ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1652/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanței de fond.

Prin cererea

înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și

fiscal, reclamanta SC S.E.C.I. SA Dâmbovița a chemat în judecată M.C.S.I.,

solicitând obligarea pârâtului la emiterea unui certificat de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1797 m.p. situat în București, str. Orhideelor.

În motivarea cererii

se arată că în anul 2001 a formulat o cerere pentru eliberarea acestui

certificat, iar ulterior a revenit în anul 2009, depunând și un raport de

evaluare a terenului.

În adresa nr. 1863

din 11 iunie 2009 reclamanta susține că a depus documentația necesară, inclusiv

avizele favorabile emise de Primăria municipiului București, dar pentru că

pârâtul a răspuns că nu se regăsește în adresă documentația, reclamanta a depus

o nouă cerere la 5 august 3009, dar la care nu a mai primit nici un răspuns.

Pe fondul cererii, se

arată că reclamanta s-a constituit ca societate comercială prin H.G. nr. 45/1991

cu o altă denumire dar a fost schimbată în 1993.

Terenul în suprafață

de 1797 m.p. făcea parte din activul societății și a fost folosită de societate

dar nu s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate care

este un înscris ce recunoaște transferul dreptului de proprietate oferit în

baza legii.

de fond.

Prin Sentința nr. 25

din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantei și a fost obligat

pârâtul să emită în favoarea reclamantei titlul de proprietate pentru terenul

identificat conform expertizei, teren situat în București, Șoseaua Orhideelor.

În motivarea

soluției, instanța de fond a reținut că potrivit anexei 1 la H.G. nr. 45/1991, reclamanta trebuia să aibă în patrimoniu și un teren de 1747 m.p. situat în București, Șoseaua Orhideelor, compus din 425 m.p. suprafață sub construcție, 18 m.p. teren suprafață aferentă rețelelor, 1091 m.p. teren aferentă căilor de transport și 253 m.p. suprafață încă liberă.

Deși reclamanta a

depus documentația completă, inclusiv avizele de la Primăria municipiului București, cererea de eliberare a certificatului de atestare nu a fost

soluționată deși terenul este folosit de reclamantă.

exercitată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs M.C.S.I.

Se critică soluția

instanței de fond deoarece:

- reclamanta este o

societate pe acțiuni și nu este o societate cu capital de stat pentru a fi

aplicabile prevederile H.G. nr. 834/1991;

- imobilul respectiv

nu este folosit de reclamantă ci este părăsit și nu se poate considera că

terenul este necesar desfășurării activității, mai ales că potrivit Criteriilor

nr. 2662/2002 terenurile pentru care se emite certificat de atestare a

dreptului de proprietate sunt cele necesare obiectului de activitate prevăzut

în statutul aprobat prin actul de înființare.

Chiar în hotărâre

există inadvertențe pentru că reclamanta cere suprafața de 1747 m.p., instanța consideră că ar trebui să se regăsească în patrimoniu 1747 m.p. și obligă să emită certificatul pentru 1837 m.p.

- pentru eliberarea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate trebuia să fie

constituită o comisie la nivelul societății pentru a se clarifica situația

juridică a imobilului, dar nu s-a făcut acest lucru;

- în mod greșit se

reține că au fost depuse la dosar actele necesare emiterii certificatului de

atestare a dreptului de proprietate.

La dosar s-a depus un

titlu doar pentru suprafața de 1295 m.p., rezultând o diferență de 502 m.p. pentru care nu a prezentat titlu.

- nu s-a depus la

dosar procesul-verbal de recepție prin care să fie recepționată întreaga

documentație pentru că la dosar s-a depus un proces-verbal al Oficiului de

cadastru din 1993, care nu este semnat de delegatul Compartimentului pentru

urbanism și amenajarea teritoriului, de delegatul societății și nici de

delegatul executantului și se referă la un imobil situat în str. Orhideelor;

- întreaga

documentație trebuie să fie avizată de reprezentantul Compartimentului pentru

urbanism și amenajarea teritoriului a municipiului București și de Oficiul de

cadastru, potrivit art. 15 din Criteriile nr. 2662/2002, or, actele depuse la

dosar, în mare majoritate nu poartă nicio semnătură și ștampilă;

- nu a fost depusă

hotărârea adunării generale a acționarilor prin care a fost aprobată

documentația și nici anexa 3 prevăzută de art. 14 lit. d) din Criteriile nr. 2665/1992,

cu modificările ulterioare.

S-a solicitat

admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

Intimata-reclamantă a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

de recurs.

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

admite recursul declarat pentru următoarele considerente:

Societatea reclamantă

este succesoarea SC S. SA care a fost înființată în baza H.G. nr. 45/1991 din

fosta întreprindere de construcții și reparații echipamente de telecomunicații,

prin urmare este o societate cu capital integral de stat, reorganizată în baza Legii

nr. 15/1990 și poate beneficia de prevederile H.G. nr. 834/1991 și pentru a i

se emite un certificat de atestare a dreptului de proprietate.

Însă, pentru a se

elibera acest certificat de atestare a dreptului de proprietate de către

ministerul de resort trebuie depusă întreaga documentație prevăzută de

Criteriile nr. 2662/2002.

După verificarea

îndeplinirii cerințelor prevăzute de aceste criterii se constată că,

într-adevăr, la dosar a fost depusă hotărârea adunării generale a acționarilor

prin care a fost aprobată documentația dar nu s-a precizat în ce a constat

această documentație.

Din probele

administrate rezultă că societatea nu prezintă un titlu în baza căruia deține

terenul pentru întreaga suprafață, în condițiile în care Ordinul ministrului

transporturilor și telecomunicațiilor nr. 1741/1985 se referă numai la

suprafața de 1295 m.p., iar reclamanta solicită o suprafață de 1747 m.p.

Documentația

întocmită trebuia recepționată de o comisie dar nu s-a depus la dosar un

proces-verbal de recepție semnat de toți membrii comisiei.

La dosar există un

proces-verbal încheiat în 1993 și semnat numai de reprezentanții O.C.O.T.

București, dar care vizează imobilul din Șoseaua Orhideelor București, imobil

pentru care reclamanta a avut un alt litigiu pe rolul instanțelor, iar prin cel

cu nr. 189/1/1993 este avizată documentația ce urma să fie prezentată Comisiei

de recepție, numai de către reprezentantul O.C.O.T.

Documentația nu a

fost avizată de compartimentul de urbanism și amenajarea teritoriului din

cadrul Primăriei municipiului București, deși acest aviz era obligatoriu.

Este adevărat că

există o hotărâre judecătorească prin care Primăria municipiului București a

fost obligată la eliberarea avizului, dar nu s-a făcut dovada executării

acestei sentințe, iar apărătorul reclamantei a recunoscut că acest aviz nu a

fost obținut.

Toate acestea

dovedesc faptul că documentația depusă de reclamantă este incompletă și nu se

poate dispune, la acest moment, obligarea ministerului la emiterea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul situat în

Șoseaua Orhideelor București, astfel că cererea reclamantei a fost prematur

formulată.

De aceea, în baza art.

312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis

recursul, va fi modificată sentința în sensul respingerii acțiunii reclamantei

ca prematur formulată.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive a M.C.S.I., se constată că aceasta este

nefondată.

Calitatea procesuală

pasivă presupune identitatea dintre pârât și cel obligat în cadrul raportului

juridic dedus judecății.

Pentru că obiectul de

activitate al societății este repararea echipamentelor electrice și este continuatoarea

unei întreprinderi de reparații echipamente în telecomunicații, potrivit H.G. nr.

834/1991, recurentul este minister de resort pentru a emite certificatul de

atestare a dreptului de proprietate.

Mai mult, întreaga

corespondență avută cu acest minister dovedește faptul că acesta nu a invocat

niciodată lipsa sa de competență în emiterea certificatului de atestare a

dreptului de proprietate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de recurentul M.C.S.I.

Admite recursul

declarat de M.C.S.I. împotriva Sentinței nr. 25 din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și contencios administrativ și fiscal

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC S.E.C.I. SA Dâmbovița, ca

prematur formulată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 martie 2011.