ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 31/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. x/118 din 13 martie 2015, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, anularea în parte a Deciziei nr. 862/2014 și menținerea dispozițiilor pct. 8, 9 și 10, anularea Deciziei de impunere nr. 3786/2014 și a RIF din 28 aprilie 2014.

Prin decizia de impunere contestată s-a reținut în sarcina reclamantei un debit de 2.456.148 RON. Contestația formulată în conformitate cu art. 205 C. proc. fisc. a fost admisă în parte prin Decizia nr. 862/2014 pentru suma de 869.005 RON, fiind respinsă pentru diferența de debit.

Prin Sentința civilă nr. 943/CA din 11 iunie 2015 Tribunalul Constanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, și a declinat cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel Constanța.

Prin Încheierea nr. 181 din 19 octombrie 2015, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul constanța, secția civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 135 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Verificând cauza, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Conform celor expuse anterior, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat anularea în parte a actelor administrativ fiscale respectiv,Raportul de inspecție fiscală din data de 28 aprilie 2014, Decizia de impunere nr. 3786/2014 emisă de D.G.R.F.P. Galați- A.J.F.P. Tulcea și Decizia de soluționare a contestației nr. 862/2014 emisă de DRGFP Galați - Serviciul Soluționare Contestații.

Înalta Curte reține că într-adevăr, reclamanta a arătat că în procedura administrativă a fost admisă în parte contestația pentru debitul de 869.005 RON fiind menținută obligația fiscală pentru diferența de debit, iar în ceea ce privește cuantumul debitului contestat reclamanta a precizat că debitul principal menținut în decizia de impunere este de 835.417 RON, iar 582.836 RON este cuantumul accesoriilor stabilite.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte reține că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile din C. proc. fisc. , în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere faptul că actele atacate privesc acte administrativ fiscale ce se referă la impozitul pe profit și TVA, competența de soluționare a litigiului se stabilește exclusiv în raport de cuantumul sumei prevăzută în actele fiscale atacate.

Contrar celor reținute de către Curtea de Apel Constanța, Înalta Curte constată că în cauză, pentru determinarea valorii actelor a căror anulare se solicită, se va avea în vedere atât suma principală, cât și accesoriile, întrucât legea specială a contenciosului, respectiv dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stipulează clar, fără niciun echivoc că "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.".

Ca atare, se constată că prezentul litigiu are ca obiect cererea de anulare a actelor administrative care privesc taxe și impozite, precum și accesorii ale acestora, ce se situează peste pragul de 1.000.000 RON, astfel încât devin incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza II din Legea nr. 554/2004, care prevăd competența materială a curții de apel.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - A.J.F.P. Constanța în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2016.

Procesat de GGC - CT