rapoartelor de expertiză cu privire la sumele solicitate. Prin decizia civilă nr. 296/ COM din data de 27 noiembrie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei. Răspunzând motivelor de apel, instanța de control judiciar a apreciat că dreptul la apărare al reclamantei nu a fost încălcat, deoarece la termenul de judecată din data de 6 aprilie 2006, după soluționarea cererii de recuzare, față de lipsa părților, instanța a făcut aplicarea art. 260 C. proc.

civ., amânând pronunțarea, iar reclamanta a depus concluzii scrise sub semnătura reprezentantului legal și al consilierului juridic. Că, la întocmirea celor două expertize au fost respectate normele de procedură care reglementează modul de realizare a lucrării, iar pretențiile reclamantei privind plata sumei de 82.500 Euro de către pârâte, urmare obligațiilor asumate prin asociere, sunt nefondate, în raport de evidențele contabile, prezentate de aceasta și care au fost verificate de experți. Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, la data de 16 martie 2007, solicitând, în termenul art. 312 pct 3 teza I și III C. proc. civ., casarea în totalitate a hotărârii și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea refacerii rapoartelor de expertiză față de obiecțiunile părților.

Recurenta a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a susținut următoarele: - prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în condițiile în care la efectuarea expertizei tehnice maritime, care necesită o lucrare la fața locului, reclamanta nu a fost citată, așa cum prevăd dispozițiile art. 208 C. proc.

civ., expertiza fiind lovită de nulitate; - hotărârea este lipsită de temei legal în ce privește înlăturarea răspunderii civile contractuale a celor două pârâte, concluzia greșită a instanțelor fiind rezultatul interpretării în sens literal a clauzelor contractului și nu în sensul voinței reale a părților cu privire la rezilierea unilaterală a contractului 191/2003; - potrivit art. 8 din contract, durata acestuia de un an (1 ianuarie 2003 – 31 decembrie 2003) se putea prelungi numai prin acordul părților, acord care nu s-a manifestat de niciuna din părți, astfel încât organizarea unei noi licitații pentru exploatarea utilajelor, începând cu 1 ianuarie 2004, nu semnifică o reziliere unilaterală a contractului de către reclamantă, nefiind îndeplinite cerințele art. 1020-1021 C. proc.

civ.; - motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., care a fost abrogat prin art. I pct. 111 din O.U.G. nr. 132/2000, punct introdus ulterior prin art. I din Legea nr. 219/2005, nu a mai fost susținut de recurenta, așa cum a precizat cu ocazia dezbaterilor pe fondul recursului, precum și în concluziile scrise depuse la acea dată. Intimatele-pârâte au formulat, la data de 8 octombrie 2007, întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea ca nefondate a criticilor formulate, arătând că recurenta-reclamantă a fost citată și a participat la efectuarea pretențiilor sale au fost corect constatate ca nedovedite în raport de documentele prezentate și analizate de experți. Asupra recursului; Examinând decizia atacată în contextul celor două motive de nelegalitate, astfel cum au fost argumentate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză de recurenta-reclamantă este nefondat pentru următoarele considerente:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta R.A.A.Z.L. SULINA împotriva deciziei civile nr. 296/ COM din 27 noimebrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială maritimă și fluvială contencios adminstrativ și fiscal. Obligă recurenta R.A.A.Z.L. SULINA la plata sumei de 6.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea SC R. SA AGENȚIA M. CONSTANȚA SUD, prin apreciere. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2008.