ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9761/2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9761/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 14 mai 2002, reclamantele I.S.D.

și I.A.R. au chemat în judecată pe pârâții Municipiul

Brașov, prin Primar, SC R. SRL Brașov, S.G. și S.M., solicitând:

- să se constate că

imobilul situat în Brașov, înscris în C.F. Brașov A+3, nr. top.

2069/3/4, 2069/11/4, 2069/11/1/4 (casă de zidărie, acoperită cu

țiglă, compusă din parter și etaj, cu teren de 834,228 mp),

a fost preluat de stat fără titlu, abuziv;

- constatarea nulității

contractului de vânzare-cumpărare intervenit între pârâții SC R. SRL

și soții S. cu privire la apartamentul nr. 1, nr. top. nou 2069/3/4,

2069/11/4, 2069/11/1/4 (3 camere, bucătărie, cămară, baie,

pivnița nr. 1) și cota de 50% din părțile de uz comun

(teren construit și neconstruit cu nr. top. inițial 2069/3/4,

2069/11/4, 2069/11/1/4, cele două scări de acces la subsol și

etaj, accesul în curte, fundațiile și zidurile portante, podul

și acoperișul, fațadele, pivnița nr. 3,

spălătoria de la subsol, împrejmuirea și branșamentele

existente);

- restabilirea situației

anterioare în cartea funciară;

- obligarea pârâților la

predarea imobilului, în deplină proprietate și posesie.

În motivarea acțiunii, întemeiate pe art. 1 din

Legea nr. 112/1995, art. 6 din Legea nr. 213/1998, art. 2, art. 7, art. 9 din

Lega nr. 10/2001, H.G. nr.11/1997 și art. 948, art. 970, art. 1308 și

art. 1310 C. civ., reclamantele au susținut că:

- proprietari tabulari ai imobilului

revendicat erau, în anul 1948, I.S.D. și I.F., fratele său (în

prezent decedat, tatăl celeilalte reclamante), ambii având cota de ¾, precum

și I.M., mama acestora, cu o cotă de ¼;

- imobilul a fost naționalizat

conform Decretului nr. 92/1950, în anexa căruia figura doar I.M., care,

fiind profesoară era exceptată de la această măsură;

- prin urmare, statul a preluat

abuziv cota de ¼ ce aparținea autoarei lor și fără titlu

cota de ¾, proprietatea fraților I.D. și I.F., de asemenea

exceptați de la naționalizare;

- în anul 1957, au înregistrat în

cartea funciară casa construită în perioada 1928-1929 și au

comasat terenul construit și grădina într-un singur corp de avere,

înscris la A+3;

- după apariția Legii nr.

112/1995, autoritățile le-au restituit apartamentul de la etajul 2

și cota de 50% din părțile de uz comun, care includ terenul de

833,22 mp. și grădina;

- apartamentul de la parter a fost

vândut, conform aceleiași legi, chiriașilor S.G. și S.M., care

au beneficiat de cota de 50% din părțile de uz comun și au cerut

dezmembrarea imobilului (în cartea funciară);

- înstrăinarea apartamentului

menționat are o cauză ilicită și s-a realizat prin fraudă

deoarece imobilul a fost preluat fără titlu și, ca atare, nu

intra sub incidența Legii nr. 112/1995;

- pe de altă parte, contractul

este lovit de nulitate absolută și pentru că atribuie

chiriașilor cota de ¼ din grădină, care nu este aferentă

construcției.

Pârâții au solicitat

respingerea acțiunii, susținând prin întâmpinările depuse la

dosar că statul a preluat imobilul cu titlu, respectiv în baza Decretului

nr. 92/1950, înstrăinarea apartamentului nr. 1 s-a realizat conform Legii

nr. 112/1995, iar chiriașii cumpărători au fost de bună

credință.

Pe parcursul procesului, respectiv

la 29 iulie 2002, reclamantele au precizat că valoarea imobilului se

ridică la 250.000 dolari SUA și invocă drept temei juridic al

acțiunii și dispozițiile art. 46 alin. (2) din Legea nr.

10/2001, în referire la actele de înstrăinare încheiate cu rea

credință și nerespectarea Legii nr. 112/1995.

Tribunalul Brașov, secția

civilă, prin sentința nr. 21 din 13 ianuarie 2003, a respins

acțiunea precizată și a luat act că pârâții S.G.

și S.M. nu solicită cheltuieli de judecată.

S-a reținut că:

- imobilul revendicat a

aparținut coproprietarilor tabulari M.C.I. (cotă de ¼) și F.I.

și S.I. (cotă de ¾) și a fost naționalizat în temeiul

Decretului nr. 92/1950, dreptul Statului Român fiind înscris în cartea

funciară în anul 1958;

- deoarece acest bun este

identificat în lista anexă a decretului de naționalizare (deci

într-un act administrativ individual de aplicare a legii), preluarea s-a

realizat cu titlu, preluarea fără titlu presupunând deposedarea în

fapt, cu absența oricărui act translativ de proprietate;

- valabilitatea sau nevalabilitatea

titlului (în raport de statutul socio-profesional al antecesorilor

reclamantelor) constituie o chestiune distinctă de aceea a existenței

sale și nu a format obiectul investirii instanței;

- drept consecință,

petitul referitor la constatarea preluării imobilului fără titlu

nu poate fi primit;

- reclamantele sunt

moștenitoarele defuncților I.M. și I.F., iar prin Hotărârea

nr. 922/2000 a Comisiei județeane de aplicare a Legii nr. 112/1995 (pe

care nu au contestat-o) au beneficiat de restituirea în natură a

apartamentului nr. 2 și de 73.900.462 lei despăgubiri pentru

celălalt apartament, vândut pârâților S.G. și S.M. la 14

octombrie 1996, conform art. 9 din legea precizată;

- ulterior înstrăinării,

imobilul a fost dezmembrat în cele două apartamente, care au primit noi

numere topo și, la 6 aprilie 1998, Prefectura Brașov a atribuit

cumpărătorilor terenul de 416,61 mp., prin ordin utilizat de

aceștia la înscrierea dreptul lor de proprietate în cartea funciară;

- nici petitul referitor la

nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr.

112/1995 nu poate fi primit deoarece primele două motive invocate de

reclamante, respectiv frauda la lege și cauza ilicită, erau

condiționate de constatarea prealabilă că imobilul a fost

preluat de stat fără titlu, iar dreptul de proprietate asupra

terenului de 416,61 mp a fost atribuit pârâților cumpărători

prin ordin al prefectului, și nu printr-o clauză contractuală;

- ultimele capete de cerere,

privitoare la rectificarea situației de carte funciară și

obligarea pârâților la restituirea imobilului, au caracter accesoriu

și vor fi respinse, urmând soarta principalelor capete.

Curtea de Apel Brașov, secția

civilă, prin decizia nr. 34 din 9 mai 2003, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de reclamante, reținând că:

- în cererea adresată Comisiei

de aplicare a Legii nr. 112/1995, apelantele nu au invocat nevalabilitatea

titlului statului și, prin solicitarea de despăgubiri pentru

apartamentul nr. 1, au recunoscut aplicarea corectă a decretului de

naționalizare;

- după înscrierea dreptului

statului în cartea funciară, copia încheierii a fost comunicată

proprietarilor I.M., I.F. și I.S., care nu și-au manifestat

dezacordul și nu au formulat plângere, recunoscând implicit respectarea

dispozițiilor aceluiași decret;

- pârâții chiriași S.G.

și S.M. au solicitat cumpărarea apartamentului conform art. 9 din

Legea nr. 112/1995, în condițiile în care statul era întabulat ca

proprietar, iar apelantele pretindeau despăgubiri pentru acest bun și

restituirea celuilalt apartament;

- la 14 noiembrie 2001, apelantele

au solicitat societății vânzătoare restituirea apartamentului

nr. 1, în temeiul Legii nr. 10/2001 dar anterior nu i-au notificat pe

chiriași să nu-l cumpere;

- înstrăinarea unei

suprafețe superioare celei prevăzute de lege nu atrage nulitatea

contractului de vânzare-cumpărare deoarece întabularea dreptului de

proprietate al pârâților S.G. și S.M. asupra terenului a avut loc în

baza ordinului prefectului, care nu a fost contestat și constituie titlu

valabil.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, prin decizia nr. 13 din 11 ianuarie 2005, a admis recursul

declarat de reclamante și a casat ultima hotărâre, cu trimiterea

cauzei la aceeași instanță, pentru rejudecarea apelului.

S-a reținut că:

- recurentele au depus înscrisuri

noi (acte autentice), prin care pretind că pot dovedi că pârâții

S.G. și S.M. au cumpărat (în anul 1992) o locuință

situată în Brașov, pe care apoi au vândut-o (în anul 2001);

- față de aceste

înscrisuri, situația de fapt nu este pe deplin stabilită, astfel

că se impune rejudecarea apelului și soluționarea cauzei, în

raport de actele noi depuse și întregul material probator, cu luarea în

considerare și a celorlalte critici formulate în recurs.

Curtea de Apel Brașov,

secția civilă, prin decizia nr. 669 din 8 noiembrie 2005, a respins

apelul declarat de reclamante, reținând că:

- imobilul revendicat se încadra în

prevederile Legii nr. 112/1995 deoarece era individualizat în anexa Decretului

nr. 92/1950, act administrativ care constituie titlul de preluare al acestui

bun de către stat;

- prezumția bunei credințe

a dobânditorilor nu a fost înlăturată pentru că, la data

încheierii contractului de vânzare-cumpărare, dreptul de proprietate al

statului era înscris în evidențele de publicitate imobiliară, iar

apelantele solicitau restituirea unui apartament și despăgubiri

pentru celălalt apartament, ocupat de chiriași;

- împrejurarea de fapt invocată

de apelante în recurs și dovedită prin înscrisurile depuse la dosar

constituie o modificare a cererii inițiale și a motivelor pe care s-a

întemeiat, ceea ce este prohibit de art. 292 și art. 294 C. proc. civ.

Reclamantele au declarat recurs,

prin care au solicitat modificarea precedentei hotărâri, în sensul

admiterii apelului, schimbării sentinței și admiterii

acțiunii.

În motivarea recursului, întemeiat

pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentele au susținut că:

- instanța de rejudecare a

încălcat prevederile art. 315 C. proc. civ., neanalizând toate criticile

formulate împotriva primei hotărâri date în apel, îndeosebi pe cea

referitoare la preluarea imobilului fără titlu ca urmare a nerespectării

dispozițiilor Decretului nr. 92/1950;

- pe de altă parte,

instanța de rejudecare a încălcat sau aplicat greșit art. 292

și art. 294 C. proc. civ., neluând în considerare înscrisurile care

dovedeau că înstrăinarea apartamentului în litigiu era lovită de

nulitate absolută, conform art. 11 din Legea nr. 112/1995.

Ambele critici sunt fondate

deoarece:

- prin cererea introductivă, reclamantele au

solicitat, între altele, să se constate că imobilul în litigiu a fost

preluat de stat cu încălcarea prevederilor Decretului nr. 92/1950, deci

fără titlu și, ca atare, nu intră sub incidența Legii

nr. 1121995;

- instanțele de fond și

apel au respins acest capăt de cerere cu motivarea că preluarea

fără titlu presupune o deposedare în fapt, pe fondul

inexistenței vreunei reglementări legale;

- nerespectarea dispozițiilor

actului normativ care prevedea trecerea unor imobile în proprietatea statului

duce însă logic la încadrarea operațiunii tot categoria

preluărilor fără titlu;

- altfel, ar însemna că

încălcarea unor prevederi legale nu produce, juridic, nici o

consecință, ceea ce este inacceptabil;

- noțiunile de “preluare cu

titlu” și “preluare fără titlu” sunt interpretate în

același sens de Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 112/1995

(art. 1 alin. (2)-(4) din H.G. nr. 11/1997);

- normele metodologice

menționate au fost publicate după înstrăinarea apartamentului în

discuție dar corespund atât opiniei exprimate de Curtea

Constituțională în exercitarea controlului a priori al legii

precizate, cât și jurisprudenței instanței supreme, anterioare

aceluiași moment;

- pe de altă parte, datele

contradictorii din cartea funciară (înscrierea dreptului de proprietate al

statului asupra întregului imobil, cu titlu de naționalizare, la 21 mai

1958, ulterior înscrierii, la 23 decembrie 1957, a construcției edificate

de proprietarii tabulari I.M., I.F. și I.S.), precum și împrejurarea

că listele anexă ale Decretului nr. 92/1950 nu au fost publicate,

constituiau suficiente temeiuri pentru ca pârâții să verifice

respectarea dispozițiilor actului normativ menționat, făcând

abstracție de poziția adoptată de reclamante, mai ales că

nu se știa dacă acestea au fost în deplină

cunoștință de cauză;

- Înalta Curte de Casație

și Justiție a calificat implicit înscrisurile noi depuse în faza

judecării primului recurs drept mijloace de apărare utilizate de

reclamantele în combaterea susținerilor constante ale pârâților,

că înstrăinarea apartamentul revendicat s-a realizat cu respectarea

Legii nr. 112/1995, iar chiriașii cumpărători au fost de

bună credință;

- în consecință, potrivit

art. 294 alin. (1) C. proc. civ., instanța de rejudecare a apelului

trebuia să analizeze aceste înscrisuri, care, în opinia reclamantelor,

erau relevante pentru stabilirea situației de fapt, și nu să le

înlăture, pe considerentul că reprezintă o modificare a cauzei

cererii inițiale.

Așa fiind, conform art. 312

și art. 314 C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul

casării ultimei hotărâri și trimiterii cauzei spre rejudecare la

instanța de apel, care va examina susținerile reclamantelor

referitoare la preluarea imobilului (de către stat) fără titlu,

precum și apărările acestora privitoare la reaua

credință a chiriași (pretins a fi dovedite prin înscrisurile

depuse la prima instanță de recurs).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantele I.S.D. și I.A.R. împotriva deciziei civile nr. 669/Ap din 8

noiembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Casează decizia atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 noiembrie 2006.