ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 706/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 609 din 20 septembrie 2004, Tribunalul Dolj, secția penală, a condamnat pe inculpata R.G. la 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen. A aplicat art. 71 – art. 64 C. pen. A luat act că martora P.F. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială a două ciomege ce au aparținut inculpatei. S-a reținut că inculpata și victima erau soț și soție, locuind împreună.

Ambii obișnuiau să consume băuturi alcoolice, pe fondul căruia deveneau agresivi și se loveau reciproc. În data de 9 aprilie 2004, după servirea mesei de prânz împreună cu inculpata și după ce a consumat băuturi alcoolice, victima a mers la un consătean, M.G.I., căruia i-a cerut ca, în după-amiaza aceleași zile, să-i discuiască terenul agricol deținut în proprietate. În jurul orei 15,00, victima a mers la discuit cu tractoristul B.N. După aproximativ 1/2 oră, la locul respectiv a sosit și M.G.I. Acesta din urmă, văzând că victima R.Șt. este băută, a condus-o acasă cu autoturismul propriu și a ajutat-o să intre în curte, după care a plecat.

Văzând că victima este în stare avansată de ebrietate, inculpata care la rându-i era sub influența băuturilor alcoolice, a luat un ciomag și a început să o lovească peste mâini, trunchi și cap. După ruperea ciomagului, inculpata a luat un alt ciomag și a continuat să lovească victima, în timp ce aceasta se afla la pământ și striga după ajutor. În aceste împrejurări a sosit martora Z.L., care a încercat să aplaneze conflictul. Fiind insultată de către inculpată, martora a plecat acasă, unde a relatat mamei sale cele văzute în curtea familiei R. După încetarea agresiunii victima a fost transportată la Spitalul Clinic nr. 1 Craiova, însă pe drum a decedat.

Din raportul de constatare medico-legal a rezultat că moartea victimei P.Șt., în vârstă de 73 ani, a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic, consecința unui politraumatism cu multiple echimoze, escoriații și plăgi, fractură de mandibulă și fracturi costale, între leziuni și deces existând un raport direct și necondiționat de cauzalitate. La individualizarea judiciară a pedepsei instanța de fond a avut în vedere pericolul social al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de norma incriminatoare, împrejurările comiterii faptei, dar și persoana inculpatei, care nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta comisă, vârsta înaintată a acesteia, precum și relațiile existente dintre părți anterior săvârșirii faptei.

Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin decizia penală nr. 471 din 28 octombrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva hotărârii primei instanțe. În motivarea acestei decizii, instanța de control judiciar a reținut că pedeapsa aplicată inculpatei este legală și stabilită prin evaluarea tuturor criteriilor legale de individualizare, inclusiv prin valorificarea împrejurărilor care atenuează răspunderea penală, corect reținute de prima instanță în favoarea inculpatei. Cu privire la cheltuielile judiciare, s-a apreciat că acestea, cu referire la onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, au fost corect reținute în sentința atacată.

Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 și 17 1 C. proc. pen. S-a susținut că hotărârea primei instanțe este nelegală, ca urmare a neobservării dispozițiilor art. 191 C. proc. pen., cu referire la cheltuielile avansate de stat. S-a mai susținut că hotărârea primei instanțe, menținută de instanța de control judiciar, este și netemeinică, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante judiciare în favoarea inculpatei. În concluzie, procurorul a solicitat admiterea recursului și majorarea pedepsei aplicate inculpatei, precum și a cheltuielilor judiciare, reprezentând onorariu cuvenit apărătorului desemnat din oficiu.

Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate se constată următoarele: Înfăptuirea justiției penale impune stabilirea de pedepse care, concomitent, sunt rezultatul proporționalizării în raport de aplicarea, cumulat, a criteriilor generale de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen., și asigură realizarea scopului prevăzut de art. 52 din același cod. În raport de dispozițiile art. 74 C. pen., circumstanțele atenuante judiciare sunt acele împrejurări, stări ori calități ce țin de infracțiune sau inculpat, care preced, însoțesc ori succed activitatea infracțională și care micșorează gradul de pericol social al infracțiunii sau periculozității inculpatului.

Se constată că, în cauză instanțele au acordat semnificația cuvenită împrejurărilor menționate cărora le-au constatat caracterul de circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatei, actele și lucrările dosarului relevând un pericol social concret sub limita minimă a celui generic prevăzut de norma incriminatoare. Totodată, pedeapsa aplicată inculpatei apare ca fiind judicios proporționalizată sub aspectul cuantumului și, prin modalitatea de executare stabilită, aptă a asigura realizarea scopului în îndeplinirea funcțiilor stabilite prin art. 52 C. pen. Drept urmare, recursul se constată a fi nefondat sub aspectul acestei critici, hotărârile pronunțate în cauză nefiind supuse cazului de casare, prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., invocat de procuror. Din examinarea actelor dosarului rezultă că onorariul de avocat cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru asistarea inculpatei la menținerea măsurii preventive și judecării în fond a cauzei însumează 1.000.000 lei. Aceste cheltuieli au fost avansate de stat, conform art. 189 C. proc. pen. Inculpata, fiind condamnată în primă instanță, aceste cheltuieli urmau a fi recuperate prin obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare, conform art. 191 C. proc. pen. Obligând inculpata numai la plata sumei de 400.000 lei, cu titlu de onorariu de avocat cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii, apelul declarat de procuror, fondat sub aspectul criticii privitoare la greșita aplicare a dispozițiilor art. 191 C. proc.

pen., fiind greșit respins. Prin urmare, hotărârea atacată este supusă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., recursul declarat de procuror, fiind fondat sub aspectul acestei critici. Alte motive de casare susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată. În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Curtea va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, va casa hotărârea atacată numai sub aspectul cheltuielilor judiciare către stat și, în vederea recuperării diferenței de 600.000 lei avansate de stat, va majora cuantumul acestora de la 400.000 lei la 1.000.000 lei. Celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate vor fi menținute.

Din pedeapsa aplicată se va deduce timpul reținerii și arestării preventive. Onorariul de avocat, conform dispozitivului, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asistarea inculpatei la judecarea recursului se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 471 din 28 octombrie 2004 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpata R.G. Casează decizia penală atacată numai sub aspectul obligării intimatei inculpate la plata cheltuielilor judiciare către stat, al căror cuantum îl majorează la 1.000.000 lei. Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate. Deduce din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și a arestării preventive de la 10 aprilie 2004, la 31 ianuarie 2005. Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2005.