ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 107/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data

de 22 octombrie 2009, reclamanta SC S.E.C.I. SA a chemat în judecată Ministerul

Comunicațiilor și Societății Informaționale, solicitând obligarea pârâtului la

emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului

pentru suprafața de 4878 mp situată în sector 1.

În motivarea cererii, reclamanta

a învederat că terenul făcea parte din activul întreprinderii de stat I.C.R.E.T.

care s-a reorganizat în temeiul Legii nr. 15/990 și din care a luat naștere

societatea comercială, înființată prin H.G. nr. 45/1991, ce prevede expres

preluarea activului și pasivului de către noua entitate.

Reclamanta a mai arătat că

suprafața de teren de 4878 mp, ocupată în mare parte de construcții este necesară

desfășurării activității societății, pârâtul având obligația de a emite

certificatul în condițiile H.G. nr. 834/1991.

Prin sentința nr. 245 din 30

noiembrie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut în esență că reclamanta nu a înaintat documentația

completă pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenului, pârâtul nefiind în măsură să elibereze actul

solicitat, în lipsa hotărârii adunării generale a acționarilor și a raportului

de evaluare și în raport de existența titlului numai pentru 1237 mp teren.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamanta SC S.E.C.I. SA, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamanta a învederat că

în cauză era util a fi efectuată o expertiză de identificare a terenului în

vederea stabilirii suprafeței aferente activelor societății și în ce măsură

este necesară desfășurării obiectului de activitate.

Reclamanta a precizat că, prin

Ordinul nr. 252/1986 prin care a fost transmis terenul, suprafața nu a fost

corect indicată, fiind mult mai mică decât cea reală aferentă clădirilor

transmise prin anexa aceluiași act, doar suprafața construită fiind de 3109 mp,

la care se adaugă 1692 mp căile de transport.

Reclamanta a mai susținut că a

făcut dovada depunerii documentației complete la ministerul de resort, inclusiv

raportul de evaluare.

În raport de această

documentație, a arătat reclamanta, deținând și folosind întreaga suprafață de

teren de 4878 mp, încă de la înființare, refuzul pârâtului de a emite

certificatul de atestare este nejustificat.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și

a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea

suplimentării probelor, pentru a se stabili cu certitudine, în raport și de

actele noi depuse, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile

legale în vigoare pentru obligarea autorității competente la emiterea

certificatului de atestare.

De menționat că la termenul de

judecată din 12 ianuarie 2011, reclamanta a depus la dosar Hotărârea adunării

generale a acționarilor societății din 28 aprilie 2009 prin care s-a aprobat

documentația și raportul de evaluare întocmit pentru terenul situat în sector

2.

Potrivit art. 1 din H.G. nr.

834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile

comerciale cu capital de stat, o societate este îndreptățită să i se ateste

dreptul de proprietate asupra terenurilor aflate în patrimoniul său, necesare

desfășurării activității conform obiectului de activitate.

Din actele aflate la dosarul de

fond rezultă că, potrivit Ordinului nr. 252/1986 emis de ministerul de resort,

fosta I.C.R.E.T. București (ale cărei bunuri au fost preluate de societatea

comercială antecesoare a reclamantei prin H.G. nr. 45/1991) avea în

administrare directă pe str. N. nr. 171 mai multe clădiri și o suprafață de

1237 mp teren.

Prin procesul verbal încheiat la

2 martie 1985 s-a procedat la predarea-primirea mai multor clădiri, stație de

întreținere auto, platformă de beton curte, împrejmuiri din beton, bunuri care

prin H.G. nr. 45/1991 au intrat în patrimoniul societății comerciale cu capital

de stat și în raport de care susține reclamanta că se delimitează terenul

vizat.

Aceste înscrisuri ca și celelalte

acte depuse ca documentație, raportul de evaluare întocmit la 2 aprilie 2009,

înscrisuri aprobate de Adunarea generală a acționarilor societății constituie

dovezi ale faptului că reclamanta a preluat în patrimoniu o suprafață de teren

mai mare decât cea menționată în Ordinul nr. 252/1986.

În aceste împrejurări, Curtea

constată că era îndreptățită reclamanta să solicite efectuarea unei expertize

topografice care să identifice terenul aflat în folosința societății, transmis

în urma înființării antecesoarei sale în temeiul Legii nr. 15/1990 și să

stabilească dacă suprafața respectivă este necesară desfășurării activității

conform obiectului de activitate.

De menționat că această probă a

fost solicitată de reclamantă în fața primei instanțe, fiind însă greșit

respinsă ca neconcludentă.

Cu ocazia rejudecării, urmează a

se avea în vedere și faptul că parte din suprafața de teren în litigiu, de 2017

mp a fost revendicată de B.I. și B.N., acțiune admisă prin decizia nr. 259 din 13

iunie 2002 a Curții de Apel București, irevocabilă (fila 133, dosar fond).

În raport de cele expuse mai sus,

Curtea va admite recursul și va casa sentința cu trimitere spre rejudecare la

aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC S.E.C.I. SA București împotriva sentinței nr. 245 din 30

noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 ianuarie 2011.