ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1147/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prima

instanță:

Prin acțiunea înregistrată la data de 29

iunie 2009, în Dosarul nr. 3926/211/2008 al

t

ribunalului

Cluj având ca obiect recursul declarat de D.S. și D.I. împotriva sentinței nr.

6506 din 30 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3926/211/2008 al

Judecătoriei Cluj-Napoca, recurenții au invocat, în contradictoriu cu intimații

Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale (în prezent Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale), SC P.A. SRL, Comisia Județeană pentru Stabilirea

Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Cluj, Comisia Locală de Fond

Funciar

b

aciu, excepția de

nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor nr. 1523 din 12 octombrie 1995, eliberat de Ministerul Alimentației,

în prezent M.A.P.D.R.

În motivarea cererii, s-a arătat că prin

certificatul de atestare a dreptului de proprietate menționat, societății

comerciale SC A. SA i s-a stabilit dreptul de proprietate pentru terenurile în

suprafață totală de 372.795 m.p., teren care cuprinde și suprafața de 3.700

m.p. a cărui reconstituire au solicitat-o și pârâții pentru care în mod corect

s-a eliberat titlul de proprietate a cărui nulitate s-a constatat prin sentința

recurată.

Prin încheierea ședinței publice din data de

19 august 2009, Tribunalul Cluj a considerat că în cauză sunt incidente

prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispunând sesizarea Curții

de Apel Cluj cu soluționarea excepției de nelegalitate și suspendarea dosarului

de recurs.

Prin întâmpinare, emitentul actului contestat

s-a opus admiterii excepției, invocând faptul că aceasta ar fi inadmisibilă

raportat la împrejurarea că certificatul de atestare a dreptului de proprietate

a fost emis înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004, iar analiza

legalității lui ar încălca principiul securității raporturilor juridice.

Prin sentința nr. 599 din 23 noiembrie 2009,

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a

admis excepția inadmisibilității și, în consecință, a respins excepția de

nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 1523

din 12 octombrie 1995 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentație (în

prezent M.A.P.D.R.), astfel cum a fost invocată de D.S. și D.I.

Curtea a apreciat că invocarea la acest

moment procesual a excepției de nelegalitate a certificatului de atestare a

dreptului de proprietate menționat, în condițiile în care petenții puteau, în

mod obiectiv și rezonabil, să ia cunoștință de faptul că terenul cu privire la

care au formulat cerere de retrocedare a făcut obiectul și al unui certificat

de atestare, încă de la data intabulării în C.F. a acestuia, contravine dreptul

la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului și în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, precum

și de art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, prin

prisma atingerii aduse principiului securității și dreptului la justiție

garantat de art. 6 din Convenție.

Instanța de recurs:

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de

Apel Cluj au declarat recurs D.S. și D.I.

În motivele de recurs s-a susținut că

sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică.

S-a arătat că s-a procedat la judecarea

pricinii fără ca la dosar să fi fost depuse actele care au stat la baza

emiterii certificatului de atestare a proprietății.

Au precizat recurenții că s-a admis greșit

excepția inadmisibilității, prin aplicarea directă a prevederilor art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 47 din Carta Drepturilor

Fundamentale ale Uniunii Europene și înlăturarea art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul litigiului s-a menționat că

certificatul s-a emis cu nerespectarea prevederilor art. 1 din H.G. nr.

834/1991, că SC A. SA nu a avut în patrimoniu terenul inclus în certificat.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs,

legislația aplicabilă și situația de fapt existentă în cauză reține:

Situația de fapt:

Obiectul analizei judiciare în prezenta cauză

îl constituie excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului

de proprietate nr. 1523 din 12 octombrie 1995 eliberat de Ministerul

Agriculturii și Alimentației.

Cererea a fost soluționată de prima instanță

prin admiterea excepției inadmisibilității excepției de nelegalitate a unui act

administrativ emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

Legislația aplicabilă:

C. proc. civ. art. 137

„

(1)

Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de

procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în

parte, cercetarea în fond a pricinii.

(2)

Excepțiile nu vor putea

fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se

administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.”

Legea nr. 554/2004, art. 4

„

(1)

Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter

individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în

cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții

interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ

depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată,

instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. Încheierea

de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi

de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi

atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care

instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de

contencios administrativ competentă să o soluționeze”.

Constituția României art. 11

„(

1)

Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu

bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2)

Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.”

Constituția României art. 148

„

(2)

Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale

Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter

obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu

respectarea prevederilor actului de aderare.

”

„(4)

Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească

garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării

și din prevederile alin. (2).”

Din analiza reglementării

cuprinse în art. 4 din Legea nr. 554/2004 rezultă că excepția de nelegalitate

poate viza și acte administrative unilaterale individuale emise înainte de

intrarea în vigoare a acestei legi.

Potrivit art. 15 din Constituția

României și art. 1 C. civ., legile produc efecte pentru viitor.

În același timp potrivit

prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și

jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, dispozițiile

legale menționate care permit verificarea legalității actelor administrative cu

caracter individual emise anterior intrării în vigoare a legii, pe calea

procedurii speciale a excepției de nelegalitate, încalcă dreptul la un proces

echitabil.

De asemenea, textul art. 4 din

Legea nr. 554/2004 nesocotește și prevederile art. 47 din Carta Drepturilor

Fundamentale ale Uniunii Europene, aducând atingere principiului securității

raporturilor juridice.

În exercitarea rolului

constituțional, judecătorul național trebuie să aplice cu prioritate

prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și

d

reptul comunitar.

Înalta Curte precizează că prin

Legea nr. 30/1994 România a ratificat Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

astfel încât aceasta face parte din dreptul intern, context în care judecătorul

național va aplica prioritar prevederile Convenției Europene a Drepturilor

Omului și ale jurisprudenței Curții, care împreună formează blocul de

convenționalitate.

În baza art. 148 alin. (2) și (4)

din Constituția României reglementările comunitare au prioritate față de

dispozițiile contrare din legile interne.

Prevederile Cartei Drepturilor

Fundamentale ale Uniunii Europene sunt aplicabile direct, astfel că un act

normativ intern nu poate produce efecte retroactiv, soluția contrară fiind de

natură a afecta principiul stabilității și securității raporturilor juridice.

În realizarea acestui rol,

jurisdicția supremă a stabilit în mod constant că dispozițiile art. 4 din Legea

nr. 554/2004 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007 nu sunt

aplicabile actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

În practica și doctrina

administrativă, a fost analizată excepția de ilegalitate a actelor

administrative, fiind unanim admis că aceasta reprezintă un mijloc de apărare a

celor vătămați în drepturile lor prin acte administrative de autoritate

ilegale, putând fi invocată de orice parte interesată, atât de reclamant, prin

acțiune, cât și de pârât, prin întâmpinare.

Anterior adoptării Legii nr.

554/2004, excepția de nelegalitate se invoc[ în fața oricărei instanțe

învestită cu soluționarea pe fond a litigiului, iar efectul admiterii acesteia

constă în înlăturarea, la soluționarea cauzei, a efectelor unui act

administrativ emis cu nesocotirea legii.

În consecință, o astfel de

excepție poate fi cercetată de instanța de fond, ca mijloc de apărare, dar nu

pe calea specială a controlului de legalitate exercitat de instanța de

contencios administrativ, care a fost reglementată ulterior adoptării actului.

Înalta Curte mai arată că, în

raport de considerentele acestei decizii, sentința primei instanțe este legală

și temeinică, motivul de recurs fiind nefondat.

Instanța nu va mai proceda la

analiza celorlalte motive de recurs, cercetarea acestora fiind inutilă, ca urmare

a soluției date în cadrul excepției de inadmisibilitate.

Având în vedere prezentele

considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentința

primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.S. și

D.I.

împotriva sentinței nr. 599 din 23

noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenții la 272 RON cheltuieli de

transport către intimata-pârâtă SC P.A. SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2

martie 2010.