ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3512/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 7 aprilie 2003 reclamanta

Asociația Proprietarilor M. Brașov a chemat în judecată pe pârâta SC A.C. SRL

Brașov pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea

pârâtei din spațiul amenajat la intrarea imobilului situat în Brașov, pe care

îl ocupă în mod abuziv.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că imobilul din Brașov, înscris în C.F. nr. 511 Brașov, nr.top. 5682, a

fost cumpărat de membrii asociației în baza Legii nr. 85/1995, modificată prin

Legea nr. 79/1997, de la SC R. SRL Brașov. Prin Ordinul Prefectului județului

Brașov nr. 500 din 9 noiembrie 1998 s-a atribuit proprietarilor de apartamente

suprafața de teren de 846 mp, reprezentând curtea imobilului, pe baza căruia

s-a făcut intabularea în cartea funciară.

Susține reclamanta că din anul 1996

a sesizat SC R. SRL Brașov să anuleze contractul de închiriere încheiat cu

pârâta „pentru buticul de sub gangul porții de intrare în curtea imobilului,

pentru că această încăpere nu are alimentare cu apă, nici grup sanitar și deranjează

locatarii în accesul lor în curtea și din curtea imobilului”. Reclamanta a

sesizat și organele locale ale administrației de stat, fără a primi însă nici

un răspuns, iar acest „chioșc”, amplasat pe o suprafață de 6 mp „nu există în

nici un act oficial”.

Investită inițial cu soluționarea

cauzei, Judecătoria Brașov, prin sentința civilă nr. 7360 din 9 septembrie

2003, a admis excepția invocată de pârâtă privind lipsa de competență materială

a Judecătoriei și a declinat cauza la Tribunalul Brașov, secția comercială și

de contencios administrativ.

Pentru a hotărî astfel s-a motivat

că „față de dispozițiile art. 2 C. proc. civ. coroborat cu art. 56 C. com. potrivit

căruia dacă un act este comercial pentru una dintre părți, atunci toate părțile

litigiului sunt supuse legii comerciale, față de faptul că pentru societatea

pârâtă funcționarea în spațiul respectiv este legată de desfășurarea

activității sale, instanța apreciază că natura litigiului de față este una

comercială”.

Tribunalul Brașov, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința nr. 395/C din 9 februarie 2004 a

respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă cu motivarea că petenta, invocând

ocuparea abuzivă de către pârâtă a spațiului, disimulează cauza reală a

acțiunii care subzistă în dispozițiile art. 480 C. civ., iar nu în prevederile

art. 21 din Legea nr. 114/1996.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială

și de contencios administrativ, prin decizia nr. 161/Ap din 22 iunie 2004, a

admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în tot sentința Tribunalului

Brașov, a admis acțiunea și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul amenajat la

intrarea imobilului situat în Brașov, cu motivarea că pârâta nu are contract de

închiriere astfel cum impun prevederile art. 21 din Legea nr. 114/1996 și nici

nu este proprietar al încăperii, spațiul din care s-a cerut evacuarea făcând

parte din construcția cu mai multe apartamente, fiind inclus în părțile de uz

comun general, aflate în coproprietate forțată și perpetuă a membrilor

asociației.

Împotriva deciziei dată în apel, în

termen legal, a declarat recurs pârâta SC A.C. SRL Brașov care a invocat

următoarele motive de casare: instanțele au soluționat litigiul cu încălcarea

competenței materiale întrucât litigiul este civil a cărui soluționare aparține

Judecătoriei Brașov; decizia recurată a fost pronunțată în condițiile în care

comunicarea actelor de procedură s-a realizat fără respectarea dispozițiilor

art. 92

1

C. proc. civ.; din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă

că reclamanta este proprietara spațiului litigios astfel că acțiunea în

evacuare trebuia respinsă pentru lipsa calității procesuale active.

Recursul este fondat, în sensul

considerentelor care succed:

Potrivit art. 4 C. com. „se

socotesc, afară de acestea (adică de cele prevăzute de art. 3), ca fapte de

comerț celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de

natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul”.

Prin urmare, pe lângă faptele de

comerț obiective, a căror comercialitate este independentă de calitatea

persoanei care le săvârșește, Codul Comercial reglementează și faptele de

comerț subiective, care dobândesc caracter comercial datorită calității de

comerciant a persoanei care le săvârșește.

Art. 4 C. com. instituie o prezumție

de comercialitate pentru toate obligațiile comerciantului. Într-adevăr, deși

textul legii se referă la contractele și obligațiile comerciantului, în

realitate, cu excepțiile menționate expres de lege, toate obligațiile

comerciantului, indiferent de izvorul lor, au caracter comercial. De vreme ce,

potrivit textului citat sunt considerate fapte de comerț toate obligațiile

comerciantului, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din

actul însuși, înseamnă că prezumția de comercialitate instituită de lege poate

fi răsturnată.

Pe cale de consecință, dacă o

anumită obligație asumată de comerciant este de natură civilă, prezumția de

comercialitate este înlăturată. Această excepție se bazează pe realitatea că,

în afara actelor și operațiunilor legate de activitatea pe care o exercită ca

profesiune, comerciantul face și acte de natură civilă care, evident, nu pot fi

supuse regimului Codului Comercial.

Din această perspectivă, operațiile

asupra imobilelor sunt de natură civilă, chiar dacă sunt făcute în scop

speculativ de către un comerciant. Întrucât cumpărarea sau închirierea unui

imobil pentru a instala în el un comerț este un act de natură civilă, potrivit

art. 3 C. com., pentru aceleași motive, trebuie considerat ca având caracter

civil prin natura sa și contractul pe care îl încheie un comerciant a cărui

cauză rezultă din actul însuși, chiar atunci când această construcție ar fi

destinată la exercitarea comerțului.

Întrucât închirierea unei prăvălii

de către un comerciant pentru propriul său comerț este un act civil, iar

contractele pentru vânzarea imobilelor sau cele pentru închirierea lor, sunt

acte de natură civilă, iar nu acte de comerț, tot astfel și acțiunea prin care

se cere evacuarea comerciantului din acea prăvălie pentru lipsa contractului de

închiriere sau pentru ocuparea abuzivă a spațiului, este de natură civilă, iar

nu comercială.

Deoarece, în speță, instanțele au

calificat greșit natura raporturilor juridice dintre părți, considerându-le

comerciale, iar nu civile, apreciere cu consecințe directe asupra competenței

lor materiale, se impune admiterea recursului declarat de pârâtă, casarea

hotărârilor date în cauză și reluarea judecății de către Judecătoria Brașov, ca

instanță de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

SC A.C. SRL Brașov împotriva deciziei civile nr. 161/Ap din 22 iunie 2004 a

Curții de Apel Brașov ,secția comercială și de contencios administrativ.

Casează decizia recurată, sentința

395/c din 9 februarie 2004 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, precum și sentința civilă nr. 7360 din 9 septembrie

2003 a Judecătoriei Brașov și trimite cauza la aceeași judecătorie ca instanță

de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2005.