ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 860/2017

Decizia nr. 860/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 20 ianuarie 2014 sub nr. x/118/2014 pe rolul Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ, reclamanta SC B. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, obligarea acestuia la emiterea unui certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5077,66 mp situată în Constanța, jud. Constanța, așa cum reiese din planul cadastral întocmit de către expert tehnic judiciar A. și atribuit SC B. SA, prin Decizia nr. 854 din 18 octombrie 1967 pentru desfășurarea activității economice, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 1676 din 10 iunie 2014, Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța - instanța competentă material și teritorial.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 30 iulie 2014 sub același număr - x/118/2014.

În cursul judecății, Curtea a constatat că cererea de chemare în judecată a fost formulată în termenul legal, motiv pentru care a respins excepția tardivității acțiunii ca nefondată. A unit excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât cu fondul cauzei.

Prin Sentința civilă nr. 161/CA pronunțată în data de 24 septembrie 2016, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității acțiunii și a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC B. SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei.

II. Motivele de casare invocate

Împotriva sentinței menționate la pct. 2, a declarat recurs reclamanta SC B. SA Constanța, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii.

Reclamanta a susținut că prin certificatul de proprietate seria MO8 nr. 0132 din 19 mai 1997, emis de către Ministerul Industriei și Comerțului, în temeiul H.G. nr. 834/1991, s-a atribuit în proprietate suprafața de 62.901,55 mp teren, identificată prin anexa nr. 2 și planurile topografice cuprinse în anexele 4 și 5 din documentația de stabilire și evaluare a terenurilor înregistrată sub nr. 2286 din 11 iunie 1996 la Oficiul de Cadastru al județului Constanța (OCPI).

La punctul 1 din anexa nr. 2 a acestui certificat privind depozitul Halta Traian situat în Constanța, apare specificată suprafața de 13.715,95 mp, conform măsurătorilor efectuate de firma SC C. SRL Constanța.

În realitate, conform unor măsurători ulterioare, efectuate de firma SC D. SRL, suprafața reală este de 19.327 mp, astfel încât între cele două măsurători rezultă o diferență de suprafață de 5.611,05 mp.

Această situație este confirmată și de OCPI Constanța, prin adresa nr. 8168 din 20 decembrie 2004, astfel încât estre evident că certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria MO8 nr. 0132 cuprinde o eroare materială, în ceea ce privește suprafața deținută de societatea reclamantă.

Vecinătățile sunt aceleași ca și în fișa de încadrare emisă inițial, numai suprafața diferă, astfel încât se impune emiterea unui certificat de proprietate suplimentar pentru suprafața menționată în plus, adică de 5.077,05 mp.

Având în vedere această situație de fapt, reclamanta s-a adresat Ministerului Economiei pentru a solicita emiterea unui certificat suplimentar pentru atestarea dreptului de proprietate asupra terenului de 5.077,05 mp, cerere respinsă, cu motivarea că nu s-a dovedit existența unui drept de folosință asupra terenului menționat.

În acest context, reclamanta SC B. SA a chemat în judecată pe pârâții Municipiul Constanța și Consiliul Local Constanța, iar prin Sentința civilă nr. 16.115 din 16 octombrie 2012 s-a constatat că reclamanta deține un drept de folosință fără termen pentru suprafața de 5077,05 mp, situat în municipiul Constanța, județul Constanța, sentință definitivă, prin neapelare.

Așa fiind, este nelegală soluția instanței de fond prin care s-a respins cererea reclamantei, de vreme ce are o hotărâre definitivă care îi consacră dreptul de folosință asupra terenului, precum și confirmarea asupra suprafeței de teren deținută în plus, stabilită prin măsurători cadastrale.

Este nelegală și constatarea instanței că certificatul de proprietate trebuia întâi anulat și după aceea emis altul, deoarece securitatea circuitului juridic civil se opune acestei soluții, deoarece o parte din suprafețele deținute de reclamantă, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate au fost vândute, astfel încât ar fi fost afectate și drepturile dobândite legitim de terți - prin anularea titlului reclamantei, ar fi lovite de nulitate actele subsecvente încheiate în temeiul titlului menționat.

III. Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și analiza motivelor de casare

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 2 februarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 25 octombrie 2016, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 7 martie 2016.

Înalta Curte, analizând susținerile recurentei-reclamante, constată că acestea se încadrează în dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă.

Recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Examinând actele și lucrările dosarului se constată că prin acțiunea formulată în fața instanței de fond s-a solicitat emiterea unui certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5077,05 mp, situat în municipiul Constanța, județul Constanța. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că din măsurătorile cadastrale efectuate, rezultă suprafața menționată și că prin Sentința civilă nr. 16.115 din 16 octombrie 2012 s-a constatat că reclamanta deține un drept de folosință fără termen pentru suprafața de 5077,05 mp, situat în municipiul Constanța, județul Constanța, sentință definitivă.

Instanța de fond, Curtea de Apel Constanța a reținut, în mod corect că, inițial, prin certificatul de proprietate seria MO8 nr. 0132 din 19 mai 1997, emis de către Ministerul Industriei și Comerțului în temeiul H.G. nr. 834/1991, s-a atribuit în proprietate suprafața de 62.901,55 mp teren, identificată prin anexa nr. 2 și planurile topografice cuprinse în anexele 4 și 5 din documentația de stabilire și evaluare a terenurilor înregistrată sub nr. 2286 din 11 iunie 1996 la Oficiul de Cadastru al județului Constanța (OCPI).

La punctul 1 din anexa nr. 2 a acestui certificat privind depozitul situat în Constanța, apare specificată suprafața de 13.715,95 mp, conform măsurătorilor efectuate de firma SC C. SRL Constanța.

Faptul că, ulterior, prin efectuarea altor măsurători de către o altă societate specializată și anume SC D. SRL s-a constatat o suprafață de 19.327 mp, deci o diferență în plus pentru una din suprafețele din incinta societății reclamante, nu este de natură să îndreptățească reclamanta la obținerea unui certificat suplimentar de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5067,55 mp.

Eroarea de măsurătoare de care se prevalează societatea reclamantă nu poate fi valorificată prin emiterea unui certificat de atestare a dreptului de proprietate suplimentar, deoarece acesta s-ar suprapune ca vecinătăți cu terenul de 13.715,95 mp. Faptul că suprafața de 5067,55 mp se află în același perimetru cu terenul de 13.715,95 mp și vecinătățile nu s-au modificat constituie o situație recunoscută chiar prin motivele de recurs.

Criticile reclamantei sunt neîntemeiate, întrucât prin admiterea acțiunii s-ar ajunge să existe două certificate de atestare a dreptului de proprietate cu suprafețe diferite, dar cu aceleași vecinătăți, ceea ar afecta securitatea circuitului juridic civil, generând confuzie, nu numai asupra drepturilor reale aflate în patrimoniul reclamantei, dar și asupra drepturilor dobândite de terți.

Este nefondată și critica reclamantei referitoare la efectul juridic pe care îl are Sentința civilă nr. 16.115 din 16 octombrie 2012, prin care s-a constatat că reclamanta deține un drept de folosință fără termen pentru suprafața de 5077,05 mp, situat în municipiul Constanța, județul Constanța.

Conform principiului relativității efectelor hotărârii judecătorești, hotărârea menționată produce efecte numai între părțile din proces, astfel încât reclamanta nu se poate prevala de aceasta față de pârâtul Ministerul Economiei, pentru a-l obliga la emiterea unui certificat care să valorifice dreptul de folosință asupra terenului în litigiu.

Este adevărat că hotărârea arătată are forță probantă, conferită de puterea de lucru judecat, însă ea trebuie coroborată cu celelalte dovezi administrate în cauză, în scopul stabilirii premiselor valorificării dreptului pretins de reclamantă.

Or, în speță, nu există un drept la emiterea unui certificat suplimentar de atestare a dreptului de proprietate, în condițiile în care după emiterea acestuia, s-ar ajunge, așa cum s-a arătat anterior, să existe două certificate de atestare a dreptului de proprietate cu suprafețe diferite, dar cu aceleași vecinătăți (în ceea ce privește terenul ce figurează la punctul 1 anexa 2 din certificatul seria MO8 nr. 0132, planurile topografice cuprinse în anexele 4 și 5 din documentația de stabilire și evaluare a terenurilor înregistrată sub nr. 2286 din 11 iunie 1996 la OCPI Constanța), ceea ar afecta securitatea circuitului juridic civil, generând confuzie, nu numai asupra drepturilor reale aflate în patrimoniul reclamantei, dar și asupra drepturilor dobândite de terți.

Așa fiind, în mod corect, instanța de fond a constatat că refuzul autorității administrative centrale de a emite un certificat de atestare a dreptului de proprietate în favoarea reclamantei este justificat, cu consecința respingerii acțiunii, ca nefondată.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 488 alin. (8) și art. 486 C. proc. civ. raportate l art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC B. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC B. SA împotriva Sentinței civile nr. 161/CA din 24 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 martie 2017.

Procesat de GGC - GV