ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1716/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Reclamanta SC C.D. SA a chemat în judecată M.T., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să-l oblige la eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 15.942 m.p. aferent complexului D. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că urmare divizării SC M. SA, SC C.D. SA a dobândit dreptul de proprietate asupra activului cu același nume și a terenului aferent conform Protocolului de predare - primire din 20 octombrie 1995. Fiind îndreptățită la eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate conform H.G.

nr. 834/1991 și Legii nr. 137/2002, reclamanta a arătat că a solicitat C.L. Constanța avizul necesar emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, însă răspunsul a fost negativ, propunându-i-se vânzarea terenului prin negociere directă. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 123/ CA din 14 aprilie 2011 a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâtul să elibereze certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului aferent Complexului D., în suprafață de 15.942 m.p., cu următoarele vecinătăți: la Nord – proprietatea C.L. Constanța; la Sud – proprietatea C.L.

Constanța; la est – alee acces faleză, plajă; la vest – drum asfaltat. Totodată a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2.004,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că justețea demersului reclamantei a fost analizată în raport de adresa din 24 septembrie 2008 apreciată drept un refuz nejustificat, aceasta fiind limita investirii nu și în raport de adresa din 12 februarie 2009 care prin ea însăși poate constitui un refuz de eliberare a atestatului solicitat. 2. Calea de atac exercitată 2.1. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M.D.R.T., care a invocat în primul rând, motivul prevăzut la art. 304 pct. 1 C. proc. civ.

potrivit căruia o hotărâre poate fi recurată când a fost pronunțată de o instanță alcătuită cu încălcarea dispozițiilor legale. În motivarea acestui motiv de recurs, societatea comercială a susținut că Sentința civilă nr. 123/2011 a fost pronunțată în al doilea ciclu procesual, de același judecător care pronunțase și prima sentință, Sentința civilă nr. 587/2009, casată cu trimitere pentru rejudecare prin Decizia nr. 3412/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. În al doilea rând, a invocat motivul de recurs prevăzut la arft.304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia o hotărâre poate fi recurată atunci când a fost pronunțată fără temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În susținerea acestui motiv de recurs, ministerul a susținut că deși a depus la dosarul cauzei o copie a C.F. nr. 786 a municipiului Constanța care este proprietarul unei suprafețe de teren de 4.357,84 m.p., în timp ce societatea comercială are intabulat un drept de folosință pentru același teren și fără ca situația juridică a terenului respectiv să fi fost elucidată, instanța de fond a obligat ministerul să emită certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de 15.942 m.p., care include și suprafața anterior menționată. De asemenea, s-a mai susținut că hotărârea pronunțată este nelegală și pentru faptul că încalcă prevederile Legii nr. 7/1996, H.G. nr. 834/1991, Criteriile nr. 2665/1992, Legii nr. 137/2002, H.G.

nr. 517/2002 și O.U.G. nr. 88/1997, pentru argumentele prezentate în cererea de recurs. În concluzie, ministerul recurent a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate. 2.2. Societatea comercială intimată a depus concluzii scrise, răspunzând criticilor recursului și solicitând respingerea acestuia, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. 3. Soluția instanței de recurs Recursul este întemeiat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. În cauză, este necontestat că același judecător a pronunțat și prima și a doua hotărâre în dosarul aflat în al doilea ciclu procesual. Astfel, prin Sentința civilă nr. 587/2009 judecătorul a admis acțiunea formulată de societatea comercială și a obligat ministerul de resort să elibereze certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului aferent Complexului D. situat în Stațiunea Mamaia, județul Constanța.

Prin Sentința civilă nr. 123/2011 pronunțată de același judecător ca urmare a casării primei hotărâri și trimiterii cauzei pentru rejudecare aceleiași Curți de Apel, acțiunea formulată a fost admisă din nou, ministerul de resort fiind obligat să emită certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului aferent Complexului D., situat în Stațiunea Mamaia, județul Constanța, în suprafață de 15.942 m.p. Este adevărat că judecătorul a formulat cerere de abținere care, însă, i-a fost respinsă de completul care a soluționat-o. Instanța de recurs constată că, în cauză, au fost încălcate prevederile art. 27 pct. 7 C. proc. civ., potrivit cărora este incompatibil judecătorul care și-a spus părerea cu privire la pricina care se judecă.

Or, în cauză, prin Sentința civilă nr. 587/2009, admițând acțiunea, constatând caracterul nejustificat al refuzului ministerului de resort de a emite actul administrativ pretins și dispunând obligarea acestei autorități să emită certificatul pentru terenul în litigiu, judecătorul a soluționat fondul cauzei, spunându-și astfel părerea cu privire la pricină, în sensul art. 27 pct. 7 C. proc. civ., situație care îl făcea incompatibil să judece a doua oară aceeași cauză. Astfel fiind, rezultă că Sentința nr. 123/2011 este nelegală, fiind casabilă în condițiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ., ceea ce va atrage admiterea recursului și trimiterea dosarului pentru rejudecare aceleiași instanțe. Având în vedere soluția adoptată, cercetarea celuilalt motiv de recurs a devenit superfluă, urmând ca criticile respective să fie avute în vedere de instanța de rejudecare ca apărări de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.D.R.T. împotriva Sentinței civile nr. 123/ CA din 14 aprilie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2012.