ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1244/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 400 din 13 iunie 2008

pronunțată în dosar nr. 9150/30/2007 al Tribunalului Timiș, secția comercială

și de contencios administrativ, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii

pe calea dreptului comun, s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru

neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. și în

consecință s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanții

Municipiul Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara și Consiliul Local al

Municipiului Timișoara împotriva pârâtei SC S. SRL Timișoara având ca obiect

obligarea acesteia la plata sumei de 150.766 lei cu titlu de diferență chirie,

penalități și majorări de întârziere.

Pentru a pronunța această

soluție prima instanță a reținut în esență că reclamanții au solicitat

obligarea pârâtei la plata sumei anterior menționată, reprezentând diferență de

chirie calculată conform H.C.L. nr. 42/2000 pentru perioada 1 ianuarie 2001 –

28 februarie 2003, precum și majorări și penalități de întârziere aferente,

datorate de pârâtă în temeiul contractului de închiriere din 1999 pentru

spațiul cu altă destinație decât aceea de locuință situat administrativ în

Timișoara.

Raportat la obiectul cererii

de chemare în judecată, Tribunalul soluționând conform art. 137 alin. (1) C.

proc. civ. excepția invocată de pârâtă privind inadmisibilitatea acțiunii pe

calea dreptului comun – în considerarea caracterului de creanțe fiscale a

sumelor din litigiu – a respins această excepție cu motivarea că izvorul

pretențiilor îl constituie contractul de închiriere dintre părți, astfel încât

aplicabilitatea Codului de procedură fiscală este exclusă, litigiul fiind

guvernat de dispozițiile legii civile și nu de cele ale dreptului fiscal.

În privința

inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă în temeiul dispozițiilor art. 7201

C. proc. civ., prima instanță a concluzionat însă că aceasta este întemeiată în

condițiile în care în speță sunt incidente aceste prevederi legale având în

vedere caracterul comercial și evaluabil în bani al cauzei, iar reclamanții nu

au efectuat procedura prealabilă a concilierii directe anterior introducerii cererii

de chemare în judecată.

În acest sens, arată Tribunalul,

înștiințarea de plată emisă de reclamanți din data de 30 aprilie 2007 –

acțiunea fiind înregistrată la data de 27 decembrie 2007 – prin care pârâta

este invitată ca în termen de 15 zile să achite chiria restantă, nu întrunește

elementele unei convocări la conciliere directă, mai ales că nu există nici dovada

comunicării către pârâtă.

Apelul declarat de

reclamanți împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin decizia nr.

177 din 2 octombrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, cu

motivarea că deși reclamanții au formulat critici în privința fondului

raporturilor juridice dintre părți, controlul judiciar nu poate depăși – chiar

în considerarea caracterului devolutiv al apelului – limitele judecății

desfășurate de prima instanță, care aplicând corect dispozițiile art. 7202 C.

proc. civ. a admis excepția inadmisibilității acțiunii constatând că nu a fost

îndeplinită procedura prealabilă a concilierii directe.

Împotriva acestei decizii au

formulat recurs reclamanții Municipiul Timișoara, Primăria Municipiului

Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara criticând-o pentru

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor,

după reluarea integrală a motivelor din cererea de chemare în judecată precum

și a criticilor din apel, care de asemenea vizează fondul cauzei, recurenții

invocă și faptul că prin adresele din 28 februarie 2005 și 30 martie 2007 și

respectiv 30 aprilie 2007 pârâta a fost invitată să achite sumele restante în

termen de 15 zile din momentul înștiințării, însă aceasta nu a dat curs

solicitării și nici nu a contestat adresele, ceea ce echivalează cu acceptarea

tacită a sumelor din litigiu.

Analizând recursul formulat,

cu precizarea că vor fi examinate doar criticile referitoare la modul de

soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii derivate din aplicarea

greșită a prevederilor art. 7201 C. proc. civ., nu și cele privind fondul

litigiului, care, de altfel, nu a fost examinat de instanțele anterioare Curtea

constată că nu este întemeiat.

Astfel, în considerarea

caracterului comercial și evaluabil în bani a cauzei deduse judecății, se

impunea anterior introducerii cererii de chemare în judecată, ca reclamanții să

efectueze procedura concilierii directe prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.

Deși, recurenta nu contestă

necesitatea îndeplinirii acestei formalități, consideră că înștiințările de

plată prin care intimatei i s-a pus în vedere să achite în termen de 15 zile

sumele pretins datorate, au semnificația îndeplinirii acestei cerințe.

Sub acest aspect, corect au

argumentat ambele instanțe că, chiar și în ipoteza în care aceste înștiințări

ar putea fi interpretate drept o încercare de soluționare a litigiului prin

conciliere directă, conform art. 7201 alin. (1) C. proc. civ., celelalte

cerințe constând în comunicarea actelor doveditoare ale pretențiilor prevăzute

de alin. (2) al aceluiași articol și respectiv dovada înmânării acestor

înscrisuri lipsesc, astfel încât admiterea excepției inadmisibilității acțiunii

a fost întemeiată.

Prin urmare, constatând că

nu este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

întrucât soluționarea excepției este în acord cu prevederile art. 7201 C. proc.

civ., iar critica vizând interpretarea greșită a fondului actului juridic dedus

judecății nu se verifică în condițiile în care raporturile juridice substanțial

nu au făcut obiectul judecății în fața instanțelor anterioare, Curtea va respinge

recursul conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Fiind în culpă procesuală în

temeiul art. 274 C. proc. civ. recurenții vor fi obligați și la plata

cheltuielilor de judecată în sumă de 3.000 lei către intimată reprezentând

onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanții Municipiul Timișoara, prin Primar, Primăria Municipiului

Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 177/A/COM

din 2 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială,

ca nefondat.

Obligă recurenții - reclamanți

la 3.000 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă SC S. SRL

Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 9 aprilie 2009.