ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4663/2011

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Conținutul deciziei atacate pe calea revizuirii Prin decizia nr. 1652 din 18 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale împotriva sentinței nr. 25 din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, și a modificat sentința atacată în sensul că a respins acțiunea reclamantei SC S.E.C. SA Dâmbovița, ca prematur formulată. Pentru a pronunța această soluție Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în esență, următoarele considerațiuni: Societatea reclamantă este succesoarea SC S. SA care a fost înființată în baza H.G.

nr. 45/1991 din fosta întreprindere de construcții și reparații echipamente de telecomunicații, prin urmare este o societate cu capital integral de stat, reorganizată în baza Legii nr. 15/1990 și poate beneficia de prevederile H.G. nr. 834/1991 și pentru a i se emite un certificat de atestare a dreptului de proprietate. Însă, pentru a se elibera acest certificat de atestare a dreptului de proprietate de către ministerul de resort trebuie depusă întreaga documentație prevăzută de Criteriile nr. 2662/2002. După verificarea îndeplinirii cerințelor prevăzute de aceste criterii s-a constatat că, într-adevăr, la dosar a fost depusă hotărârea adunării generale a acționarilor prin care a fost aprobată documentația dar nu s-a precizat în ce a constat această documentație.

Analizând probele administrate, instanța de control judiciar a reținut că societatea nu prezintă un titlu în baza căruia deține terenul pentru întreaga suprafață, în condițiile în care Ordinul ministrului transporturilor și telecomunicațiilor nr. 1741/1985 se referă numai la suprafața de 1295 mp, iar reclamanta solicită o suprafață de 1747 mp. Documentația întocmită trebuia recepționată de o comisie dar nu s-a depus la dosar un proces-verbal de recepție semnat de toți membrii comisiei. La dosar există un proces-verbal încheiat în 1993 și semnat numai de reprezentanții O.C.O.T. București, dar care vizează imobilul din șoseaua O., sector 1 București, imobil pentru care reclamanta a avut un alt litigiu pe rolul instanțelor, iar prin cel cu nr. X1/1993 este avizată documentația ce urma să fie prezentată Comisiei de recepție, numai de către reprezentantul O.C.O.T.

Documentația nu a fost avizată de compartimentul de urbanism și amenajarea teritoriului din cadrul Primăriei municipiului București, deși acest aviz era obligatoriu. Este adevărat că există o hotărâre judecătorească prin care Primăria municipiului București a fost obligată la eliberarea avizului, dar nu s-a făcut dovada executării acestei sentințe, iar apărătorul reclamantei a recunoscut că acest aviz nu a fost obținut. Toate acestea dovedesc în aprecierea instanței de control judiciar că documentația depusă de reclamantă este incompletă și nu se poate dispune, la acest moment, obligarea ministerului la emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul situat în șoseaua O., sector 1 București, astfel că cererea reclamantei a fost prematur formulată.

Astfel fiind, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, prin decizia arătată a fost admis recursul promovat, și a fost modificată sentința primei instanțe în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca prematur formulată. Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale, a fost respinsă ca nefondată. Astfel, instanța de recurs a reținut în considerentele deciziei sale că, calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre pârât și cel obligat în cadrul raportului juridic dedus judecății. Obiectul de activitate al societății îl reprezintă repararea echipamentelor electrice, iar aceasta este continuatoarea unei întreprinderi de reparații echipamente în telecomunicații, potrivit H.G.

nr. 834/1991, astfel că recurentul este ministerul de resort competent a emite certificatul de atestare a dreptului de proprietate. Întreaga corespondență avută cu acest minister dovedește faptul că acesta nu a invocat niciodată lipsa sa de competență în emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate. 2. Motivele de revizuire înfățișate Împotriva deciziei nr. 1652 din 18 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție intimata reclamantă SC S.E.C. SA Dâmbovița a formulat cerere de revizuire. 2.1. Printr-un prim motiv de revizuire întemeiat pe prevederile art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., revizuenta a susținut că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut.

În acest sens s-a arătat că în mod eronat instanța de recurs a admis recursul promovat în cauză și a considerat acțiunea ca prematur introdusă, chiar în condițiile examinării hotărârii sub toate aspectele potrivit art. 304 1 C. proc. civ., întrucât la judecata în fond intimatul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale a invocat o astfel de excepție, care a fost respinsă și asupra căreia nu s-a mai formulat recurs. În opinia revizuentei instanța de recurs nu putea evoca fondul decât în măsura în care prima instanță nu ar fi soluționat fondul cauzei ceea ce în speță nu s-a întâmplat, astfel că decizia nr. 1652/2011 a fost pronunțată cu încălcarea art. 322 alin. (2) C. proc. civ., asupra unor aspecte care nici nu au fost solicitate.

2.2. Printr-un al doilea motiv de revizuire întemeiat pe prevederile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuenta a susținut că decizia atacată a fost pronunțată și cu încălcarea acestui motiv având în vedere că există o altă hotărâre, între aceleași părți, cu privire la aceeași cauză, chiar dacă cu un obiect diferit, respectiv decizia nr. 1038 din 22 februarie 2011, prin care a fost respins recursul declarat de aceeași autoritate intimată.

În fine, revizuenta a mai învederat că un alt litigiu identic cu cel din cauza de față, este acela în care Înalta Curte, prin decizia nr. 107 din 12 ianuarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 925/42/2009 a admis recursul și a casat hotărârea primei instanțe, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pe motiv că reclamanta-revizuentă era îndreptățită să solicite efectuarea unei expertize topografice care să identifice terenul aflat în folosința societății și să stabilească dacă suprafața respectivă este necesară desfășurării activității, conform obiectului său de activitate. 3. Soluția și considerentele instanței asupra cererii de revizuire de față Înalta Curte, examinând cererea de revizuire de față, potrivit art. 326 alin. (3), cu referire la art. 322 alin. (1) pct. 2 și respectiv pct. 7 C. proc.

civ., reține că aceasta nu este întemeiată și urmează a fi respinsă ca atare, în considerarea celor în continuare arătate. Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege. Decizia nr. 1652 din 18 martie 2011 ce formează obiectul cererii de revizuire de față, în raport de prevederile art. 326 alin. (2) cu referire la art. 322 alin. (1) C. proc. civ., poate constitui obiect al revizuirii în sensul că prin decizia pronunțată în recurs s-a admis recursul și a fost modificată hotărârea atacată pe chestiuni de fapt, cu alte cuvinte, față de exigența art. 326 alin. (3) C. proc.

civ. se reține admisibilitatea promovării căii de atac de față. Înalta Curte reține însă că cererea de revizuire nu este întemeiată întrucât nici unul din temeiurile legale și expres prevăzute, invocate de revizuentă nu este incident în cauză. Primul motiv de revizuire invocat, prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., este o aplicare a principiului disponibilității și vizează inadvertențele dintre ceea ce s-a cerut și ceea ce instanța a pronunțat. În acord cu cele reținute în doctrina de specialitate dar și față de jurisprudența dezvoltată în această materie, Înalta Curte, examinând considerentele și soluția cuprinse în decizia ce formează obiectul cererii de revizuire, reține că motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2, invocat pentru argumentele sus-arătate nu poate fi reținut, câtă vreme, instanța de control judiciar s-a pronunțat strict asupra motivelor de recurs invocate.

Împrejurarea că instanța de recurs a calificat și a subsumat criticile recurentului vizând „documentația incompletă depusă”, aspectului de „prematuritate” a formulării cererii reclamantei, nu poate echivala cu o examinare și soluționare extra petita și aceasta cu atât mai mult cu cât în cazul unor astfel de acțiuni, Înalta Curte are chiar obligația examinării cauzei sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ. În fine, este de remarcat, în contextul obiectului cererii și a modalității de examinare a motivelor de recurs prin decizia ce formează obiectul revizuirii, că prematuritatea reținută de instanța de control judiciar se privește nu atât ca o excepție de fond, cum este calificată doctrinar, cât mai degrabă ca o chestiune de fapt, indisolubil legată de fondul cauzei, astfel cum se desprinde din analiza întregului material probator.

Nici motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., de asemeni invocat de revizuentă nu este incident în cauză, în condițiile în care, după cum chiar revizuenta a recunoscut, între decizia nr. 1652 din 18 martie 2011 și decizia nr. 107 din 12 ianuarie 2011, ambele pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză. În plus nu este îndeplinită nici cerința desprinsă din chiar redactarea textului incident, în sensul ca ambele hotărâri să fie pronunțate ori pe considerente procedurale, ori pe fond. În cauza de față însă, decizia nr. 107 din 12 ianuarie 2011 nu întrunește o astfel de cerință, întrucât nu evocă fondul cererii în condițiile în care hotărârea atacată cu recurs a fost casată și trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Față de toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 326-art. 328 C. proc. civ. se va respinge ca neîntemeiată cererea de revizuire de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de SC S.E.C. SA Dâmbovița, împotriva deciziei nr. 1652 din 18 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2011.