ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1741/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Cluj prin sentința nr. 561 din

28 martie 2005 pronunțată în dosarul nr. 367/117/2008 a trimis Curții de Apel

Cluj, cererea formulată de reclamantul D.G.A.O., în contradictoriu cu pârâții SC

A. SA și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru soluționarea excepției de

nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor nr. 0556 din 25 octombrie 1993 emis de Ministerul Industriei și

Resurselor.

Reclamantul a susținut că, certificatul este

nelegal întrucât a atestat dreptul de proprietate al SC A. SA asupra terenului

în suprafață de 4067 mp, situat în Cluj-Napoca, în temeiul H.G. nr. 834/1991,

încălcând dreptul de proprietate al reclamantului asupra respectivului teren.

Reclamantul a arătat că terenul în litigiu a fost proprietatea lui S.A. al

cărui moștenitor legal este.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 670 din 21

octombrie 2008 a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamantul D.G.A.O.

în contradictoriu cu pârâții SC A. SA și Ministerul Economiei și Finanțelor,

privind certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor

nr. 0556 din 25 octombrie 2003 emis de Ministerul Industriei și Resurselor.

Curtea de apel a reținut că, la data

emiterii certificatului au fost respectate prevederile Legii nr. 15/1990 și

H.G. nr. 834/1991, SC A. SA Cluj dobândind terenul în litigiu, prin efectul

legii, art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990.

S-a reținut de asemenea, că prin Decizia

nr. 11 din 5 ianuarie 2006 a Curții de Apel Cluj, irevocabilă prin Decizia nr. 21

din 26 ianuarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că

terenul din Cluj, este evidențiat în patrimoniul SC A. SA, societate cu capital

integral privat, reclamantul având prin lege, exclusiv dreptul la despăgubiri.

Împotriva sentinței civile nr. 670/2008 a

declarat recurs reclamantul D.G.A.O. care, fără a indica temeiul legal, a

susținut, în esență, că instanța de fond a dat o hotărâre netemeinică și

nelegală, reiterând apărări privind fondul cauzei.

Intimata-pârâtă SC A. SA Cluj-Napoca a

depus întâmpinare prin care a susținut că recursul nu este motivat, cu

indicarea temeiului legal, iar pe fond a cerut respingerea recursului ca

nefondat, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.

Recursul este nefondat.

Deși recurentul nu a făcut referire la

motivele de recurs enumerate la art. 304 C. proc. civ., criticile sale generale

vizează netemeinicia hotărârii instanței de fond, astfel că aceasta pot fi

încadrate în dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., susținerea

intimatei-pârâte privind nemotivarea recursului fiind, astfel, neîntemeiată,

așa cum s-a reținut în practicaua acestei decizii.

Soluția atacată cu recurs este, însă,

legală și temeinică, certificatul de atestare a dreptului de proprietate Seria

M03 nr. 0556 din 25 octombrie 1993, emis de fostul Minister al Industriilor în

favoarea SC A. SA Cluj-Napoca, fiind eliberat cu respectarea prevederilor Legii

nr. 15/1990 și ale H.G. nr. 834/1991.

Astfel, terenul în litigiu, înainte de

intrarea în vigoare a Legii nr. 15/1990, s-a aflat în administrarea directă a

unității economice care, prin această lege, a fost organizată ca societate

comercială, iar terenul a intrat în proprietatea sa prin efectul legii, art. 22

alin. (2).

Mai mult, în mod corect a reținut

instanța de fond că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenului a fost emis și cu respectarea condițiilor art. 1 din H.G. nr. 834/1991,

terenul respectiv fiind necesar desfășurării activității societății comerciale

intimate, potrivit obiectului de activitate al acesteia.

De asemenea, în mod legal a reținut

instanța de fond că recurentul-reclamant, având în vedere imposibilitatea

restituirii în natură a terenului respectiv, are dreptul la despăgubiri în

condițiile legii, așa cum s-a stabilit în mod irevocabil prin Decizia civilă

nr. 11/A/2006 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, irevocabilă prin Decizia

nr. 21/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală.

În concluzie, soluția instanței de fond

fiind legală și temeinică, urmează ca recursul să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.G.A.O.

împotriva sentinței civile nr. 670 din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26

martie 2009.