ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2485/2010

Asupra contestației în anulare

de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1565 din 19 martie 2009

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție secția

de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat recursul

declarat de P.N. împotriva sentinței civile nr. 2009 din 30 iunie 2008 a

Curții de Apel București.

Împotriva acestei decizii la data de

15 decembrie 2008, P.N. a formulat în condițiile prevăzute de art. 318

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. contestație în anulare, solicitând

anularea deciziei contestate și admiterea recursului declarat împotriva

sentinței civile nr. 2009 din 30 iunie 2008, urmând a fi modificată hotărârea,

în sensul admiterii acțiunii, anulării actului administrativ nr. 767

din 13 aprilie 2006 și obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la recuperarea

pagubei produsă prin diminuarea cuantumului pensiei în perioada noiembrie

2000-10 ianuarie 2004.

În motivarea contestației, s-a

susținut că hotărârea instanței de recurs este rezultatul

unei erori substanțiale, prin confundarea datelor materiale ale dosarului.

Contestatorul a arătat că

instanța de recurs s-a aflat într-o gravă confuzie cu privire la

obiectul acțiunii și la conținutul celor trei adrese depuse

dosar, omițând să cerceteze datele cuprinse în aceste înscrisuri,

care reprezintă elemente importante pentru soluționarea pricinii.

Din acest motiv, s-a considerat

că analiza probelor dosarului de către instanța de recurs a fost

superficială, nefiind stabilită adevărata stare de fapt a

cauzei, ceea ce constituie o veritabilă eroare materială, prin

confundarea unor date și elemente importante ale dosarului.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezenta contestație în

anulare ca nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 318

C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l

numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze pe vreunul din

motivele de modificare sau de casare.

Motivele pentru care contestatorul a

solicitat retractarea deciziei nr. 1565 din 19 martie 2009 nu se

încadrează în ipotezele juridice reglementate pentru calea

extraordinară de atac exercitată, întrucât nu se referă la erori

materiale, legate de aspectele formale ale judecării recursului sau la omisiunea

examinării unui nou motiv de recurs.

Interpretarea dată de

instanța de recurs probelor administrate în cauză, exclusiv celor

trei adrese indicate de contestator, nu constituie o greșeală materială,

care să justifice retractarea unei hotărâri irevocabile în baza art. 318

C. proc. civ.

Contestația în anulare

specială a fost prevăzută de acest text de lege pentru cazul

erorilor materiale privind actele de procedură și nu vizează

probleme de fond, cum sunt cele referitoare la aprecierea probelor administrate

și situația de fapt avută în vedere la judecarea recursului.

În consecință, nefiind

îndeplinite condițiile prevăzute expres și limitativ de art. 318

C. proc. civ., pentru retractarea hotărârii instanței de recurs,

Înalta Curte va respinge ca nefondată prezenta contestație în

anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de P.N., împotriva deciziei nr. 1565 din 19 martie 2009 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 mai 2010.