ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1565/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 649 din 04 noiembrie 2008, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpata S.E

.

la 8 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. a) din același cod.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Pe latură civilă s-a respins acțiunea civilă promovată de partea civilă M.M.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarele:

Începând cu anul 1981, inculpata a conviețuit cu M.C., odată cu trecerea anilor, între cei doi, ambii consumatori de alcool, existând certuri și violențe, adesea, bărbatul acuzând-o față de cunoscuți că „îl calcă în picioare” și a încercat chiar să-l sugrume.

Pe acest fundal, în dimineața zilei de 28 mai 2007, ambii  s-au deplasat spre I.V., administratorul unei societăți agricole pentru a discuta probleme legate de un teren.

În drum, ei s-au oprit la un local, aici au stat aproximativ 2 ore, timp în care au băut, după care inculpata, după ce a cumpărat alimente și o sticlă cu o jumătate de litru de rom, s-a reîntors la domiciliu, iar M.C., s-a îndreptat spre primărie.

La revenirea lui acasă, cei doi s-au certat, violențele verbale fiind auzite de B.I.. Concomitent, inculpata l-a lovit pe concubinul ei de mai multe ori în zona toracelui și comprimându-i gâtul, l-a sugrumat.

Imediat, victima aflându-se încă în holul casei, inculpata a ieșit în curte și văzându-l trecând prin fața porții ei pe C.S., i-a cerut să o ajute pentru că lui M.C. îi este rău și nu poate, singură, să-l trezească.

Ajuns în holul casei, C.S. a văzut victima căzută pe podea, cu picioarele orientate spre ușa de intrare. Constatând că inculpata era în stare avansată de ebrietate, se adresa lui cu dificultate și era confuză, martorul i-a spus că este necesar să cheme ambulanța.

După plecarea martorului, inculpata a scos victima afară din locuință, corpul acesteia zăcând acolo până în jurul orelor 14, când soții M. au anunțat poliția.

Raportul de necropsie efectuat de I.M.L. Iași a înscris că moartea victimei a fost violentă, cauza fiind insuficiență cardio-respiratorie acută, consecință a asfixiei mecanice prin comprimarea căilor aeriene superioare și formațiunilor vasculo - nervoase ale gâtului și contuzie pulmonară.

Același act de expertiză medico-legală a mai reținut că aspectul și topografia leziunilor pledează pentru producere prin comprimarea gâtului cu un obiect moale, de genul fular, lovirea toracelui cu sau de obiecte contondente.

Instanța a mai constatat că reținerile actului de necropsie au fost avizate de Comisia de avizare și control, precum și de către Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul I.N.M.L. D.M.M. București, aceasta precizând că este exclusă posibilitatea unui alt mecanism tanatogenerator decât cel reținut inițial, la autopsierea cadavrului victimei.

Inculpata a negat constant comiterea faptei.

Împotriva sentinței, inculpata a formulat apel, cale de atac motivată pe nelegala stabilire a situației de fapt și, implicit, a vinovăției sale, sens în care a cerut achitarea în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), cu referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., în apel ea susținând și că în mod netemeinic a fost obligată la plata sumei de 11.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Curtea de Apel Iași, prin Decizia penală nr. 19 din 24 februarie 2009, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată, a desființat, în parte, sentința primei instanțe în latura penală și în rejudecare, a redus de la 11.000 lei la 6000 lei cheltuielile judiciare pe care inculpata trebuie să le plătească statului.

Împotriva hotărârii instanței de apel, inculpata, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.

Recursul declarat este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. instanța de recurs, examinând decizia pronunțată în apelul inculpatei, din oficiu, constată că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 9 din același cod, cu referire la art. 309.

Astfel, în decizia pronunțată (fila 34 verso – Dosar nr. 7641/99/2007 al Curții de Apel Iași), se reține „apelul este fondat”. La pagina 35 a aceluiași dosar, instanța de apel decide: „Respinge apelul..”

În aceste condiții, văzând și minuta existentă la fila 31 a dosarului, în aceasta decizându-se „admite apelul”, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, ceea ce echivalează cu nerespectarea, de către instanța de apel, a dispozițiilor art. 309 C. proc. pen., potrivit acestui text minuta trebuia să aibă conținutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii.

Constatându-se neconcordanța reliefată mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recursul declarat de inculpată va fi admis și se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.

Conform dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1), cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpata S.E. împotriva Deciziei penale nr. 19 din 24 februarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Casează decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Iași.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2009.