ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 926/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 5320 din 23 aprilie 2004 a respins acțiunea principală formulată de către reclamanta SC B.T.T. SA cu sediul social în București în contradictoriu cu pârâta SC C.I. SRL cu sediul social în Iași județul Iași, ca neîntemeiată. A mai fost respinsă cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenienta SC A.N.C. SRL cu sediul social în comuna Agigea, județul Constanța, ca neîntemeiată. Instanța de fond a avut în vedere că între reclamantă și pârâtă s-a încheiat la data de 16 iunie 2001 contract de vânzare - cumpărare autentificat, având ca obiect Hotelul A. din Costinești, terenul aferent în suprafață de 4.031 mp, mijloace fixe și obiecte de inventar.

Din analiza clauzelor contractuale, referitoare la modalitățile de plată a prețului bunului ce a format obiectul vânzării cumpărării și respectiv clauza compromisorie de natură a conduce la rezilierea de drept a convenției, s-a reținut, în principal, că prezintă relevanță sub aspectul intervenirii sau nu a pactului comisoriu de gradul IV numai sumele ce trebuiau achitate cu titlu de rate și dobânda aferentă acestora, iar nu și penalitățile prevăzute în art. 8 din contract și nici sumele datorate cu titlu de T.V.A.

Nu a fost dată eficiență juridică pactului comisoriu prevăzut la art. 6 din contractul părților, în condițiile în care, deși pârâta a avut întârzieri mari la plată în desfășurarea relațiilor contractuale, la rândul său, nici reclamanta nu a respectat cu exactitate dispozițiile contractului, această parte fiind de acord pe parcursul relațiilor cu efectuarea unor plăți fracționate, pentru că în momentul în care a considerat că a operat pactul comisoriu să procedeze la returnarea viramentelor realizate de către pârâtă. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 706 din 31 octombrie 2005 a respins ca nefondate atât apelul declarat de reclamanta SC B.T.T. SA cât și cererea de aderare la apel formulată de intimata intervenientă în interes propriu SC A.N.C.

SRL împotriva sentinței comerciale nr. 5320 din 23 aprilie 2004 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 1944 din 31 mai 2006 a admis recursul declarat de reclamanta SC B.T.T. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 706 din 31 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a casat decizia recurată și a trimis cauza aceleiași instanțe, pentru judecarea apelurilor. S-a constatat că decizia dată în apel a încălcat dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin aceea că nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care s-au înlăturat susținerile reclamantei.

În apel după casare, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 177 din 1 aprilie 2008 a respins ca nefondate apelul reclamantei SC B.T.T. SA București precum și cererea de aderare la apel formulată de intervenienta în interes propriu SC A.N.C. SRL Agigea împotriva sentinței comerciale nr. 5320 din 23 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 18962/2002. La solicitarea apelantei - reclamante a fost dispusă efectuarea unei expertize contabile, cu obiectivele stabilite prin încheierile de la termenele de judecată din data de 20 martie 2007 și din data de 4 iulie 2007. Raportul de expertiză tehnică judiciară a fost semnat de expertul numit de către instanță precum și de către experții consilieri desemnați de către reclamanta pârâtă și intervenientă.

Urmare noilor obiecțiuni formulate de apelanta reclamantă, expertul desemnat de instanță a depus răspuns la obiecțiuni, prin care și-a menținut integral punctul de vedere inițial. În esență, s-a apreciat că, prin mijloacele de probă administrate în timpul primei judecăți, apelanta reclamantă nu a dovedit temeinicia acțiunii dedusă judecății, considerentele pentru care a fost respinsă cererea introductivă fiind detaliate corespunzător cerințelor instituite prin art. 261 alin. (1) C. proc. civ., neputând fi dată eficiență pactului comisoriu inserat prin art. 6 din contract, în condițiile în care ambele părți nu au îndeplinit obligațiile asumate.

Expertiza contabilă efectuată în calea de atac, prin variantele purtând nr. 2 și 3 ale raportului, care au avut în vedere modul de îndeplinire, de fiecare din părțile semnatare ale contractului de vânzare-cumpărare în litigiu, a propriilor obligații contractuale, confirmă soluția primei instanțe, apelanta nedovedind în nici un mod criticile sale. Împotriva deciziei comerciale nr. 177 din 1 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a promovat recurs reclamanta SC B.T.T. SA București, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate cu consecința admiterii acțiunii.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că în mod eronat instanța de apel a supralicitat semnificația clauzei referitoare la comunicarea facturilor în termenul de 15 zile iar nerespectarea acestei obligații a determinat imposibilitatea executării contractului. De asemenea, necomunicarea dobânzii (actualizării) la timp nu putea reprezenta un real impediment, de natură a paraliza incidența pactului comisoriu de gradul IV. O altă eroare se referă la aplicarea normelor legale privind T.V.A., concomitent cu denaturarea sensului explicit al clauzelor contractuale și omologarea greșită a concluziilor expertizei administrate. Intimata - pârâtă SC C.I. SRL Iași a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantei SC B.T.T. SA București, pentru următoarele considerente: După casarea cu trimitere spre rejudecare a apelului, a fost stabilită, pe baza unui probatoriu suplimentar, o corectă situație de fapt și de drept, cu reala întindere a drepturilor și obligațiilor asumate reciproc de părțile litigante, care a condus la aprecierea că se impune menținerea soluției de respingere ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei. A fost dată eficiență dispozițiilor art. 129 pct. 5 C. proc.

civ., care consacră rolul activ al judecătorului, respectiv că judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice. Mai mult, ei pot ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. Astfel, pe parcursul procesului au fost puse în discuția părților toate cererile și excepțiile invocate, a fost respectat în egală măsură principiul contradictorialității și al dreptului la apărare, au fost depuse la dosar acte, întâmpinări și acordate termene pentru a se lua cunoștință de conținutul raportului de expertiză contabilă, fiind formulate și obiecțiuni la acest raport, urmat de răspunsurile corespunzătoare.

De remarcat că, la cererea reclamantei SC B.T.T. SA, prin încheierea din 20 martie 2007 a fost încuviințată proba cu efectuarea unei noi expertize contabile având ca obiective stabilirea modului de îndeplinire a obligațiilor prevăzute la art. 6, cu referire la art. 5 și art. 8 din contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 16 iunie 2001 la BNP D.D., respectiv a modului în care partea intimată a plătit prețul contravalorii ratelor convenite prin înțelegerea părților, până la data promovării acțiunii, 31 octombrie 2002. De asemenea au fost avute în vedere și precizările făcute de părți la obiectivele expuse anterior, în condițiile în care atât reclamanta cât și pârâta au avut posibilitatea desemnării de experți parte.

Raportul de expertiză contabilă, întocmit de expertul contabil S.E., amplu documentat și bine argumentat, a răspuns detaliat la toate obiectivele fixate de instanță, în urma examinării documentației oferind trei variante, vizând dacă obligația de plată a ratelor a fost îndeplinită în concordanță cu prevederile art. 6 din contract. Din conținutul cererii de chemare în judecată, înregistrată la data de 31 octombrie 2002 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, rezultă că reclamanta SC B.T.T. SA București a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC C.I. SRL Iași, să se constate rezolvit de prim drept contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 16 iunie 2001 ca efect al pactului comisoriu de gradul IV, stipulat la art. 6, arătându-se că pârâta nu a achitat avansul și nici primele 4 rate aferente lunilor iulie - octombrie 2001, în cadrul termenului de 1 an.

Este de necontestat că, prin voința lor liber exprimată, părțile au prevăzut, la art. 5 din contract, intitulat „Modalități de plată” că prețul de vânzare al bunului imobil este de 8.813.967.000 lei, astfel cum a fost stabilit de evaluator la data de 30 aprilie 2001, fără T.V.A., urmând a fi plătit astfel: - 10% din preț, respectiv 881.396.700 lei, cu titlu de avans, în termen de 10 zile de la data semnării și autentificării contractului, iar - restul de 90% din preț, respectiv 7.932.570.300 lei în 18 rate lunare egale, la data de 15 a fiecărei luni, prima rată fiind scadentă la data de 15 iulie 2001, iar ultima rată la data de 15 decembrie 2002. Rata lunară a fost fixată în sumă de 440.698.350 lei, fără T.V.A., fiind actualizată în permanență, până la final, cu rata inflației, la care se adaugă 2 procente.

Este adevărat că la art. 6, aceleași părți au stipulat și clauza conform căreia, în cazul în care cumpărătorul, în termen de 1 an de zile calculat de la data la care fiecare rată în parte devine scadentă, nu execută obligația de a plăti prețul acesteia, contractul părților se consideră reziliat de drept, fără nicio altă formalitate. În acest context, corect a reținut instanța de apel, rejudecând cauza, că variantele 2 și 3 ale noului raport de expertiză contabilă răspund cu rigurozitate adevăratei situații de fapt și de drept, prin aceea că dacă vânzătorul ar fi comunicat către cumpărător cu 15 zile înainte de scadența fiecărei rate lunare cuantumul sumei datorate cu titlu de dobândă prin factură sau alt mijloc de comunicare și fără să ia în calcul și valoarea T.V.A.

facturată, la data de 31 octombrie 2002 nu existau debite cu vechime de un an și ca atare obligația de plată a ratelor ar fi fost îndeplinită în concordanță cu art. 6 din contract. Ratele prevăzute în alin. (2) al art. 6 din contract nu conțin T.V.A., mai mult, din această perspectivă variantele 2 și 3 ale expertizei au fost însușite și de experții parte. Pentru aceste rațiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC B.T.T. SA București împotriva deciziei nr. 177 din 1 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nicio cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC B.T.T. SA București, împotriva deciziei nr. 177 din 1 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 19 martie 2009.