ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1652/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC S.E.C.I. SA Dâmbovița a chemat în judecată M.C.S.I., solicitând obligarea pârâtului la emiterea unui certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1797 m.p. situat în București, str. Orhideelor. În motivarea cererii se arată că în anul 2001 a formulat o cerere pentru eliberarea acestui certificat, iar ulterior a revenit în anul 2009, depunând și un raport de evaluare a terenului. În adresa nr. 1863 din 11 iunie 2009 reclamanta susține că a depus documentația necesară, inclusiv avizele favorabile emise de Primăria municipiului București, dar pentru că pârâtul a răspuns că nu se regăsește în adresă documentația, reclamanta a depus o nouă cerere la 5 august 3009, dar la care nu a mai primit nici un răspuns.

Pe fondul cererii, se arată că reclamanta s-a constituit ca societate comercială prin H.G. nr. 45/1991 cu o altă denumire dar a fost schimbată în 1993. Terenul în suprafață de 1797 m.p. făcea parte din activul societății și a fost folosită de societate dar nu s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate care este un înscris ce recunoaște transferul dreptului de proprietate oferit în baza legii. 2. Soluția instanței de fond. Prin Sentința nr. 25 din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantei și a fost obligat pârâtul să emită în favoarea reclamantei titlul de proprietate pentru terenul identificat conform expertizei, teren situat în București, Șoseaua Orhideelor.

În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că potrivit anexei 1 la H.G. nr. 45/1991, reclamanta trebuia să aibă în patrimoniu și un teren de 1747 m.p. situat în București, Șoseaua Orhideelor, compus din 425 m.p. suprafață sub construcție, 18 m.p. teren suprafață aferentă rețelelor, 1091 m.p. teren aferentă căilor de transport și 253 m.p. suprafață încă liberă. Deși reclamanta a depus documentația completă, inclusiv avizele de la Primăria municipiului București, cererea de eliberare a certificatului de atestare nu a fost soluționată deși terenul este folosit de reclamantă. 3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M.C.S.I. Se critică soluția instanței de fond deoarece: - reclamanta este o societate pe acțiuni și nu este o societate cu capital de stat pentru a fi aplicabile prevederile H.G.

nr. 834/1991; - imobilul respectiv nu este folosit de reclamantă ci este părăsit și nu se poate considera că terenul este necesar desfășurării activității, mai ales că potrivit Criteriilor nr. 2662/2002 terenurile pentru care se emite certificat de atestare a dreptului de proprietate sunt cele necesare obiectului de activitate prevăzut în statutul aprobat prin actul de înființare. Chiar în hotărâre există inadvertențe pentru că reclamanta cere suprafața de 1747 m.p., instanța consideră că ar trebui să se regăsească în patrimoniu 1747 m.p. și obligă să emită certificatul pentru 1837 m.p. - pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate trebuia să fie constituită o comisie la nivelul societății pentru a se clarifica situația juridică a imobilului, dar nu s-a făcut acest lucru; - în mod greșit se reține că au fost depuse la dosar actele necesare emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

La dosar s-a depus un titlu doar pentru suprafața de 1295 m.p., rezultând o diferență de 502 m.p. pentru care nu a prezentat titlu.

- nu s-a depus la dosar procesul-verbal de recepție prin care să fie recepționată întreaga documentație pentru că la dosar s-a depus un proces-verbal al Oficiului de cadastru din 1993, care nu este semnat de delegatul Compartimentului pentru urbanism și amenajarea teritoriului, de delegatul societății și nici de delegatul executantului și se referă la un imobil situat în str. Orhideelor; - întreaga documentație trebuie să fie avizată de reprezentantul Compartimentului pentru urbanism și amenajarea teritoriului a municipiului București și de Oficiul de cadastru, potrivit art. 15 din Criteriile nr. 2662/2002, or, actele depuse la dosar, în mare majoritate nu poartă nicio semnătură și ștampilă; - nu a fost depusă hotărârea adunării generale a acționarilor prin care a fost aprobată documentația și nici anexa 3 prevăzută de art. 14 lit. d) din Criteriile nr. 2665/1992, cu modificările ulterioare.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente: Societatea reclamantă este succesoarea SC S. SA care a fost înființată în baza H.G. nr. 45/1991 din fosta întreprindere de construcții și reparații echipamente de telecomunicații, prin urmare este o societate cu capital integral de stat, reorganizată în baza Legii nr. 15/1990 și poate beneficia de prevederile H.G. nr. 834/1991 și pentru a i se emite un certificat de atestare a dreptului de proprietate.

Însă, pentru a se elibera acest certificat de atestare a dreptului de proprietate de către ministerul de resort trebuie depusă întreaga documentație prevăzută de Criteriile nr. 2662/2002. După verificarea îndeplinirii cerințelor prevăzute de aceste criterii se constată că, într-adevăr, la dosar a fost depusă hotărârea adunării generale a acționarilor prin care a fost aprobată documentația dar nu s-a precizat în ce a constat această documentație. Din probele administrate rezultă că societatea nu prezintă un titlu în baza căruia deține terenul pentru întreaga suprafață, în condițiile în care Ordinul ministrului transporturilor și telecomunicațiilor nr. 1741/1985 se referă numai la suprafața de 1295 m.p., iar reclamanta solicită o suprafață de 1747 m.p.

Documentația întocmită trebuia recepționată de o comisie dar nu s-a depus la dosar un proces-verbal de recepție semnat de toți membrii comisiei. La dosar există un proces-verbal încheiat în 1993 și semnat numai de reprezentanții O.C.O.T. București, dar care vizează imobilul din Șoseaua Orhideelor București, imobil pentru care reclamanta a avut un alt litigiu pe rolul instanțelor, iar prin cel cu nr. 189/1/1993 este avizată documentația ce urma să fie prezentată Comisiei de recepție, numai de către reprezentantul O.C.O.T. Documentația nu a fost avizată de compartimentul de urbanism și amenajarea teritoriului din cadrul Primăriei municipiului București, deși acest aviz era obligatoriu. Este adevărat că există o hotărâre judecătorească prin care Primăria municipiului București a fost obligată la eliberarea avizului, dar nu s-a făcut dovada executării acestei sentințe, iar apărătorul reclamantei a recunoscut că acest aviz nu a fost obținut.

Toate acestea dovedesc faptul că documentația depusă de reclamantă este incompletă și nu se poate dispune, la acest moment, obligarea ministerului la emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul situat în Șoseaua Orhideelor București, astfel că cererea reclamantei a fost prematur formulată. De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi modificată sentința în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca prematur formulată. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a M.C.S.I., se constată că aceasta este nefondată. Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre pârât și cel obligat în cadrul raportului juridic dedus judecății.

Pentru că obiectul de activitate al societății este repararea echipamentelor electrice și este continuatoarea unei întreprinderi de reparații echipamente în telecomunicații, potrivit H.G. nr. 834/1991, recurentul este minister de resort pentru a emite certificatul de atestare a dreptului de proprietate. Mai mult, întreaga corespondență avută cu acest minister dovedește faptul că acesta nu a invocat niciodată lipsa sa de competență în emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurentul M.C.S.I. Admite recursul declarat de M.C.S.I. împotriva Sentinței nr. 25 din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și contencios administrativ și fiscal Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC S.E.C.I. SA Dâmbovița, ca prematur formulată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2011.