ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1244/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 400 din 13 iunie 2008 pronunțată în dosar nr. 9150/30/2007 al Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii pe calea dreptului comun, s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. și în consecință s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanții Municipiul Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva pârâtei SC S. SRL Timișoara având ca obiect obligarea acesteia la plata sumei de 150.766 lei cu titlu de diferență chirie, penalități și majorări de întârziere.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență că reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei anterior menționată, reprezentând diferență de chirie calculată conform H.C.L. nr. 42/2000 pentru perioada 1 ianuarie 2001 – 28 februarie 2003, precum și majorări și penalități de întârziere aferente, datorate de pârâtă în temeiul contractului de închiriere din 1999 pentru spațiul cu altă destinație decât aceea de locuință situat administrativ în Timișoara. Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, Tribunalul soluționând conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

excepția invocată de pârâtă privind inadmisibilitatea acțiunii pe calea dreptului comun – în considerarea caracterului de creanțe fiscale a sumelor din litigiu – a respins această excepție cu motivarea că izvorul pretențiilor îl constituie contractul de închiriere dintre părți, astfel încât aplicabilitatea Codului de procedură fiscală este exclusă, litigiul fiind guvernat de dispozițiile legii civile și nu de cele ale dreptului fiscal. În privința inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă în temeiul dispozițiilor art. 7201 C. proc. civ., prima instanță a concluzionat însă că aceasta este întemeiată în condițiile în care în speță sunt incidente aceste prevederi legale având în vedere caracterul comercial și evaluabil în bani al cauzei, iar reclamanții nu au efectuat procedura prealabilă a concilierii directe anterior introducerii cererii de chemare în judecată.

În acest sens, arată Tribunalul, înștiințarea de plată emisă de reclamanți din data de 30 aprilie 2007 – acțiunea fiind înregistrată la data de 27 decembrie 2007 – prin care pârâta este invitată ca în termen de 15 zile să achite chiria restantă, nu întrunește elementele unei convocări la conciliere directă, mai ales că nu există nici dovada comunicării către pârâtă. Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 177 din 2 octombrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, cu motivarea că deși reclamanții au formulat critici în privința fondului raporturilor juridice dintre părți, controlul judiciar nu poate depăși – chiar în considerarea caracterului devolutiv al apelului – limitele judecății desfășurate de prima instanță, care aplicând corect dispozițiile art. 7202 C. proc.

civ. a admis excepția inadmisibilității acțiunii constatând că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă a concilierii directe. Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții Municipiul Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor, după reluarea integrală a motivelor din cererea de chemare în judecată precum și a criticilor din apel, care de asemenea vizează fondul cauzei, recurenții invocă și faptul că prin adresele din 28 februarie 2005 și 30 martie 2007 și respectiv 30 aprilie 2007 pârâta a fost invitată să achite sumele restante în termen de 15 zile din momentul înștiințării, însă aceasta nu a dat curs solicitării și nici nu a contestat adresele, ceea ce echivalează cu acceptarea tacită a sumelor din litigiu.

Analizând recursul formulat, cu precizarea că vor fi examinate doar criticile referitoare la modul de soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii derivate din aplicarea greșită a prevederilor art. 7201 C. proc. civ., nu și cele privind fondul litigiului, care, de altfel, nu a fost examinat de instanțele anterioare Curtea constată că nu este întemeiat. Astfel, în considerarea caracterului comercial și evaluabil în bani a cauzei deduse judecății, se impunea anterior introducerii cererii de chemare în judecată, ca reclamanții să efectueze procedura concilierii directe prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. Deși, recurenta nu contestă necesitatea îndeplinirii acestei formalități, consideră că înștiințările de plată prin care intimatei i s-a pus în vedere să achite în termen de 15 zile sumele pretins datorate, au semnificația îndeplinirii acestei cerințe.

Sub acest aspect, corect au argumentat ambele instanțe că, chiar și în ipoteza în care aceste înștiințări ar putea fi interpretate drept o încercare de soluționare a litigiului prin conciliere directă, conform art. 7201 alin. (1) C. proc. civ., celelalte cerințe constând în comunicarea actelor doveditoare ale pretențiilor prevăzute de alin. (2) al aceluiași articol și respectiv dovada înmânării acestor înscrisuri lipsesc, astfel încât admiterea excepției inadmisibilității acțiunii a fost întemeiată. Prin urmare, constatând că nu este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. întrucât soluționarea excepției este în acord cu prevederile art. 7201 C. proc. civ., iar critica vizând interpretarea greșită a fondului actului juridic dedus judecății nu se verifică în condițiile în care raporturile juridice substanțial nu au făcut obiectul judecății în fața instanțelor anterioare, Curtea va respinge recursul conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. Fiind în culpă procesuală în temeiul art. 274 C. proc. civ. recurenții vor fi obligați și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.000 lei către intimată reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții Municipiul Timișoara, prin Primar, Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 177/A/COM din 2 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Obligă recurenții - reclamanți la 3.000 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă SC S. SRL Timișoara. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2009.