ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 625/2010

Asupra contestației în anulare de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 421 din 2 aprilie 2007, Tribunalul Teleorman, secția civilă, a respins, ca nefondate, excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamantei și a lipsei calității de reprezentant a Cabinetului de avocatură R.R. invocate de pârâta SC S. SRL, a admis în parte cererea formulată de reclamantă, a recunoscut în România sentința de arbitraj nr. 3940 din 25 ianuarie 2006 a Curții Internaționale de Arbitraj F. și sentința pronunțată la 22 iunie 2006 de Înalta Curte de Casație și Justiție și a încuviințat executarea acestora în România.

Prin decizia comercială nr. 614 din 12 decembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul formulat de reclamantă și a respins apelul formulat de pârâtă și, pe cale de consecință, a schimbat în parte sentința în sensul că pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 4.755,18 GBP în lei la cursul B.N.R. de la data plății, menținând restul dispozițiilor. Prin decizia nr. 1565 din 22 mai 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins recursul declarat de pârâtă, ca tardiv formulat. Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâta a formulat contestație în anulare și a solicitat admiterea acesteia și anularea deciziei cu consecința rejudecării recursului și a admiterii acestuia.

Contestatoarea nu a indicat, în drept, prin raportare la dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ., pentru care dintre motivele prevăzute de aceste texte de lege solicită anularea deciziei dar, în fapt, a susținut că: I. Instanța de recurs a făcut o apreciere eronată asupra termenului de decădere din dreptul de a face recurs respingând recursul, ca tardiv, față de dispozițiile art. 86 și următoarele C. proc. civ., atât timp cât procedura de comunicare a hotărârii recurate conține lipsuri și erori cu privire la adresa destinatarului și nu este nici conformă cu cerințele art. 921 C. proc. civ. deoarece, nu prezintă semnătura și ștampila societății, fiind făcută, contrar legii, prin afișare. II.

Motivele de recurs vizează necompetența primei instanțe de judecată privind recunoașterea hotărârii străine. III. Potrivit cercetărilor penale efectuate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alexandria, rezultă că reclamanta s-a folosit de acte false în obținerea hotărârii arbitrale, fiind încălcate dispozițiile art. 168 din Legea nr. 105/1992. Considerând întemeiată contestația în anulare, a dezvoltat din nou motivele de recurs formulate inițial și întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 9, 10 și 11 C. proc. civ. Analizând contestația în anulare urmează a fi respinsă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 317 C. proc.

civ., pentru a fi admisibilă această cale extraordinară de atac trebuie ca procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina să nu fi fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau hotărârea să fi fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, iar potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare. Prin urmare, având în vedere sediul materiei contestației în anulare se constată că prima critică ar putea fi încadrată în dispozițiile art. 318 teza I C. proc.

civ. numai dacă, în cauză, s-ar invoca o eroare materială în dezlegarea dată excepției tardivității recursului, privitoare la aspecte formale și nu una de judecată cum pretinde contestatoarea, care face aprecieri cu privire la modul de interpretare al actelor de procedură, raportat la dispozițiile legale incidente, deoarece aceasta ar presupune rejudecarea excepției și transformarea contestației în anulare în recurs, iar recursul la recurs este inadmisibil. Celelalte două critici sunt legate de nepronunțarea instanței asupra unor motive de recurs dar nu pot fi încadrate nici în dispozițiile art. 317 C. proc. civ. nici ale are art. 318 teza a II-a C. proc. civ., deoarece pentru a se putea atrage incidența acestor texte de lege trebuia ca instanța de recurs să se fi pronunțat pe fondul motivelor de recurs și nu pe excepția tardivității cererii de recurs, în această din urmă situație un recurs tardiv fiind socotit că nu există.

Așa fiind, în baza art. 320 C. proc. civ. contestația în anulare va fi respinsă. Văzând și art. 274 C. proc. civ., contestatoarea va fi obligată la cheltuielile de judecată ocazionate cu soluționarea prezentei contestații în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anularea deciziei secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1565 din 22 mai 2009, formulată de contestatoarea SC S. SRL Alexandria prin lichidator BNP C. SPRL. Obligă contestatoarea să plătească intimatei SC P.S.V. GMBH suma de 2.571,91 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2010.