ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9108/2005

Asupra contestațiilor în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 7 august 2002, reclamanții S.M.

și W.L.E. au chemat în judecată pe pârâții Municipiul Brașov, prin Primar, SC

R. SRL Brașov, Consiliul Județean Brașov, G.P.P. și G.S., solicitând:

- constatarea preluării abuzive,

fără titlu, a imobilului situat în Brașov, înscris în C.F. 25230 Brașov, nr.

top 13898/6573/1/d/1;

- constatarea nulității absolute a

deciziei nr.395 din 13 mai 1989, emisă de fostul Consiliu popular al județului

Brașov, precum și a contractului de înstrăinare nr. 20597 din 29 octombrie

1996, încheiat între SC R. SRL Brașov și pârâții persoane fizice, ambele acte

având ca obiect imobilul sus menționat;

- restabilirea situației anterioare,

în sensul radierii Statului Român și pârâților G.P.P. și G.S. de sub B 13, 14,

15 și reînscrierii reclamanților în Cartea Funciară;

- obligarea pârâților la predarea

imobilului.

În motivarea acțiunii, precizată la

24 februarie 2003 și întemeiată pe art. 480, art. 948 și urm. C. civ., art. 1

din Legea nr. 112/1995, art. 12 din H.G. nr. 20/1996 și art. 2 și art. 46 din

Legea nr. 10/2001, reclamanții au susținut că:

- imobilul în discuție, proprietatea

lor, a fost preluat abuziv și fără titlu de Statul Român, prin decizia nr.

395/1989;

- decizia menționată este lovită de

nulitate absolută deoarece nu le-a fost comunicată și prezintă vicii, fiind

lipsită de consimțământ (în referire la preluarea cu plată) și de cauză;

- actul ulterior de înstrăinare

este, de asemenea, lovit de nulitate absolută pentru că imobilul nu intră sub

incidența Legii nr. 112/1995, iar pârâții cumpărători erau de rea credință,

participând, în calitate de intervenienți, la procesul de revendicare început

în anul 1993.

Judecătoria Brașov, prin sentința

civilă nr. 8560 din 13 octombrie 2003, a admis în parte acțiunea precizată și,

drept consecință:

- a constatat că imobilul în

discuție a fost preluat abuziv în baza Decretului nr. 223/1974, fără titlu;

- a constatat nulitatea absolută a

deciziei nr. 395/1989 emisă de fostul Consiliu popular al județului Brașov și

contractului de vânzare-cumpărare nr. 20597/1996, încheiat de SC R. SRL Brașov

cu pârâții persoane fizice;

- a dispus restabilirea situației

anterioare în Cartea Funciară, în sensul radierii pârâților G.P.P. și G.S. și a

Statului Român de sub B 13, 14, 15 și întabulării reclamanților;

- i-a obligat pe pârâții G.P.P. și

G.S. să lase reclamanților, în deplină proprietate și posesie, imobilul

revendicat.

Totodată, instanța a respins cererea

reclamanților, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Brașov, prin Primar, de

constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.

10597/1996, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă.

S-a reținut că:

- Decretul nr. 223/1974, invocat la

preluarea imobilului de către Statul Român, era contrar art. 36 din Constituția

în vigoare în anul 1989, art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului

și art. 481 C. civ., astfel că nu poate constitui titlu valabil, în înțelesul

art. 6 din Legea nr. 213/1998;

- decizia nr. 395/1989, de preluare

a imobilului, este lovită de nulitate absolută deoarece nu a fost comunicată

reclamantului S.M., iar obligația comunicării acestui act subzista și în

ipoteza neindicării domiciliului din străinătate al destinatarului;

- pârâții G.P.P. și G.S. cunoșteau

condițiile în care a fost preluat imobilul și împrejurarea că restituirea

acestui bun a fost solicitată de proprietari, având calitatea de intervenienți

în procesul de revendicare;

- reaua credință a pârâților

dobânditori atrage nulitatea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului,

conform art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001;

- pe parcursul procesului, respectiv

la 20 ianuarie 2003, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtului Municipiul

Brașov, prin

Primar, în

referire la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a

contractului de înstrăinare;

- potrivit art. 2 din Legea nr.

10/2001, reclamanții și-au păstrat calitatea de proprietari, astfel că, în

temeiul art.1 din Primul protocol adițional la Convenția Europeană a

Drepturilor Omului și art. 480 C. civ., se impune ca pârâții G.P.P. și G.S. să

fie obligați să lase acestora imobilul, în deplină proprietate și posesie.

Curtea de Apel Brașov, secția

civilă, prin decizia nr. 545 din 26 mai 2004, a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de pârâții Municipiul Brașov, prin Primar, SC R. SRL

Brașov, G.P.P., G.S. și Consiliul județean Brașov, reținând că:

- prima instanță a respins corect

excepția autorității de lucru judecat deoarece speța are ca obiect constatarea

nulității absolute a Deciziei nr. 395/1989, emisă de fostul Consiliul popular

al județului Brașov, iar în celălalt dosar reclamanții au solicitat anularea

aceluiași act, pentru alte motive;

- preluarea imobilului de către stat

a fost abuzivă întrucât Decretul nr. 223/1974 era contrar Pactului

internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de România

prin Decretul nr. 212/1974;

- analiza făcută Decretului nr.

223/1974 de către instanța de fond nu constituie o depășire a atribuțiilor și

limitelor puterii judecătorești, pentru că posibilitatea unei asemenea

examinări a fost creată de legiuitor prin Legea nr. 213/1998;

- pârâții G.P.P. și G.S. au

participat la procesul de revendicare intentat de reclamanți în anul 1993 și,

ca atare, nu au fost de bună credință la data încheierii contractului de

vânzare-cumpărare.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă, prin decizia nr. 543 din 27 ianuarie 2005, a respins, ca

nefondate, recursurile declarate de pârâții Municipiul Brașov, prin Primar, SC

R. SRL Brașov, G.P.P. și G.S., cu motivarea că:

- examinarea, de către instanțe, a

validității titlurilor statului, de preluare a unor imobile, a fost recunoscută

expres de Legea nr. 213/1998 și nu constituie, așadar, un exces de putere;

- prezumția de bună credință a

pârâților G.P.P. și G.S. a fost răsturnată de probele administrate în cauză,

din care rezultă că, la data achiziționării apartamentului în discuție, aceștia

cunoșteau situația lui juridică reală (ca urmare a participării lor, în calitate

de intervenienți, la un proces de revendicare, pornit de reclamanți) și, mai

mult, și-au asumat riscul evicțiunii, stipulat expres printr-o clauză

contractuală;

- buna credință a pârâților G.P.P.

și G.S. nu ar putea fi reținută nici în raport de dispozițiile art. 33 din

Decretul-lege nr. 115/1938 (reluate în art. 34 din Legea nr. 7/1996), deoarece

persoana care dobândește un drept real nu se poate prevala de cuprinsul Cărții

Funciare dacă a cunoscut, pe altă cale, despre inexactitatea înscrierii.

La 31 mai și 2 iunie 2005, pârâții

Municipiul Brașov, prin Primar și, respectiv, G.P.P. și G.S. și SC R. SRL

Brașov au formulat, separat, contestații în anulare împotriva ultimei hotărâri,

solicitând desființarea acesteia, rejudecarea recursurilor și respingerea acțiunii.

În motivarea contestațiilor,

întemeiate pe art. 318 C. proc. civ., contestatorii au susținut un motiv comun

și anume omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra excepției

privind admisibilitatea acțiunii în revendicare promovate ulterior adoptării

Legii nr. 10/2001, invocată din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc.

civ.

De asemenea, contestatorii au

susținut că instanța de recurs nu a cercetat motivele lor de casare cu privire

la:

- valabilitatea titlului statului în

raport de situația distinctă a celor doi reclamanți; neatacarea Hotărârii nr.

841/1999 prin care Comisia constituită conform Legii nr. 112/1995 a respins

cererea reclamanților, de restituire a imobilului; buna credință a pârâților

G.P.P. și G.S., bazată pe înscrierile din Cartea Funciară, în care statul

figura ca proprietar la data înstrăinării; existența unei hotărâri

judecătorești irevocabile de recunoaștere a valabilității titlului statului;

împrejurarea că Legea nr. 213/1998 este posterioară Legii nr. 112/1995, care

caracterizează drept valabil titlul de preluare în temeiul Decretului nr.

223/1974; necontestarea de către reclamanți a deciziei de preluare, conform

Legii nr. 1/1967 sau Legii nr. 29/1990 (Municipiul Brașov, prin Primar);

- valabilitatea deciziei de preluare

în raport de cadrul legislativ existent în acel moment (anul 1989);

inadmisibilitatea analizării constituționalității Decretului nr. 223/1974 de

către instanțele judecătorești, o asemenea examinare constituind atributul

exclusiv al Curții Constituționale; neanalizarea titlului statului prin prisma

Legii nr. 213/1998; efectele hotărârii judecătorești irevocabile prin care s-a

constatat valabilitatea titlului statului pentru partea din imobil preluată cu

plată; situația juridică diferită a imobilului în raport de fiecare reclamant;

buna credință a pârâților G.P.P. și G.S. (SC R. SRL Brașov);

- împrejurarea că preluarea cotei

reclamantei W.L.E. s-a făcut la cererea acesteia, cu plata cuvenitelor

despăgubiri, iar preluarea cotei reclamantului S.M. (plecat ilegal din țară în

anul 1986), s-a realizat la solicitarea soției sale; încălcarea dispozițiilor

pct. 1.4 lit. B) pct. 1 teza a doua din H.G. nr. 498/2003 (G.P.P. și G.S.).

Cele trei contestații au fost

conexate în ședința publică din 20 octombrie 2005, potrivit art. 164 C. proc.

civ., iar intimații-reclamanți au susținut, în apărare, că:

- două contestații, respectiv cele

formulate de Municipiul Brașov și pârâții G.P.P. și G.S. ar fi tardive;

- toate contestațiile sunt nefondate

deoarece instanța de recurs a cercetat toate motivele invocate de recurenți și

nu era obligată să se pronunțe asupra motivului pus în dezbaterea părților din

oficiu.

Prima apărare este nefondată

deoarece:

- decizia atacată nu este

susceptibilă de executare silită;

- intimații-reclamanți nu au făcut

dovadă că, în raport de data sesizării instanței cu prezenta contestație (31

mai și 2 iunie 2005), pârâții-contestatori Municipiul Brașov și, respectiv,

G.P.P. și G.S. ar fi luat cunoștință de hotărârea atacată într-un termen mai

scurt de 15 zile.

Motivul comun formulat de

contestatori este fondat pentru că:

- deși a respins recursurile, ultima

instanță nu s-a pronunțat asupra excepției referitoare la inadmisibilitatea

acțiunii în revendicare, pusă în discuție din oficiu, conform art. 306 alin.

(2) C. proc. civ.;

- această excepție constituia un

posibil motiv de modificare sau casare a deciziei Curții de Apel Brașov, astfel

că, potrivit art. 318 alin. (1) teza a 2-a C. proc. civ., omisiunea pronunțării

atrage anularea hotărârii instanței de recurs;

- susținerile în sens contrar ale

intimaților-reclamanți, în sprijinul cărora se invocă decizia nr. 1397/1978 a

fostului Tribunal Suprem, sunt neîntemeiate, decizia menționată (publicată în

C.D./1978, p. 279) statuând că instanța de recurs nu este obligată să ridice,

din oficiu, motive de casare și, implicit, să se pronunțe asupra acestora.

Celelalte critici din contestațiile

în anulare sunt însă nefondate deoarece pretinsele motive necercetate de

instanța de recurs reprezintă, în realitate, argumente aduse în sprijinul

motivelor propriu-zise invocate de recurenți, care au fost analizate sintetic

în decizia contestată.

Așa fiind, conform art. 318 alin.

(1) și art. 320 C. proc. civ., cele trei contestații vor fi admise și se va

anula ultima hotărâre, fixându-se (cu citarea părților) termen la 15 decembrie

2005, când se vor soluționa recursurile declarate de pârâți, exclusiv prin

examinarea excepției inadmisibilității acțiunii în revendicare, pusă în

discuție din oficiu la 27 ianuarie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite contestațiile în anulare

formulate de contestatorii Municipiul Brașov prin Primar, SC R. SRL Brașov și

G.P.P. și G.S. împotriva deciziei civile nr. 543 din 27 ianuarie 2005 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Casează decizia și fixează termen pentru soluționarea recursurilor la data de

15 decembrie 2005, cu citarea părților.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2005.