ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3245/2007

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. 13874 din 8 august 2002, reclamantul S.A. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâții SC C.S. SA EFORIE SUD, S.E.P. și P.O.E.S. să pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să se constate nulitatea tuturor formelor licitației publice, precum și a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC C.S. SA EFORIE SUD și S.E.P., având ca obiect construcția situată în Eforie Sud, să se dispună repunerea părților în situația anterioară, să fie obligată pârâta SC C.S. SA la restituirea în natură a imobilului sus menționat, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, să fie obligată pârâta P.O.E.S.

la restituirea terenului în suprafață de 600 mp situat la aceeași adresă. În motivarea acțiunii reclamantul a susținut, în esență, că imobilul compus din teren în suprafață de 600 mp și Vila A.I. a aparținut autorilor săi V.M. și V.M. și a fost preluat abuziv și fără titlu de stat în baza Decretului nr. 92/1950. A arătat reclamantul că este nul absolut contractul încheiat ca urmare a licitației publice din 19 iunie 2001 și că buna credință nu poate subzista în persoana adjudecatarei care cunoștea situația juridică a imobilului. În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 2 alin. (2), art. 23 și art. 46 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, art. 6 din Legea nr. 213/1998, art. 968 C. civ.

și art. 481 C. civ. L. P. N. a formulat cerere de intervenție în nume propriu prin care a solicitat să se constate că a achiziționat imobilul din litigiu cu bună credință, a efectuat investiții la acest imobil, iar în cazul în care imobilul va fi retrocedat reclamantului pretinde despăgubiri constând în prețul plătit și contravaloarea lucrărilor efectuate la acesta. La termenul de judecată din 25 martie 2003 cererea de intervenție în nume propriu a fost respinsă în principiu. Ulterior reclamantul a înțeles să-l cheme în judecată pe N.L.P. în calitate de pârât, iar în raport de P.O.E. să se constate că din eroare a fost menționată această unitate fără personalitate juridică, calitate procesuală pasivă având ORAȘUL EFORIE prin primar și C.L.

EFORIE. La termenul de judecată din 2 martie 2004 reclamantul a înțeles să se judece în contradictorii cu pârâții SC C.S. SA EFORIE SUD, S.E.P., P.O.E. și L.P.N. pentru constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 827 din 27 iunie 2001 încheiat între SC C.S. SA EFORIE SUD și S.E.P., constatarea nulității licitației publice, constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2673/2002 încheiat între S.E.P. și N.L.P., obligarea P.O.E. să emită dispoziție de restituire a terenului în suprafață de 600 mp situat în Eforie Sud, aflat în patrimoniul Orașului Eforie și administrat de C.L. Eforie.

Prin sentința civilă nr. 10575 din 18 octombrie 2004 a Judecătoriei Constanța a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active ca nefondată, admisă acțiunea modificată a reclamantului și s-a luat act de renunțarea reclamantului la emiterea dispoziției de restituire a terenului, în suprafață de 600 mp situat în Eforie Sud. Apelurile declarate de SC C.S. SA, S.E.P. și N.L.P. împotriva sentinței au fost admise prin decizia civilă nr. 593/ C din 11 mai 2005 a Curții de Apel Constanța, fiind anulată hotărârea apelată și trimisă cauza spre competentă soluționare în primă instanță Tribunalului Constanța, secția comercială. Tribunalul Constanța, secția comercială, prin sentința civilă nr. 1576/ COM din 5 aprilie 2006, a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâta SC C.S.

SA, a admis acțiunea formulată de reclamant, a constatat nulitatea absolută a licitației publice organizată de SC C.S. SA la 19 iunie 2001, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 827 din 27 iunie 2001 la B.N.P. G.P. încheiat între SC C.S. SA și S.E.P., a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2673 din 12 iulie 2002 la B.N.P. P.I.G., încheiat între S.E.P. și N.L.P., a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractelor și a obligat pârâții la plata către reclamant a sumei de 400 RON cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că descendența reclamantului din autoarea V.M.

a fost dovedită prin actele depuse la dosar, iar imobilul asupra căruia s-a cerut aplicarea Legii nr. 10/2001, în urma expertizei efectuată în cauză este cel edificat în anul 1925 de V.M. și V.M., autorii reclamantului. Pe fondul cauzei instanța a reținut că a fost dovedită lipsa unui titlu valabil pentru preluarea imobilului în cauză și că sunt incidente dispozițiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Impotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel SC C.S. SA EFORIE SUD, N.L.P. și S.E.P. și prin decizia civilă nr. 285/ COM din 17 noiembrie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondate, apelurile și a obligat apelanții la cheltuieli de judecată în sumă de 1500 RON.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut în raport cu probatoriul administrat și văzând și dispozițiile cuprinse în Legea nr. 10/2000 că excepția în mod legal și temeinic a fost respinsă de instanța de fond. Pe fondul cauzei a reținut că în mod legal și temeinic instanța examinând dispozițiile cuprinse în art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 coroborate cu dispozițiile art. II din Decretul nr. 92/1950, în considerarea profesiei autoarei V.M. a apreciat că exproprierea imobilului litigios s-a realizat în mod abuziv, fără a exista un titlu valabil de preluare în proprietatea statului. Totodată instanța de apel a reținut că toate actele juridice analizate sunt nule pentru că reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 10/2001 și a dreptului de proprietate și că în speță sunt aplicabile dispozițiile tezei I ale art. 46 din Legea nr. 10/2001, art. 20 alin. (4 1 ) din Legea nr. 10/2001 modificată și completată prin Legea nr. 247/2005.

Împotriva acestei decizii în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., au declarat apel SC C.S. SA, N.L.P. și S.E.P. Pârâta SC C.S. SA a invocat dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelul, schimbarea în totalitate a sentinței civile nr. 1576/ COM din 5 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța și respingerea acțiunii. Pârâtul N.L.P. a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată. Pârâta S.E.P. și-a întemeiat recursul pe dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 9 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate și pe cale de consecință respingerea acțiunii. La termenul de judecată de la 19 octombrie 2007, Înalta Curte a pus în discuția părților din oficiu excepția necompetenței materiale a instanței comerciale. Cum această excepție prevalează, va fi examinată cu întâietate conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte reține că reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și și-a menținut acest temei prin precizările făcute la termenul de judecată de la 2 martie 2004, solicitând constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 827/2001 încheiat între SC C.S.

SA și S.E.P., constatarea nulității licitației publice, constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2673/2002 încheiat între S.E.P. și N.L.P. ce privesc imobilul situat în str. Dr. Cantacuzino, preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950. Prin efectul principiului disponibilității ce guvernează procesul civil reclamantul este cel care fixează obiectul și limitele acțiunii în scopul satisfacerii pretențiilor sale. Din motivarea în fapt și în drept a cererii de chemare în judecată este evident că raportul juridic se circumscrie prevederilor Legii nr. 10/2001 care instituie o procedură diferită de cea de drept comun. Dreptul subiectiv reclamat își are fundamentul direct și imediat în preluarea abuzivă de către stat a imobilului și vizează situația prevăzută de art. 46 din Legea nr. 10/2001.

Ca atare, natura juridică a cauzei este civilă și nu comercială în raport de dispozițiile Legii nr. 10/2001 care este o lege specială, stabilind și procedura de urmat pentru realizarea scopului ei. Prin urmare procesul prin care se cere constatarea nulității absolute în temeiul prevederilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 urmează a fi judecat potrivit regulilor civile înscrise în legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001 care instituie o competență specială în favoarea tribunalului. Reglementând repararea abuzurilor de stat, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, prin preluarea bunurilor de la proprietarii lor legiuitorul a înțeles prin adoptarea Legii nr. 10/2001 astfel cum a fost succesiv modificată să rezolve în mod definitiv și unitar această problemă.

Astfel, a stabilit competența în primă instanță a tribunalului, sectia civilă, pentru soluționarea tuturor litigiilor ce decurg din dispozițiile acestei legi. Art. 2 pct. 4 C. proc. civ., prevede că tribunalele judecă în orice materii date prin lege în competența lor, iar Legea specială, nr. 10/2001, stabilește o atare competență. În consecință, conform art. 105 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile pronunțate sunt nule, fiind încălcată competența materială a tribunalului, sectia civilă, de a soluționa în primă instanță cauzele ce decurg din aplicarea Legii nr. 10/2001. Cum necompetența materială este de ordine publică potrivit art. 159 C. proc. civ., recursurile declarate de pârâții SC C.S. SA EFORIE SUD și N.L.P.

și S.E.P. se vor admite în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), cu consecința casării deciziei recurate și sentinței nr. 1576/ COM din 5 aprilie 2006 a Tribunalului Constanța, secția comercială, și trimiterea cauzei spre soluționarea fondului Tribunalului Constanța, sectia civilă. În raport de soluția adoptată nu se mai impune analizarea motivelor de recurs ce vizează fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția necompetenței materiale. Admite recursurile declarate de pârâții SC C.S. EFORIE SUD, N.L.P. și S.E.P., împotriva deciziei nr. 285/ COM din 17 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Casează decizia recurată și sentința nr. 1576/ COM din 5 aprilie 2006 a Tribunalului Constanța, secția comercială. Trimite cauza spre soluționarea fondului Tribunalului Constanța, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2007