ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 926/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin

sentința nr. 5320 din 23 aprilie 2004 a respins acțiunea principală formulată

de către reclamanta SC B.T.T. SA cu sediul social în București în

contradictoriu cu pârâta SC C.I. SRL cu sediul social în Iași județul Iași, ca

neîntemeiată.

A mai fost respinsă cererea

de intervenție în nume propriu formulată de intervenienta SC A.N.C. SRL cu

sediul social în comuna Agigea, județul Constanța, ca neîntemeiată.

Instanța de fond a avut în

vedere că între reclamantă și pârâtă s-a încheiat la data de 16 iunie 2001

contract de vânzare - cumpărare autentificat, având ca obiect Hotelul A. din

Costinești, terenul aferent în suprafață de 4.031 mp, mijloace fixe și obiecte

de inventar.

Din analiza clauzelor

contractuale, referitoare la modalitățile de plată a prețului bunului ce a

format obiectul vânzării cumpărării și respectiv clauza compromisorie de natură

a conduce la rezilierea de drept a convenției, s-a reținut, în principal, că

prezintă relevanță sub aspectul intervenirii sau nu a pactului comisoriu de

gradul IV numai sumele ce trebuiau achitate cu titlu de rate și dobânda

aferentă acestora, iar nu și penalitățile prevăzute în art. 8 din contract și

nici sumele datorate cu titlu de T.V.A.

Nu a fost dată eficiență

juridică pactului comisoriu prevăzut la art. 6 din contractul părților, în

condițiile în care, deși pârâta a avut întârzieri mari la plată în desfășurarea

relațiilor contractuale, la rândul său, nici reclamanta nu a respectat cu

exactitate dispozițiile contractului, această parte fiind de acord pe parcursul

relațiilor cu efectuarea unor plăți fracționate, pentru că în momentul în care

a considerat că a operat pactul comisoriu să procedeze la returnarea

viramentelor realizate de către pârâtă.

Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, prin decizia nr. 706 din 31 octombrie 2005 a respins ca

nefondate atât apelul declarat de reclamanta SC B.T.T. SA cât și cererea de

aderare la apel formulată de intimata intervenientă în interes propriu SC

A.N.C. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 5320 din 23 aprilie 2004 a

Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 1944 din 31 mai 2006 a admis

recursul declarat de reclamanta SC B.T.T. SA București împotriva deciziei

comerciale nr. 706 din 31 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a

V-a comercială, a casat decizia recurată și a trimis cauza aceleiași instanțe,

pentru judecarea apelurilor.

S-a constatat că decizia

dată în apel a încălcat dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.,

prin aceea că nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței și cele pentru care s-au înlăturat susținerile

reclamantei.

În apel după casare, Curtea

de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 177

din 1 aprilie 2008 a respins ca nefondate apelul reclamantei SC B.T.T. SA

București precum și cererea de aderare la apel formulată de intervenienta în

interes propriu SC A.N.C. SRL Agigea împotriva sentinței comerciale nr. 5320

din 23 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

în dosarul nr. 18962/2002.

La solicitarea apelantei - reclamante

a fost dispusă efectuarea unei expertize contabile, cu obiectivele stabilite

prin încheierile de la termenele de judecată din data de 20 martie 2007 și din

data de 4 iulie 2007.

Raportul de expertiză

tehnică judiciară a fost semnat de expertul numit de către instanță precum și

de către experții consilieri desemnați de către reclamanta pârâtă și intervenientă.

Urmare noilor obiecțiuni

formulate de apelanta reclamantă, expertul desemnat de instanță a depus răspuns

la obiecțiuni, prin care și-a menținut integral punctul de vedere inițial.

În esență, s-a apreciat că,

prin mijloacele de probă administrate în timpul primei judecăți, apelanta

reclamantă nu a dovedit temeinicia acțiunii dedusă judecății, considerentele

pentru care a fost respinsă cererea introductivă fiind detaliate corespunzător

cerințelor instituite prin art. 261 alin. (1) C. proc. civ., neputând fi dată

eficiență pactului comisoriu inserat prin art. 6 din contract, în condițiile în

care ambele părți nu au îndeplinit obligațiile asumate.

Expertiza contabilă

efectuată în calea de atac, prin variantele purtând nr. 2 și 3 ale raportului,

care au avut în vedere modul de îndeplinire, de fiecare din părțile semnatare

ale contractului de vânzare-cumpărare în litigiu, a propriilor obligații

contractuale, confirmă soluția primei instanțe, apelanta nedovedind în nici un

mod criticile sale.

Împotriva deciziei

comerciale nr. 177 din 1 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, a promovat recurs reclamanta SC B.T.T. SA București, care a

criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie,

solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului

și modificarea hotărârii atacate cu consecința admiterii acțiunii.

În dezvoltarea motivelor de

recurs s-a evocat că în mod eronat instanța de apel a supralicitat semnificația

clauzei referitoare la comunicarea facturilor în termenul de 15 zile iar

nerespectarea acestei obligații a determinat imposibilitatea executării

contractului. De asemenea, necomunicarea dobânzii (actualizării) la timp nu

putea reprezenta un real impediment, de natură a paraliza incidența pactului

comisoriu de gradul IV. O altă eroare se referă la aplicarea normelor legale

privind T.V.A., concomitent cu denaturarea sensului explicit al clauzelor

contractuale și omologarea greșită a concluziilor expertizei administrate.

Intimata - pârâtă SC C.I.

SRL Iași a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse

prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a

respinge ca nefondat recursul reclamantei SC B.T.T. SA București, pentru

următoarele considerente:

După casarea cu trimitere

spre rejudecare a apelului, a fost stabilită, pe baza unui probatoriu

suplimentar, o corectă situație de fapt și de drept, cu reala întindere a

drepturilor și obligațiilor asumate reciproc de părțile litigante, care a

condus la aprecierea că se impune menținerea soluției de respingere ca neîntemeiată

a acțiunii reclamantei.

A fost dată eficiență

dispozițiilor art. 129 pct. 5 C. proc. civ., care consacră rolul activ al

judecătorului, respectiv că judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate

mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului

în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în

scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice. Mai mult, ei pot ordona

administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se

împotrivesc.

Astfel, pe parcursul

procesului au fost puse în discuția părților toate cererile și excepțiile

invocate, a fost respectat în egală măsură principiul contradictorialității și

al dreptului la apărare, au fost depuse la dosar acte, întâmpinări și acordate

termene pentru a se lua cunoștință de conținutul raportului de expertiză

contabilă, fiind formulate și obiecțiuni la acest raport, urmat de răspunsurile

corespunzătoare.

De remarcat că, la cererea

reclamantei SC B.T.T. SA, prin încheierea din 20 martie 2007 a fost

încuviințată proba cu efectuarea unei noi expertize contabile având ca

obiective stabilirea modului de îndeplinire a obligațiilor prevăzute la art. 6,

cu referire la art. 5 și art. 8 din contractul de vânzare - cumpărare autentificat

din 16 iunie 2001 la BNP D.D., respectiv a modului în care partea intimată a

plătit prețul contravalorii ratelor convenite prin înțelegerea părților, până

la data promovării acțiunii, 31 octombrie 2002. De asemenea au fost avute în

vedere și precizările făcute de părți la obiectivele expuse anterior, în

condițiile în care atât reclamanta cât și pârâta au avut posibilitatea

desemnării de experți parte.

Raportul de expertiză

contabilă, întocmit de expertul contabil S.E., amplu documentat și bine

argumentat, a răspuns detaliat la toate obiectivele fixate de instanță, în urma

examinării documentației oferind trei variante, vizând dacă obligația de plată

a ratelor a fost îndeplinită în concordanță cu prevederile art. 6 din contract.

Din conținutul cererii de

chemare în judecată, înregistrată la data de 31 octombrie 2002 pe rolul Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, rezultă că reclamanta SC B.T.T. SA

București a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC C.I. SRL Iași, să se

constate rezolvit de prim drept contractul de vânzare - cumpărare autentificat din

16 iunie 2001 ca efect al pactului comisoriu de gradul IV, stipulat la art. 6,

arătându-se că pârâta nu a achitat avansul și nici primele 4 rate aferente

lunilor iulie - octombrie 2001, în cadrul termenului de 1 an.

Este de necontestat că, prin

voința lor liber exprimată, părțile au prevăzut, la art. 5 din contract,

intitulat „Modalități de plată” că prețul de vânzare al bunului imobil este de

8.813.967.000 lei, astfel cum a fost stabilit de evaluator la data de 30

aprilie 2001, fără T.V.A., urmând a fi plătit astfel:

- 10% din preț, respectiv

881.396.700 lei, cu titlu de avans, în termen de 10 zile de la data semnării și

autentificării contractului, iar

- restul de 90% din preț,

respectiv 7.932.570.300 lei în 18 rate lunare egale, la data de 15 a fiecărei

luni, prima rată fiind scadentă la data de 15 iulie 2001, iar ultima rată la

data de 15 decembrie 2002.

Rata lunară a fost fixată în

sumă de 440.698.350 lei, fără T.V.A., fiind actualizată în permanență, până la

final, cu rata inflației, la care se adaugă 2 procente.

Este adevărat că la art. 6,

aceleași părți au stipulat și clauza conform căreia, în cazul în care

cumpărătorul, în termen de 1 an de zile calculat de la data la care fiecare

rată în parte devine scadentă, nu execută obligația de a plăti prețul acesteia,

contractul părților se consideră reziliat de drept, fără nicio altă

formalitate.

În acest context, corect a

reținut instanța de apel, rejudecând cauza, că variantele 2 și 3 ale noului

raport de expertiză contabilă răspund cu rigurozitate adevăratei situații de

fapt și de drept, prin aceea că dacă vânzătorul ar fi comunicat către

cumpărător cu 15 zile înainte de scadența fiecărei rate lunare cuantumul sumei

datorate cu titlu de dobândă prin factură sau alt mijloc de comunicare și fără

să ia în calcul și valoarea T.V.A. facturată, la data de 31 octombrie 2002 nu

existau debite cu vechime de un an și ca atare obligația de plată a ratelor ar

fi fost îndeplinită în concordanță cu art. 6 din contract. Ratele prevăzute în alin.

(2) al art. 6 din contract nu conțin T.V.A., mai mult, din această perspectivă

variantele 2 și 3 ale expertizei au fost însușite și de experții parte.

Pentru aceste rațiuni

urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC B.T.T. SA

București împotriva deciziei nr. 177 din 1 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nicio cerință

prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC B.T.T. SA București, împotriva deciziei nr. 177 din 1 aprilie

2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 19 martie 2009.