ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1326/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta F.M. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale București, SC C. SA Câmpia Turzii, SC J.I.E. SA și SC R.C. SRL Cluj-Napoca, solicitând constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor eliberat la data de 25 februarie 1995 de către Ministerul Agriculturii și Alimentației, în favoarea pârâtei SC C. SA Câmpia Turzii, pentru suprafața de 2.300 m.p.; a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, numai în situația în care se vor opune admiterii acțiunii.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin hotărârea nr. 422 din 22 mai 2008 emisă de Comisia județeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj s-a admis contestația formulată de reclamantă împotriva modului de soluționare de către Comisia de aplicare a Legii nr. 247/2005 Câmpia Turzii a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulate în temeiul Legii nr. 247/2005 și, în consecință, Comisia locală de fond funciar a fost obligată să-i reconstituie dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.300 m.p., înscris în C.F. 78 P. (corect 76 P.), cu nr. top.1006-1007. A mai arătat reclamanta că așa cum rezultă din copia în extenso a C.F.

nr. 76 P., imobilul prevăzut cu nr. top. 1006-1007, fostă proprietate tabulară a antecesoarei reclamantei F.A., a fost abnotat din această foaie funciară și transcris în C.F. nr. 4818 C.T., în favoarea pârâtei SC C. SA Câmpia Turzii, cu titlu de drept lege, drept de proprietate intabulat în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis la data de 25 februarie 1995 de Ministerul Agriculturii și Alimentației. Ulterior acest imobil a trecut în proprietatea mai multor societăți comerciale, în baza unor acte autentice evidențiate în cartea funciară, iar începând cu data de 13 mai 2005, este proprietatea tabulară a pârâtei SC J.I.E. SA, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat în 11 mai 2005 de B.N.P.

T.M.D. Reclamanta F.M. a formulat precizare de acțiune, precizând pârâții față de care este formulată acțiunea, denumirea și sediul acestora, respectiv Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, SC J.I.E. SA și SC R.C. SRL. În motivarea precizării de acțiune, reclamanta a arătat că prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis la data de 25 februarie 1995 de Ministerul Agriculturii și Alimentației, în favoarea SC C. SA Câmpia Turzii, a fost atestat dreptul de proprietate asupra suprafeței de 561.411 m.p., respectiv 56 ha și 1.411 m.p.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (fost Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale) a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile raportat la prevederile Legii nr. 554/2004, solicitând în principal respingerea acesteia ca fiind inadmisibilă, precum și excepția tardivității acțiunii raportat la prevederile Legii nr. 554/2004, solicitând în subsidiar respingerea acțiunii ca fiind tardivă, iar pe fond ca neîntemeiată. Pârâtul a arătat că certificatul de atestare a dreptului de proprietate atacat este un act administrativ unilateral, cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii contenciosului administrativ, respectiv faptul că actul atacat a fost emis de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în anul 1995, cu 15 ani înaintea introducerii acțiunii în anulare.

Față de aceste aspecte, pârâtul a apreciat că termenul de 1 an reglementat de art. 11 alin. (2) (termen de decădere ce-și găsește rațiunea în considerente ce țin de respectarea principiului securității și stabilității raporturilor juridice) din Legea nr. 554/2004 este împlinit. Prin întâmpinare, pârâta SC J.I.E. SA a invocat: excepția lipsei procedurii prealabile, în raport de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, solicitând respingerea acțiunii ca fiind prematur introdusă; excepția lipsei calității procesuale pasive a SC J.I.E. SA, solicitând respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate. Pe fondul cauzei, pârâta a asolicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanta F.M.

în Dosarul nr. 260/33/2010, având ca obiect anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate, ca neîntemeiată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta SC R.C. SRL. Cluj-Napoca a invocat în principal excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de disp. art. 7 din Legea nr. 554/2004 și excepția tardivității cererii în anulare; în subsidiar, excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca nefondate. Prin sentința civilă nr. 242/2010 din 25 mai 2010 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a r espins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor SC J.I.E.

SA. și SC R.C. SRL; a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile; a respins ca tardivă acțiunea formulată de reclamanta F.M. împotriva pârâților Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, SC J.I.E. SA și SC R.C. SRL. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor SC J.I.E. SA și SC R.C. SRL este neîntemeiată, fiind respinsă ca atare. Astfel, instanța a reținut că certificatul de atestare al dreptului de proprietate a cărui anulare se solicită a fost emis pe numele SC C. SA, care, potrivit evidențelor de la Oficiul Registrului Comerțului a fost radiată, reclamanta, prin reprezentant, arătând că nu-și mai susține cererea față de această pârâtă.

S-a arătat că terenul obiect al certificatului de atestare a dreptului de proprietate a fost înstrăinat către pârâtele SC R.C. SRL și SC J.I.E. SA, o parte din el fiind intabulat și pe numele acestor societăți, față de aceste societăți putându-se realiza interesul persoanei care a promovat acțiunea în cazul în care demersul juridic al acesteia va fi satisfăcut. Referitor la excepția lipsei plângerii prealabile, instanța a considerat-o nefondată, reținând că, odată intrate în circuitul civil, autoritatea administrativă eminentă nu mai putea revoca actele administrative emise, context în care nu există un interes legitim și actual al reclamantei pentru inițierea procedurii prealabile. Instanța a apreciat că, în ceea ce privește obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile, față de considerentele de fapt ale speței, recursul administrativ nu trebuia exercitat.

Din această perspectivă, instanța a reținut că certificatul de atestare a dreptului de proprietate, a cărui anulare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, este act administrativ unilateral cu caracter individual de autoritate emis de un organ al administrației publice centrale în scopul de a produce efecte juridice proprii, iar natura lui juridică se păstrează și după ce acesta a intrat în circuitul civil. Instanța a apreciat că excepția tardivității acțiunii este fondată, reținând că în cauză se atacă un certificat de atestare a dreptului de proprietate emis în urmă cu 15 ani în temeiul H.G.

nr. 834/1991, că potrivit prevederilor pct. 5 alin. (1) din hotărâre, certificatele de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor sunt supuse regimului de publicitate imobiliară, adică Legii nr. 7/1996 privind cadastrul funciar și publicitate imobiliară, care la art. 25 alin. (1) prevede că înscrierile în cartea funciară vor produce efecte de opozabilitate față de terți de la data înregistrării cererii.

S-a mai arătat că reclamanta avea cunoștință de existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate pe care l-a atacat de la data înscrierii acestuia în cartea funciară (08 mai 1996) sau cel târziu odată cu promovarea acțiunii ce a făcut obiectul Dosarului nr. 4895/328/2008 a Judecătoriei Turda în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 209 din 15 februarie 2009 în care Comisia locală de fond funciar Câmpia Turzii a chemat în judecată și pe F.M., solicitând anularea hotărârii nr. 422 din 22 mai 2008 a Comisiei județene de fond funciar Cluj, deci cel târziu în anul 2008. S-a apreciat că raportând această dată la data de 15 februarie 2010 când a fost înregistrată acțiunea reclamantei din prezentul dosar, aceasta este tardivă.

S-a arătat în considerentele hotărârii atacate că reclamanta putea să prevadă în mod rezonabil că, dacă nu acționa în termenul de un an de la data la care a luat cunoștință de actul pretins vătămător, i se va respinge acțiunea ca tardiv introdusă, reținându-se depășirea termenului legal. Instanța a considerat astfel că efectele decăderii din dreptul de a îndeplini un act de procedură, atunci când partea putea să prevadă în mod rezonabil că pasivitatea sa va duce la o astfel de sancțiune, nu pot fi eludate prin alegerea unei alte proceduri reglementată ulterior, mai generoasă din perspectiva termenului în cadrul căruia se poate pune în discuție dreptul alegat. Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, întemeiat pe dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, instanța a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca tardivă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta F.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că instanța de fond a admis excepția tardivității acțiunii pornind de la o simplă presupunere nesusținută de niciun act de la dosar și fără a face o minimă verificare a celor avute în vedere, apreciind că atâta timp cât în litigiul ce a făcut obiectul dosarului civil nr. 4895/328/2008 al Judecătoriei Turda recurenta a fost parte, iar Comisia locală Câmpia Turzii a indicat faptul că terenul solicitat se afla în proprietatea SC C. SA, acela este momentul în care a luat cunoștință de existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate atacat.

Recurenta arată că instanța de fond, anterior soluționării excepției tardivității, era obligată să verifice în mod cert dacă în dosarul înregistrat în temeiul Legii nr. 247/2005 la Primăria Câmpia Turzii, sau în dosarul civil nr. 4895/328/2008 al Judecătoriei Turda, exista o dovadă a faptului ca aceasta a cunoscut de existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate atacat și nu să admită această excepție, cu consecințe extrem de grave pe baza unei simple prezumții. Se mai arată în motivele de recurs că recurentei i s-a adus la cunoștință faptul că terenul nu poate fi reconstituit pe vechiul amplasament întrucât este proprietatea tabulară a pârâtei SC J.I.E.

SA București, prin adresa din 10 noiembrie 2009. comunicată la data de 11 noiembrie 2010, fără a indica actul în baza căruia este proprietar, deși a solicitat expres acest lucru prin cererea înregistrată, precum și faptul că în urma demersurilor la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Turda, la data de 14 ianuarie 2010, i s-au eliberat copiile fidele ale cărților funciare depuse la dosar, la aceasta data recurenta aflând ca în favoarea SC C. SA Câmpia Turzii a fost eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis la data de 25 februarie 1995 de către Ministerul Agriculturii și Alimentației, a cărei nulitate absolută parțială a solicitat a se constata.

Recurenta apreciază că atâta timp cât este cert faptul că doar la data de 14 ianuarie 2010 a aflat de existența actului administrativ atacat, formulând acțiune în instanță la data de 15 februarie 2010, în mod greșit instanța de fond a reținut anul 2008 ca an în care putea lua la cunoștință de existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate atacat și, în temeiul art. 11 din Legea nr. 554/2004, a respins ca tardivă acțiunea. Întrucât instanța de fond a soluționat cauza pe excepție, fără a intra în cercetarea fondului cauzei, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare în favoarea instanței de fond, Curtea de Apel Cluj.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Prima instanță a făcut, prin sentința atacată, o corectă aplicare a dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, constatând că, prin raportare la data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (25 februarie 1995), la data intabulării acestuia în cartea funciară (08 mai 1996) și la data introducerii cererii de chemare în judecată (15 februarie 2010), acțiunea în contencios administrativ prin care reclamanta a solicitat anularea actului administrativ individual este tardiv formulată.

Astfel, având în vedere că reclamanta este terț față de actul atacat, termenul de la care începe să curgă dreptul de a introduce acțiune este data înscrierii în cartea funciară, deoarece efectul înscrierii în cărțile funciare este opozabilitatea față de terți, nefiind necesar ca terța persoană să fi intrat în posesia actului, ci doar ca aceasta să fi luat la cunoștință despre existența actului, dar nu mai târziu de 1 an de la data luării la cunoștință, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai promova acțiunea. În speță c ertificatul de proprietate a fost emis în temeiul H.G.

nr. 834/1991, iar, potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din această hotărâre, certificatele de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor sunt supuse regimului de publicitate imobiliară, adică Legii nr. 7/1996 privind cadastrul funciar și publicitatea imobiliară, care la art. 25 alin. (1) prevede că înscrierile în cartea funciară își vor produce efectele de opozabilitate față de terți de la data înregistrării cererii. Raportat la actele dosarului, se constată că în cauză condiția luării la cunoștință despre existența actului a fost îndeplinită de la data înscrierii în cartea funciară, respectiv 0 8 mai 1996 , iar termenul de 1 an reglementat de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a fost împlinit înainte de data introducerii acțiunii.

În mod corect a reținut instanța de fond că reclamanta putea să prevadă în termen rezonabil că, dacă nu acționa în termenul de 1 an de la data la care a luat cunoștință de actul pretins vătămător, i se putea respinge acțiunea ca tardiv introdusă, reținându-se depășirea termenului legal, având în vedere că aceasta a luat cunoștință de existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate cel mai târziu în anul 2008, odată cu promovarea acțiunii ce a făcut obiectul Dosarului nr. 4895/328/2008 al Judecătoriei Turda, dosar în care aceasta a fost parte. Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond a procedat în mod întemeiat, în baza dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

, la examinarea cu prioritate a excepțiilor invocate în cauză, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor SC J.I.E. SA și SC R.C. SRL și excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, pe care le-a respins, precum și excepția tardivității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pe care a admis-o, cu consecința respingerii acțiunii ca tardiv introdusă, nemaifiind necesară luarea în discuție și analizarea aspectelor referitoare la nelegalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate atacat. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de F.M. împotriva sentinței civile nr. 242/2010 din 25 mai 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 martie 2011.