ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 706/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 609

din 20 septembrie 2004, Tribunalul Dolj, secția penală, a condamnat pe

inculpata

R.G.

la 8 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.

174 și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen.

A aplicat art. 71 – art. 64

C. pen.

A luat act că martora P.F.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., a dispus confiscarea specială a două ciomege ce au aparținut inculpatei.

S-a reținut că inculpata și

victima erau soț și soție, locuind împreună.

Ambii obișnuiau să consume

băuturi alcoolice, pe fondul căruia deveneau agresivi și se loveau reciproc.

În data de 9 aprilie 2004,

după servirea mesei de prânz împreună cu inculpata și după ce a consumat

băuturi alcoolice, victima a mers la un consătean, M.G.I., căruia i-a cerut ca,

în după-amiaza aceleași zile, să-i discuiască terenul agricol deținut în

proprietate.

În jurul orei 15,00, victima

a mers la discuit cu tractoristul B.N.

După aproximativ 1/2 oră, la

locul respectiv a sosit și M.G.I.

Acesta din urmă, văzând că

victima R.Șt. este băută, a condus-o acasă cu autoturismul propriu și a

ajutat-o să intre în curte, după care a plecat.

Văzând că victima este în

stare avansată de ebrietate, inculpata care la rându-i era sub influența

băuturilor alcoolice, a luat un ciomag și a început să o lovească peste mâini,

trunchi și cap.

După ruperea ciomagului,

inculpata a luat un alt ciomag și a continuat să lovească victima, în timp ce

aceasta se afla la pământ și striga după ajutor.

În aceste împrejurări a

sosit martora Z.L., care a încercat să aplaneze conflictul.

Fiind insultată de către

inculpată, martora a plecat acasă, unde a relatat mamei sale cele văzute în

curtea familiei R.

După încetarea agresiunii

victima a fost transportată la Spitalul Clinic nr. 1 Craiova, însă pe drum a

decedat.

Din raportul de constatare

medico-legal a rezultat că moartea victimei P.Șt., în vârstă de 73 ani, a fost

violentă și s-a datorat șocului traumatic, consecința unui politraumatism cu

multiple echimoze, escoriații și plăgi, fractură de mandibulă și fracturi

costale, între leziuni și deces existând un raport direct și necondiționat de

cauzalitate.

La individualizarea judiciară

a pedepsei instanța de fond a avut în vedere pericolul social al faptei,

limitele de pedeapsă prevăzute de norma incriminatoare, împrejurările comiterii

faptei, dar și persoana inculpatei, care nu are antecedente penale, a

recunoscut și regretat fapta comisă, vârsta înaintată a acesteia, precum și

relațiile existente dintre părți anterior săvârșirii faptei.

Curtea de Apel Craiova,

secția penală, prin decizia penală nr. 471 din 28 octombrie 2004, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva

hotărârii primei instanțe.

În motivarea acestei

decizii, instanța de control judiciar a reținut că pedeapsa aplicată inculpatei

este legală și stabilită prin evaluarea tuturor criteriilor legale de

individualizare, inclusiv prin valorificarea împrejurărilor care atenuează

răspunderea penală, corect reținute de prima instanță în favoarea inculpatei.

Cu privire la cheltuielile

judiciare, s-a apreciat că acestea, cu referire la onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, au fost corect reținute în sentința atacată.

Împotriva hotărârilor

pronunțate în cauză Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a declarat

recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 și 17

1

C. proc. pen.

S-a susținut că hotărârea

primei instanțe este nelegală, ca urmare a neobservării dispozițiilor art. 191

C. proc. pen., cu referire la cheltuielile avansate de stat.

S-a mai susținut că

hotărârea primei instanțe, menținută de instanța de control judiciar, este și

netemeinică, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante judiciare în

favoarea inculpatei.

În concluzie, procurorul a

solicitat admiterea recursului și majorarea pedepsei aplicate inculpatei,

precum și a cheltuielilor judiciare, reprezentând onorariu cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu.

Examinând hotărârile atacate

prin prisma criticilor formulate se constată următoarele:

Înfăptuirea justiției penale

impune stabilirea de pedepse care, concomitent, sunt rezultatul

proporționalizării în raport de aplicarea, cumulat, a criteriilor generale de

individualizare prevăzute în art. 72 C. pen., și asigură realizarea scopului

prevăzut de art. 52 din același cod.

În raport de dispozițiile

art. 74 C. pen., circumstanțele atenuante judiciare sunt acele împrejurări,

stări ori calități ce țin de infracțiune sau inculpat, care preced, însoțesc

ori succed activitatea infracțională și care micșorează gradul de pericol

social al infracțiunii sau periculozității inculpatului.

Se constată că, în cauză

instanțele au acordat semnificația cuvenită împrejurărilor menționate cărora

le-au constatat caracterul de circumstanțe atenuante judiciare în favoarea

inculpatei, actele și lucrările dosarului relevând un pericol social concret

sub limita minimă a celui generic prevăzut de norma incriminatoare.

Totodată, pedeapsa aplicată

inculpatei apare ca fiind judicios proporționalizată sub aspectul cuantumului

și, prin modalitatea de executare stabilită, aptă a asigura realizarea scopului

în îndeplinirea funcțiilor stabilite prin art. 52 C. pen.

Drept urmare, recursul se

constată a fi nefondat sub aspectul acestei critici, hotărârile pronunțate în

cauză nefiind supuse cazului de casare, prevăzut de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen., invocat de procuror.

Din examinarea actelor

dosarului rezultă că onorariul de avocat cuvenit apărătorilor desemnați din

oficiu pentru asistarea inculpatei la menținerea măsurii preventive și

judecării în fond a cauzei însumează 1.000.000 lei.

Aceste cheltuieli au fost

avansate de stat, conform art. 189 C. proc. pen.

Inculpata, fiind condamnată în

primă instanță, aceste cheltuieli urmau a fi recuperate prin obligarea acesteia

la plata cheltuielilor judiciare, conform art. 191 C. proc. pen.

Obligând inculpata numai la

plata sumei de 400.000 lei, cu titlu de onorariu de avocat cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii, apelul

declarat de procuror, fondat sub aspectul criticii privitoare la greșita

aplicare a dispozițiilor art. 191 C. proc. pen., fiind greșit respins.

Prin urmare, hotărârea

atacată este supusă cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., recursul declarat de procuror, fiind fondat sub aspectul acestei

critici.

Alte motive de casare

susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, conform art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Curtea

va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, va

casa hotărârea atacată numai sub aspectul cheltuielilor judiciare către stat

și, în vederea recuperării diferenței de 600.000 lei avansate de stat, va

majora cuantumul acestora de la 400.000 lei la 1.000.000 lei.

Celelalte dispoziții ale

deciziei penale atacate vor fi menținute.

Din pedeapsa aplicată se va

deduce timpul reținerii și arestării preventive.

Onorariul de avocat, conform

dispozitivului, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asistarea

inculpatei la judecarea recursului se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 471

din 28 octombrie 2004 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpata R.G.

Casează decizia penală

atacată numai sub aspectul obligării intimatei inculpate la plata cheltuielilor

judiciare către stat, al căror cuantum îl majorează la 1.000.000 lei.

Menține celelalte dispoziții

ale deciziei penale atacate.

Deduce din pedeapsa

aplicată, perioada reținerii și a arestării preventive de la 10 aprilie 2004,

la 31 ianuarie 2005.

Onorariul de avocat, în sumă

de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 ianuarie 2005.