ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1147/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prima instanță: Prin acțiunea înregistrată la data de 29 iunie 2009, în Dosarul nr. 3926/211/2008 al t ribunalului Cluj având ca obiect recursul declarat de D.S. și D.I. împotriva sentinței nr. 6506 din 30 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3926/211/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca, recurenții au invocat, în contradictoriu cu intimații Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale (în prezent Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale), SC P.A. SRL, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Cluj, Comisia Locală de Fond Funciar b aciu, excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nr. 1523 din 12 octombrie 1995, eliberat de Ministerul Alimentației, în prezent M.A.P.D.R.

În motivarea cererii, s-a arătat că prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate menționat, societății comerciale SC A. SA i s-a stabilit dreptul de proprietate pentru terenurile în suprafață totală de 372.795 m.p., teren care cuprinde și suprafața de 3.700 m.p. a cărui reconstituire au solicitat-o și pârâții pentru care în mod corect s-a eliberat titlul de proprietate a cărui nulitate s-a constatat prin sentința recurată. Prin încheierea ședinței publice din data de 19 august 2009, Tribunalul Cluj a considerat că în cauză sunt incidente prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispunând sesizarea Curții de Apel Cluj cu soluționarea excepției de nelegalitate și suspendarea dosarului de recurs.

Prin întâmpinare, emitentul actului contestat s-a opus admiterii excepției, invocând faptul că aceasta ar fi inadmisibilă raportat la împrejurarea că certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004, iar analiza legalității lui ar încălca principiul securității raporturilor juridice. Prin sentința nr. 599 din 23 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității și, în consecință, a respins excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 1523 din 12 octombrie 1995 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentație (în prezent M.A.P.D.R.), astfel cum a fost invocată de D.S.

și D.I. Curtea a apreciat că invocarea la acest moment procesual a excepției de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate menționat, în condițiile în care petenții puteau, în mod obiectiv și rezonabil, să ia cunoștință de faptul că terenul cu privire la care au formulat cerere de retrocedare a făcut obiectul și al unui certificat de atestare, încă de la data intabulării în C.F. a acestuia, contravine dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și de art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse principiului securității și dreptului la justiție garantat de art. 6 din Convenție.

Instanța de recurs: Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj au declarat recurs D.S. și D.I. În motivele de recurs s-a susținut că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică. S-a arătat că s-a procedat la judecarea pricinii fără ca la dosar să fi fost depuse actele care au stat la baza emiterii certificatului de atestare a proprietății. Au precizat recurenții că s-a admis greșit excepția inadmisibilității, prin aplicarea directă a prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene și înlăturarea art. 4 din Legea nr. 554/2004. Pe fondul litigiului s-a menționat că certificatul s-a emis cu nerespectarea prevederilor art. 1 din H.G.

nr. 834/1991, că SC A. SA nu a avut în patrimoniu terenul inclus în certificat. Înalta Curte, examinând motivele de recurs, legislația aplicabilă și situația de fapt existentă în cauză reține: Situația de fapt: Obiectul analizei judiciare în prezenta cauză îl constituie excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 1523 din 12 octombrie 1995 eliberat de Ministerul Agriculturii și Alimentației. Cererea a fost soluționată de prima instanță prin admiterea excepției inadmisibilității excepției de nelegalitate a unui act administrativ emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004. Legislația aplicabilă: C. proc. civ. art. 137 „ (1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

(2) Excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.” Legea nr. 554/2004, art. 4 „ (1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul.

Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze”. Constituția României art. 11 „( 1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.” Constituția României art. 148 „ (2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

” „(4) Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. (2).” Din analiza reglementării cuprinse în art. 4 din Legea nr. 554/2004 rezultă că excepția de nelegalitate poate viza și acte administrative unilaterale individuale emise înainte de intrarea în vigoare a acestei legi. Potrivit art. 15 din Constituția României și art. 1 C. civ., legile produc efecte pentru viitor. În același timp potrivit prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, dispozițiile legale menționate care permit verificarea legalității actelor administrative cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a legii, pe calea procedurii speciale a excepției de nelegalitate, încalcă dreptul la un proces echitabil.

De asemenea, textul art. 4 din Legea nr. 554/2004 nesocotește și prevederile art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, aducând atingere principiului securității raporturilor juridice. În exercitarea rolului constituțional, judecătorul național trebuie să aplice cu prioritate prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și d reptul comunitar. Înalta Curte precizează că prin Legea nr. 30/1994 România a ratificat Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât aceasta face parte din dreptul intern, context în care judecătorul național va aplica prioritar prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și ale jurisprudenței Curții, care împreună formează blocul de convenționalitate.

În baza art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României reglementările comunitare au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Prevederile Cartei Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene sunt aplicabile direct, astfel că un act normativ intern nu poate produce efecte retroactiv, soluția contrară fiind de natură a afecta principiul stabilității și securității raporturilor juridice. În realizarea acestui rol, jurisdicția supremă a stabilit în mod constant că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007 nu sunt aplicabile actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

În practica și doctrina administrativă, a fost analizată excepția de ilegalitate a actelor administrative, fiind unanim admis că aceasta reprezintă un mijloc de apărare a celor vătămați în drepturile lor prin acte administrative de autoritate ilegale, putând fi invocată de orice parte interesată, atât de reclamant, prin acțiune, cât și de pârât, prin întâmpinare. Anterior adoptării Legii nr. 554/2004, excepția de nelegalitate se invoc[ în fața oricărei instanțe învestită cu soluționarea pe fond a litigiului, iar efectul admiterii acesteia constă în înlăturarea, la soluționarea cauzei, a efectelor unui act administrativ emis cu nesocotirea legii. În consecință, o astfel de excepție poate fi cercetată de instanța de fond, ca mijloc de apărare, dar nu pe calea specială a controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, care a fost reglementată ulterior adoptării actului.

Înalta Curte mai arată că, în raport de considerentele acestei decizii, sentința primei instanțe este legală și temeinică, motivul de recurs fiind nefondat. Instanța nu va mai proceda la analiza celorlalte motive de recurs, cercetarea acestora fiind inutilă, ca urmare a soluției date în cadrul excepției de inadmisibilitate. Având în vedere prezentele considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.S. și D.I. împotriva sentinței nr. 599 din 23 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenții la 272 RON cheltuieli de transport către intimata-pârâtă SC P.A. SRL. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2010.