ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2485/2010

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 1565 din 19 martie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat recursul declarat de P.N. împotriva sentinței civile nr. 2009 din 30 iunie 2008 a Curții de Apel București. Împotriva acestei decizii la data de 15 decembrie 2008, P.N. a formulat în condițiile prevăzute de art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

contestație în anulare, solicitând anularea deciziei contestate și admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 2009 din 30 iunie 2008, urmând a fi modificată hotărârea, în sensul admiterii acțiunii, anulării actului administrativ nr. 767 din 13 aprilie 2006 și obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la recuperarea pagubei produsă prin diminuarea cuantumului pensiei în perioada noiembrie 2000-10 ianuarie 2004. În motivarea contestației, s-a susținut că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei erori substanțiale, prin confundarea datelor materiale ale dosarului. Contestatorul a arătat că instanța de recurs s-a aflat într-o gravă confuzie cu privire la obiectul acțiunii și la conținutul celor trei adrese depuse dosar, omițând să cerceteze datele cuprinse în aceste înscrisuri, care reprezintă elemente importante pentru soluționarea pricinii.

Din acest motiv, s-a considerat că analiza probelor dosarului de către instanța de recurs a fost superficială, nefiind stabilită adevărata stare de fapt a cauzei, ceea ce constituie o veritabilă eroare materială, prin confundarea unor date și elemente importante ale dosarului. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezenta contestație în anulare ca nefondată pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze pe vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Motivele pentru care contestatorul a solicitat retractarea deciziei nr. 1565 din 19 martie 2009 nu se încadrează în ipotezele juridice reglementate pentru calea extraordinară de atac exercitată, întrucât nu se referă la erori materiale, legate de aspectele formale ale judecării recursului sau la omisiunea examinării unui nou motiv de recurs. Interpretarea dată de instanța de recurs probelor administrate în cauză, exclusiv celor trei adrese indicate de contestator, nu constituie o greșeală materială, care să justifice retractarea unei hotărâri irevocabile în baza art. 318 C. proc. civ. Contestația în anulare specială a fost prevăzută de acest text de lege pentru cazul erorilor materiale privind actele de procedură și nu vizează probleme de fond, cum sunt cele referitoare la aprecierea probelor administrate și situația de fapt avută în vedere la judecarea recursului.

În consecință, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute expres și limitativ de art. 318 C. proc. civ., pentru retractarea hotărârii instanței de recurs, Înalta Curte va respinge ca nefondată prezenta contestație în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de P.N., împotriva deciziei nr. 1565 din 19 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2010.