ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4632/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

a) cererea de chemare

în judecată

Prin cererea înregistrată

la data de 16 ianuarie 2006, pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamanții comuna

L. prin Primar și Consiliul Local al comunei L., în contradictoriu cu intimații

Ministerul Economiei și Comerțului și SC E. SA, au solicitat anularea certificatului

de atestare a dreptului de proprietate din 26 iunie 2005, emis de Ministerul Economiei

și Comerțului în favoarea SC E. SA, pentru suprafața de 161.200 mp teren, cu obligarea

pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Au arătat că certificatul

de atestare a dreptului de proprietate s-a emis cu nerespectarea dispozițiilor H.G.

nr. 834/1991, vătămând dreptul de proprietate privată al comunei L., că au formulat

plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la modul de

emitere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate au precizat că potrivit

art. 1 din H.G. nr. 834/1991, pentru a se putea elibera un astfel de certificat,

se cer a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții: terenul să fi fost în patrimoniul

societății comerciale, acest teren să fie necesar desfășurării activității în vederea

realizării obiectului de activitate al societății și terenul să fie aferent unui

activ. În speță, însă, aceste condiții nu au fost îndeplinite, SC E. SA neavând

terenul în patrimoniu și nici un activ amplasat pe acesta.

Pe de altă parte, SC

E. SA nu a obținut acordul reclamanților în ceea ce privește procesul-verbal de

vecinătate, act în lipsa căruia nu se putea elibera certificatul de atestare al

dreptului de proprietate.

Reclamanții au susținut

că își justifică interesul prin aceea că terenul în litigiu este proprietate privată

a comunei L., fiind inventariat în condițiile legii și trecut în patrimoniul privat

al comunei potrivit Hotărârii Consiliului Local L. din 27 martie 2003.

b) întâmpinările formulate

Ministerul Economiei și

Comerțului a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, susținând, în esență,

că reclamanții nu au făcut dovada că prin actul administrativ au fost vătămați într-un

drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, respectiv nu fac dovada dreptului

de proprietate asupra terenului în cauză, iar Consiliul Local L. nu avea abilitarea

legală de a trece în patrimoniul privat al comunei suprafața de teren.

Pârâta SC E. SA a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, cu precizarea că este un abuz din

partea reclamanților de a dispune de un bun aflat în proprietatea pârâtei printr-o

simplă hotărâre a unui consiliu local, fără a cerceta în prealabil situația juridică

a acestui teren. Au apreciat că hotărârea invocată de reclamanți ca fiind un act

anterior certificatului de atestare a dreptului de proprietate este nul de drept,

atât timp cât terenul în cauză se află în litigiu la o instanță de judecată.

c) sentința și considerentele

instanței de fond

Prin sentința nr. 398/CA

din 19 mai 2006, Curtea de Apel Constanța, a admis acțiunea formulată de reclamanții

comuna L. prin Primar și Consiliul Local L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Economiei și Comerțului și SC E. SA București și a dispus anularea certificatului

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 29 iunie 2005 eliberat

de Ministerul Economiei și Comerțului pentru suprafața de 161.200 mp, în favoarea

pârâtei SC E. SA.

În baza art. 274 C. proc.

civ. a dispus obligarea pârâților intimați la plata sumei de 5.954 RON, cheltuieli

de judecată în favoarea reclamanților.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că procedura de emitere a actului a cărui anulare

se solicită, cât și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele juridice

beneficiare, au fost statuate în mod imperativ în cuprinsul H.G. nr. 834/1991 privind

stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital

de stat, iar în cauza dedusă judecății se constată încălcarea acestor texte imperative.

Astfel potrivit art. 1

din actul normativ mai sus enunțat, terenurile aflate în patrimoniul societăților

comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării

activității conform obiectului lor de activitate, se determină, pentru societățile

comerciale înființate prin hotărâre a Guvernului, de către organele care, potrivit

legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului de resort, iar pentru societățile comerciale

înființate prin decizia organului administrației locale de stat, de către autoritatea

publică județeană.

În ceea ce privește terenurile,

legiuitorul a stabilit două condiții și anume ca acestea să se regăsească în patrimoniul

societății comerciale cu capital de stat la data înființării acesteia pe de o parte,

iar pe de altă parte acesta să fie necesar desfășurării activității societății conform

obiectului ei de activitate.

Cu privire la persoana

juridică beneficiară, s-a statuat condiția premiză ca la data apariției actului

normativ, 20 decembrie 1991, aceasta să fie organizată sub forma unei societăți

comerciale.

Prima instanță a considerat

că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că în cauza dedusă judecății condițiile

enunțate mai sus nu sunt îndeplinite, astfel la data apariției H.G. nr. 834/1991

pârâta SC E. SA nu era organizată sub forma unei societăți comerciale, ci a unei

regii autonome, aceasta s-a înființat ca societate comercială prin H.G. nr. 1524/2002,

situație în care în mod implicit nici celelalte două condiții ce vizează terenurile

ce fac obiectul certificatului de atestare nu sunt îndeplinite, ele neputându-se

regăsi în patrimoniul unei societăți comerciale inexistente la data apariției actului

normative aplicabil și nici nu sunt necesare desfășurării activității acesteia conform

obiectului ei de activitate, neexistănd la momentul de referință, elemente de natură

a statua o asemenea corelație.

Împotriva acestei sentințe

s-a declarat recurs de către pârâtul Ministerul Economiei și Comerțului.

a) motivele de recurs

S-a motivat că instanța

de fond a introdus o condiție nouă, în afara celor reglementate de H.G. nr. 834/1991,

respectiv aceea ca beneficiarul actului să fi fost organizat ca societate comercială.

Recurenta a susținut că

reclamantul nu a făcut dovada unui drept propriu asupra terenului și astfel nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004.

A precizat că, dimpotrivă,

SC E. SA a avut în administrare terenul inclus în certificatul de atestare a dreptului

de proprietate, ca urmare a Decretul Consiliului de Stat nr. 47/1988.

b) analiza motivelor de

recurs

Situația de fapt:

Reclamantul a solicitat

anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis pentru pârâta

SC E. SA pentru o suprafață de 161.200 mp, cu motivarea că aceasta nu a avut terenul

în patrimoniu, că la data intrării în vigoare a H.G. nr. 834/1991 nu era organizată

sub forma unei societăți comerciale, că terenul în litigiu a fost inclus în proprietatea

privată a comunei, potrivit Hotărârii Consiliului Local din 27 martie 2003.

Legislația aplicabilă:

Legea nr. 554/2004

– art. 1 alin. (1) Orice persoană care se consideră vătămată

într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică,

printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri,

se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea

pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

-

alin. (2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată

într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu

caracter individual, adresat altui subiect de drept

.

- art. 8 alin. (1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut

de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită

de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorității publice emitente

sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate

sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea,

în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații

pentru daune morale.

Art. 2 lit. a) persoana vătămată, orice persoană fizică sau juridică ori grup

de persoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime

private vătămate prin acte administrative; în sensul prezentei legi, sunt asimilate

persoanei vătămate și organismele sociale care invocă vătămarea unui interes public

prin actul administrativ atacat;

Art.

2 lit. o) interes legitim privat, posibilitatea de a pretinde o anumită conduită,

în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat

.

Înalta Curte arată că

din interpretarea art. 1 alin. (1) și alin. (2) coroborat cu art. 2 alin. (1)

lit. a) și lit. o) din Legea nr. 554/2004, rezultă că se poate adresa instanței

de contencios administrativ, pentru anularea unui act administrativ, persoana care

se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către

o autoritate publică, printr-un act administrativ.

Terțul vătămat printr-un

act administrativ adresat altui subiect de drept poate contesta actul administrativ

cu caracter individual adresat altui subiect de drept numai dacă dovedește vătămarea

unui drept sau interes legitim.

În cauza prezentă, reclamanții

nu au dovedit existența unui drept vătămat, așa cum se va explica în continuare.

Prin Decretul Consiliului

de Stat nr. 47/1988 al Consiliului de Stat al R.S.R., s-au expropriat terenuri în

suprafață de 161.200 mp situate în comuna suburbană O., fiind trecute în proprietatea

statului și care s-au dat în administrarea directă a întreprinderii E. Constanța.

Prin sentința nr. 9304

din 2 iunie 2003, rămasă irevocabilă, s-a constatat dreptul de administrare al SC

E. SA Constanța asupra unui teren în suprafață de 161.200 mp, situat în comuna L.,

județul Constanța.

În cadrul procedurii prealabile,

reclamanta-intimată a justificat interesul legitim susținând că terenul respectiv

este proprietate privată a comunei L., iar în acțiune s-a arătat că terenul în litigiu

a fost inventariat și trecut în patrimoniul privat al comunei, prin Hotărârea Consiliului

Local L. din 27 martie 2003.

În ceea ce privește Hotărârea

Consiliului Local al comunei L. din 27 martie 2003, invocată ca temei al dreptului

vătămat, prin sentința nr. 1974 din 16 iunie 2010, irevocabilă prin decizia nr.

508/2011 (Dosar nr. 2008/3/2008), aceasta a fost constatată ca nelegală, în procedura

reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004 și ca urmare, este lipsită de orice

efecte juridice.

Înalta Curte arată că

admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ este condiționată de dovada

vătămării unui drept sau interes legitim propriu, prin actul a cărui anulare se

cere, așa cum rezultă expres din prevederile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004.

Ori, în cauză, comuna

L. nu a dovedit dreptul propriu, actul pe care și-a întemeiat existența dreptului

fiind declarat nelegal și ca urmare, inexistent în ordinea juridică.

Dimpotrivă, terenul respectiv

a fost expropriat și trecut în patrimoniul statului, constituindu-se în favoarea

autoarei pârâtei, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 47/1988, dreptul de administrare

directă asupra terenului inclus în certificatul de atestare a dreptului de proprietate.

Din conținutul normativ

al art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 rezultă că exercitarea acțiunii în contencios

administrativ este supusă unei condiții, aceea a dreptului sau interesului vătămat.

Dreptul sau interesul

vătămat implică existența unui drept sau interes legitim, în sensul definit de

art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Prin lege s-au stabilit

limitele exercitării dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică, fiind

și definită condiția în care se poate exercita acțiunea, respectiv numai în cazul

vătămării dreptului sau interesului.

Numai vătămarea unui drept

sau interes, care trebuie probată, conferă legitimarea procesuală persoanei fizice

sau juridice, în litigiile de contencios administrativ.

În cauza prezentă, reclamanții

nu au probat existența unui drept vătămat prin actul a cărui anulare se cere, motiv

pentru care acțiunea trebuia respinsă. Deși lipsa dreptului a constituit apărarea

pârâților, totuși instanța de fond nu a analiza această apărare, astfel că a pronunțat

o soluție greșită.

c) soluția instanței de

recurs

Având în vedere considerentele

acestei decizii, motivele de recurs fiind fondate, în baza art. 312 C. proc. civ.,

recursurile se vor admite, se va modifica sentința primei instanțe, în sensul că

se va respinge acțiunea formulată de comuna L. prin Primar și de Consiliul Local

al comunei L., în contradictoriu cu intimații Ministerul Economiei și Comerțului

și SC E. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Economiei și Comerțului (în prezent Ministerul Economiei, Comerțului

și Mediului de Afaceri) împotriva sentinței nr. 398/CA din 19 mai 2006 a Curții

de Apel Constanța, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții comuna L. prin Primar și

Consiliul Local al comunei L.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2011.